ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5949/2019

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 12.05.2014, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția conte4ncios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia Romano Catolică Marghita a solicitat anularea deciziei nr. 6712/28.02.2017 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și obligarea pârâtei la acordarea de măsuri compensatorii cu privire la imobilului în suprafață de 608 mp înscris în CF nr. x Marghita, nr. topo x.

În motivarea contestației formulate s-a arătat că prin decizia mai sus arătată a fost respinsă parțial cererea nr. x/28.02.2003 formulată de către reclamantă, prin care aceasta a solicitat acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul situat în Marghita, str. x identificat cu nr. topo x motivat de faptul că " solicitantul nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive de către statul român a imobilului solicitat", dispunându-se totodată trimiterea dosarului la A. S.A. cu privire la nr. topo x Marghita.

Prin sentința nr. 123/CA din data de 23.09.2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității invocată din oficiu și, în consecință: a respins, ca tardivă, contestația formulată de reclamanta PAROHIA ROMANO -CATOLICĂ MARGHITA, împotriva Deciziei nr. 6712/28.02.2017 emisă de pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE.

Împotriva sentinței nr. 123/CA din data de 23.09.2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Parohia Romano-Catolică Marghita, fără a indica vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod greșit prima instanță a admis excepția tardivității având în vedere că decizia nr. 6712/28.02.2017 a fost comunicată de intimată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nr. x, a fost depusă la oficiul poștal la data de 07.04.2017 și a fost comunicată reclamantei la data de 11.04.2017, conform ștampilei poștale. Contestația formulată împotriva deciziei a fost depusă la data de 09.05.2017, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nr. x.

Față de aceste aspecte, recurenta apreciază că cererea dedusă judecății a fost formulată cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, prevăzut de dispozițiile art. 3 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

Solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 27 noiembrie 2019.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Instanța de control judiciar constatată că, recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea deciziei nr. 6712/28.02.2017 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și obligarea pârâtei la acordarea de măsuri compensatorii cu privire la imobilului în suprafață de 608 mp înscris în CF nr. x Marghita, nr. topo x.

Prima instanță a admis excepția tardivității constatând că reclamanta Parohia Romano Catolică Marghita a formulat prezenta contestație împotriva deciziei din 28.02.2017 la data de 12.05.2017, deci peste termenul de 30 zile prevăzut de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Într-adevăr, din actele dosarului de fond rezultă că prin Decizia nr. 6712 din data de 28.02.2017, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România "a respins parțial cerere nr. x/28.03.2003 depusă de către Parohia Romano-Catolică Marghita, având ca obiect acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul situat în municipiul Marghita, județul Bihor, identificat cu nr. top. x, întrucât solicitanta nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive de către statul român a imobilului solicitat", însă nu s-au depus dovezi din care să rezulte data la care a fost comunicat actul administrativ contestat.

În lipsa acestor dovezi, prima instanță a considerat că față de data întocmirii deciziei - 28.02.2017, sesizarea instanței de contencios administrativ la data de 12.05.2017 s-a făcut cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

În susținerea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a depus copie a plicului de corespondență expediat de către intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților către recurenta-reclamantă Parohia Romano-catolică Marghita din care rezultă că Decizia nr. 6712 a fost expediată din București la data de 07.04.2017 și primită la Oficiul Poștal Marghita la data de 11.04.2017, iar contestația formulată împotriva deciziei a fost depusă la data de 09.05.2017, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nr. x și înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 12.05.2017 .

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.

Potrivit art. 184 alin. (1) din C. proc. civ. termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea dreptului procesual în termenul prevăzut de lege atrage decăderea din exercitarea dreptului afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Așa fiind, Înalta Curte constată că reclamanta a depus contestația la data de 09.05.2017 (conform x - dosar recurs) cu respectarea termenului de 30 de zile de la comunicare prevăzut de dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, aspect ce atrage admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs invocat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Parohia Romano Catolică Marghita, împotriva sentinței nr. 123/CA din 23 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.