ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 345/2020

Ședința publică din data de 06 februarie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 21 august 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a suspendat judecata apelului declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 31 din data de 21 ianuarie 2019 a Tribunalului Neamț, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 16 septembrie 2019, sub nr. x/2018/a1, și repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6.

Prin cererea de recurs, ce nu a fost motivată în drept, recurentul-reclamant a expus situația de fapt, fără a aduce critici de nelegalitate încheierii atacate.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că recursul este declarat în termen, este admisibil, cererea de recurs nu îndeplinește cerința de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., respectiv nu cuprinde critici care să vizeze nelegalitatea încheierii atacate, susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., cerință a cărei lipsă este sancționată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) din același cod. Totodată, s-a mai reținut că recurentul-reclamant datorează suma de 20 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, aferentă soluționării recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ce nu a fost achitată până la data întocmirii raportului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților la datele 22 noiembrie 2019, 25 noiembrie 2019 și, respectiv, 26 noiembrie 2019, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

La data de 12 decembrie 2019 (data depunerii la oficiul poștal), B., în calitate de moștenitoare a recurentului - reclamant A., a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, aferentă recursului. Prin punctul de vedere formulat în scris și-a exprimat poziția procesuală în sensul că nu are obiecții sau excepții de invocat la raport.

De asemenea, a susținut că înțelege să continue procesul inițiat de tatăl acesteia, A., decedat la data de 28 noiembrie 2019.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 06 februarie 2020, în complet filtru, fără citarea părților.

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală din același cod, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, iar instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în apel prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigențe, referindu-se la aspecte străine de soluția dispusă prin hotărârea recurată și de considerentele care susțin în mod necesar această soluție, trebuie considerat că cerința motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul - reclamant nu a indicat ca temei de drept a recursului său niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., iar din susținerile acestuia relative la situația de fapt nu rezultă care sunt argumentele pentru care nu este legală soluția de suspendare a judecății apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 31 din data de 21 ianuarie 2019 a Tribunalului Neamț și care sunt dispozițiile legale încălcate de instanța de apel.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

În condițiile în care aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului, sancțiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, este cea a nulității, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) din același act normativ, va constata nul recursul declarat de reclamantul A. și continuat de moștenitoarea B. împotriva încheierii de ședință din 21 august 2019 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. și continuat de moștenitoarea B. împotriva încheierii de ședință din 21 august 2019 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.