ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 474/2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 30 aprilie 2019, pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, contestatoarea A. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 8 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 13 mai 2019 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.

În cuprinsul cererii de recurs, neîncadrată în drept, recurenta a prezentat o serie de nemulțumiri cu privire la durata proceselor aflate pe rolul instanțelor judecătorești și modul de soluționare a acestora, precum și aspecte care exced cadrului procesual.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală, care a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepția nulității recursului, arătând că nu este indicată hotărârea pe care recurenta înțelege să o atace, iar criticile formulate nu se încadrează în niciunul din motivele de recurs prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii atacate, recursul este declarat în termenul legal, nu este timbrat, iar criticile formulate de recurentă, astfel cum au fost dezvoltate, nu pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. de asemenea, s-a reținut că cererea de recurs depusă prin poșta electronică nu poartă semnătura recurentei în original, ci în copie, motiv pentru care prin rezoluția completului din 17 mai 2019, s-a pus în vedere acesteia să depună la dosar cerere de recurs semnată, conform dispozițiilor art. 494 coroborate cu cele ale art. 200 C. proc. civ., sub sancțiunea anulării cererii, potrivit art. 196 din acest act normativ, iar la data de 12 iunie 2019, prin poștă electronică, recurenta a transmis aceeași cerere de recurs care poartă semnătura acesteia în copie.

Totodată, s-a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului, precum și cu privire la posibilitatea încadrării criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de casare prevăzute în mod limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La data de 2 octombrie 2019, recurenta-contestatoare a depus punct de vedere asupra raportului, prin care a învederat că potrivit reglementărilor europene este admisă semnătura în format electronic.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin încheierea de ședință din 8 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății recursului formulat de recurenta-reclamantă A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Prin încheierea atacată, curtea de apel a reținut că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Bacău, ci doar a prezentat nemulțumiri cu privire la modul de soluționare a dosarelor în care este parte.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că la strigarea cauzei nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Având în vedere că recurenta nu a formulat critici de nelegalitate care să privească încheierea atacată, și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii de ședință din data de 8 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii de ședință din data de 8 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2020.

GGC - GV