ÎCCJ, decizie (scj.ro #82831)

Acțiune în dizolvarea societății întemeiată pe dispozițiile art. 227 și art. 237 din Legea nr. 31/1990. Calea de atac împotriva hotărârii pronunțate Cuprins pe materii: Drept comercial. Dizolvarea societăților Index alfabetic: dizolvarea societății - calea de atac - principiul non reformatio in pejus C. proc. civ., art. 282 alin. (1) Legea nr. 31/1990, art. 227, art. 237 Din economia dispozițiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 reiese faptul că împotriva hotărârilor de dizolvare a societăților pentru cazurile prevăzute în acest articol poate fi exercitată calea de atac a recursului. În cazul în care prin acțiunea formulată sunt invocate și cazurile de dizolvare prevăzute de dispozițiile art. 227 din Legea 31/1990 - pentru care legea specială nu prevede calea de atac - se aplică dreptul comun în materie, respectiv art. 282 alin. (1) C. proc.

civ., în considerarea caracterului mai favorabil al acestor dispoziții, fiind corectă aplicarea acestor dispoziții și cazurilor de dizolvare prevăzute de art. 237 din Legea 31/1990, întrucât calea de atac este unică. Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2581 din 27 iunie 2013 Notă : În decizie a fost avută în vedere forma Legii nr. 31/1990 în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanții M.V., A.M., M.A., S.C., S.B., A.A., C.A., S.T., I.M., P.A., S.G., B.V., A.I., C.C., C.M. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA au solicitat să se dispună dizolvarea societății pârâte, pentru motivele prevăzute de art. 227 alin. (1) lit. b) și c) și art. 237 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 855/27.10.2011, Tribunalul Bacău a respins acțiunea ca nefondată, menționându-se în dispozitiv că hotărârea este supusă recursului, în termen de 30 zile de la comunicare. La 16.01.2012, reclamanții au declarat recurs împotriva sentinței sus-menționate. Prin încheierea de la 5.04.2012, Curtea de Apel Bacău, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a calificat calea de atac drept apel, față de dispozițiile art. 227 din Legea 31/1990 care nu conține prevederi exprese privind calea de atac, astfel că devin aplicabile dispozițiile dreptului comun din materia apelului. Potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicare.

Față de data comunicării sentinței, respectiv 14 decembrie 2011, termenul de apel expira la 30 decembrie 2011. Cum reclamanții au atacat sentința la data de 16 ianuarie 2012, termenul de apel a fost depășit, sancțiunea fiind tardivitatea apelului. Prin decizia nr. 62/13.09.2012, Curtea de Apel Bacău a admis excepția și a respins ca tardiv formulat apelul declarat de apelanții-reclamanți. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A.M., M.V., M.A., S.C., S.B., A.A., C.A., S.T., I.M., P.A., S.G., B.V., A.G., C.C.

și C.M., solicitând casarea deciziei și a încheierii din 5.04.2012, prin calificarea căii de atac ca fiind recurs și trimiterea cauzei la instanța competentă pentru judecarea recursului, iar în cazul în care se constată că soluția instanței de apel privind recalificarea căii de atac din recurs în apel este legală, să se constate că exercitarea căii de atac s-a făcut în termenul prevăzut de lege și să se trimită cauza la Curtea de Apel Bacău, în vederea judecării apelului. În motivarea recursului s-a arătat că încheierea din 5.04.2012 a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Instanța de apel a favorizat intimata, deși principiul non reformatio in pejus operează în favoarea părții care a exercitat calea de atac, mai ales că pentru motivele de dizolvare prevăzute de art. 237 alin. (1) lit. a) și c) din Legea 31/1990 este prevăzută calea de atac, prin dispoziție specială, respectiv Decizia nr. 6/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – recurs în interesul legii. Prin recalificarea căii de atac din recurs în apel nu a realizat și un examen de proporționalitate a măsurii luate, astfel încât să asigure și respectarea principiului accesului liber la justiție dar și a dreptului la un proces echitabil. Decizia civilă nr. 62/2012 a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

În privința motivelor de dizolvare prevăzute de art. 237 din Legea 31/1990 întrucât legea specială conține prevederi exprese consacrate printr-un recurs în interesul legii, nu sunt incidente dispozițiile aplicabile apelului. Recurenții invocă termenul de 30 de zile prevăzut de Decizia 6/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv de la data publicării sentinței civile în Monitorul Oficial al României. Sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ. La dosar s-au depus înscrisuri.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte a apreciat că recursul este nefondat și acesta a fost respins pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au invocat drept motive de dizolvare a societății dispozițiile art. 227 alin. (1) lit. b) și e), art. 237 alin. (1) lit. a) și lit. c). Pentru motivele reglementate de art. 237, Legea 31/1990 prevede calea de atac a recursului pentru hotărârile de dizolvare. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 6/21.01.2008, a stabilit că dispozițiile art. 237 alin. (5) se interpretează în sensul că hotărârea prin care s-a respins cererea de dizolvare poate fi atacată cu recurs în condițiile prevăzute de acest text.

În situația în care cererea de dizolvare ar fi avut ca temei juridic numai dispozițiile art. 237 din Legea 31/1990, calea de atac ar fi fost recursul. În cauză, însă, sunt invocate și cazurile de dizolvare întemeiate pe dispozițiile art. 227 din Legea 31/1990. Pentru acestea, legea specială nu prevede calea de atac, ceea ce înseamnă că se aplică dreptul comun în materie, respectiv art. 282 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. Curtea de Apel Bacău a reținut în mod corect că pentru cazurile prevăzute de art. 227 din Legea 31/1990 calea de atac este apelul, iar pentru cele prevăzute de art. 237, calea de atac este recursul.

Întrucât calea de atac este unică, în mod corect s-a stabilit în considerarea caracterului mai favorabil al dispozițiilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilitatea acestor dispoziții și cazurilor de dizolvare prevăzute de art. 237 din Legea 31/1990. Procedând în acest mod, Curtea de Apel Bacău nu a încălcat principiul non reformatio in pejus. Acest principiu consacră garanția pentru cel care formulează calea de atac de a nu i se crea o situație mai grea în propria cale de atac. Nu s-a încălcat nici principiul liberului acces la justiție și nici al dreptului la un proces echitabil, recurenții au putut să se adreseze justiției uzând de mijloacele procedurale reglementate de lege, iar cauza a fost soluționată de o instanță independentă cu respectarea tuturor principiilor privind dreptul la apărare, contradictorialitate.

Calea de atac este prevăzută de lege și de asemenea și termenul în care aceasta poate fi exercitată, astfel că nu se poate primi argumentarea recurenților în sensul că termenul de declarare a apelului este de 30 zile de la comunicarea sentinței. Calificând calea de atac drept apel, aceasta are ca efect aplicarea tuturor normelor legale pentru instituția apelului. Așa fiind, decizia atacată nu a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Față de aceste considerente, Înalta Curte a apreciat că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.