ÎCCJ, decizie (scj.ro #82831)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82831) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune
în dizolvarea societății întemeiată pe dispozițiile art.
227 și art. 237 din Legea nr. 31/1990. Calea de atac împotriva
hotărârii pronunțate
Cuprins pe materii: Drept comercial. Dizolvarea
societăților
Index alfabetic: dizolvarea societății
- calea de atac
- principiul
non reformatio in pejus
C.
proc. civ., art. 282 alin. (1)
Legea
nr. 31/1990, art. 227, art. 237
Din
economia dispozițiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 reiese faptul
că împotriva hotărârilor de dizolvare a societăților pentru
cazurile prevăzute în acest articol poate fi exercitată calea de atac
a recursului.
În
cazul în care prin acțiunea formulată sunt invocate și cazurile
de dizolvare prevăzute de dispozițiile art. 227 din Legea 31/1990 -
pentru care legea specială nu prevede calea de atac - se aplică
dreptul comun în materie, respectiv art. 282 alin. (1) C. proc. civ., în
considerarea caracterului mai favorabil al acestor dispoziții, fiind
corectă aplicarea acestor dispoziții și cazurilor de dizolvare
prevăzute de art. 237 din Legea 31/1990, întrucât calea de atac este
unică.
Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2581 din 27
iunie 2013
Notă
:
În decizie a fost avută în vedere forma Legii nr. 31/1990 în vigoare la
data formulării cererii de chemare în judecată.
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanții
M.V., A.M., M.A., S.C., S.B., A.A., C.A., S.T., I.M., P.A., S.G., B.V., A.I.,
C.C., C.M. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA au solicitat să se
dispună dizolvarea societății pârâte, pentru motivele
prevăzute de art. 227 alin. (1) lit. b) și c) și art. 237 alin.
(1) lit. a) și c) din Legea nr. 31/1990.
Prin sentința civilă nr. 855/27.10.2011, Tribunalul Bacău a
respins acțiunea ca nefondată, menționându-se în dispozitiv
că hotărârea este supusă recursului, în termen de 30 zile de la
comunicare.
La 16.01.2012, reclamanții au declarat recurs împotriva sentinței
sus-menționate.
Prin
încheierea de la 5.04.2012, Curtea de Apel Bacău, Secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, a calificat calea
de atac drept apel, față de dispozițiile art. 227 din Legea
31/1990 care nu conține prevederi exprese privind calea de atac, astfel
că devin aplicabile dispozițiile dreptului comun din materia
apelului.
Potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel
este de 15 zile de la comunicare.
Față de data comunicării sentinței, respectiv 14 decembrie
2011, termenul de apel expira la 30 decembrie 2011.
Cum reclamanții au atacat sentința la data de 16 ianuarie 2012,
termenul de apel a fost depășit, sancțiunea fiind tardivitatea
apelului.
Prin
decizia nr. 62/13.09.2012, Curtea de Apel Bacău a admis excepția
și a respins ca tardiv formulat apelul declarat de
apelanții-reclamanți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A.M., M.V., M.A.,
S.C., S.B., A.A., C.A., S.T., I.M., P.A., S.G., B.V., A.G., C.C. și C.M.,
solicitând casarea deciziei și a încheierii din 5.04.2012, prin
calificarea căii de atac ca fiind recurs și trimiterea cauzei la
instanța competentă pentru judecarea recursului, iar în cazul în care
se constată că soluția instanței de apel privind
recalificarea căii de atac din recurs în apel este legală, să se
constate că exercitarea căii de atac s-a făcut în termenul
prevăzut de lege și să se trimită cauza la Curtea de Apel
Bacău, în vederea judecării apelului.
În motivarea recursului s-a arătat că încheierea din 5.04.2012 a fost
pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de apel a favorizat intimata, deși
principiul
non reformatio in pejus
operează în favoarea părții care
a exercitat calea de atac, mai ales că pentru motivele de dizolvare
prevăzute de
art. 237 alin. (1) lit. a) și c) din Legea
31/1990 este prevăzută calea de atac, prin dispoziție
specială, respectiv Decizia nr. 6/2008 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție – recurs în interesul legii.
Prin
recalificarea căii de atac din recurs în apel nu a realizat
și un examen de proporționalitate a măsurii luate, astfel încât
să asigure și respectarea principiului accesului liber la
justiție dar și a dreptului la un proces echitabil.
Decizia
civilă nr. 62/2012 a fost pronunțată cu aplicarea
greșită a legii.
În
privința motivelor de dizolvare prevăzute de art. 237 din Legea
31/1990 întrucât legea specială conține prevederi exprese consacrate
printr-un recurs în interesul legii, nu sunt incidente dispozițiile aplicabile
apelului.
Recurenții
invocă termenul de 30 de zile prevăzut de Decizia 6/2008 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, respectiv de la data
publicării sentinței civile în Monitorul Oficial al României.
Sunt
invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc.
civ.
La
dosar s-au depus înscrisuri.
Analizând
recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte a
apreciat că recursul este nefondat și acesta a fost respins pentru
următoarele considerente:
Prin
cererea de chemare în judecată reclamanții au invocat drept motive de
dizolvare a societății dispozițiile art. 227 alin. (1) lit. b)
și e), art. 237 alin. (1) lit. a) și lit. c).
Pentru
motivele reglementate de art. 237, Legea 31/1990 prevede calea de atac a recursului
pentru hotărârile de dizolvare.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 6/21.01.2008, a
stabilit că dispozițiile art. 237 alin. (5) se interpretează în
sensul că hotărârea prin care s-a respins cererea de dizolvare poate
fi atacată cu recurs în condițiile prevăzute de acest text.
În
situația în care cererea de dizolvare ar fi avut ca temei juridic numai
dispozițiile art. 237 din Legea 31/1990, calea de atac ar fi fost
recursul.
În
cauză, însă, sunt invocate și cazurile de dizolvare întemeiate
pe dispozițiile art. 227 din Legea 31/1990.
Pentru
acestea, legea specială nu prevede calea de atac, ceea ce înseamnă
că se aplică dreptul comun în materie, respectiv art. 282 alin. (1)
C. proc. civ. potrivit căruia hotărârile date în primă
instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Curtea
de Apel Bacău a reținut în mod corect că pentru cazurile
prevăzute de art. 227 din Legea 31/1990 calea de atac este apelul, iar
pentru cele prevăzute de art. 237, calea de atac este recursul.
Întrucât
calea de atac este unică, în mod corect s-a stabilit în considerarea
caracterului mai favorabil al dispozițiilor art. 282 alin. (1) C. proc.
civ., aplicabilitatea acestor dispoziții și cazurilor de dizolvare
prevăzute de art. 237 din Legea 31/1990.
Procedând
în acest mod, Curtea de Apel Bacău nu a încălcat
principiul
non reformatio in pejus.
Acest principiu consacră garanția pentru cel care
formulează calea de atac de a nu i se crea o situație mai grea în
propria cale de atac.
Nu s-a încălcat nici principiul liberului acces la
justiție și nici al dreptului la un proces echitabil, recurenții
au putut să se adreseze justiției uzând de mijloacele procedurale
reglementate de lege, iar cauza a fost soluționată de o instanță
independentă cu respectarea tuturor principiilor privind dreptul la
apărare, contradictorialitate.
Calea de atac este prevăzută de lege și de
asemenea și termenul în care aceasta poate fi exercitată, astfel
că nu se poate primi argumentarea recurenților în sensul că
termenul de declarare a apelului este de 30 zile de la comunicarea
sentinței.
Calificând calea de atac drept apel, aceasta are ca efect
aplicarea tuturor normelor legale pentru instituția apelului.
Așa
fiind, decizia atacată nu a fost pronunțată cu aplicarea
greșită a legii.
Față
de aceste considerente, Înalta Curte a apreciat că în cauză nu
există motive de nelegalitate care să impună casarea sau
modificarea deciziei atacate și, pe cale de consecință, potrivit
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca
nefondat.