ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5061/2019

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea Deciziei nr. 1668/24.08.2016 emisa de FGA și obligarea acestuia la achitarea întregii sume la care este îndreptățit, cu titlu de despăgubire, conform contractului de asigurare nr. x/14.10.2014 încheiat intre reclamant si B. S.A.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1042 din 24 martie 2017, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat Decizia nr. 1668/24.08.2016 emisă de pârât și l-a obligat să plătească reclamantului suma de 35.077,5 RON cu titlu de despăgubiri și 1.850 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că la data producerii accidentului, în urma căruia a fost avariat autoturismul aparținând reclamantului, între acesta și B. S.A. era încheiat un contract de asigurare, respectiv polița C. nr. x emisă la data de 14.10.2014 pentru perioada asigurată 15.10.2014 - 14.10.2015, poliță având Condițiile generale și Condițiile speciale aferente și care produc efecte între părțile contractante. CASCO este o asigurare facultativă în baza căreia societatea de asigurare achită despăgubiri pentru avariile accidentale (parțiale sau totale) și/sau furtul suferite de vehiculul asigurat și înscris în polița de asigurare. Având în vedere costul reparațiilor pentru avariile la autoturismul aparținând reclamantului, s-a ținut cont la instrumentarea dosarului de daună de prevederile poliței de asigurare C. nr. x încheiată între A., în calitate de asigurat, și B. S.A., în calitate de asigurător, care prevede la art. 5.20 și art. 5.21 din Condițiile speciale privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor aparținând persoanelor fizice. Recurentul precizează prevederile art. 1 1 pct. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora franșiza este "partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare". Se mai arată că dosarul de daună CA/B/399 întocmit în cauză a fost instrumentat ca daună totală deoarece, conform devizului estimativ de reparație, costul estimat pentru reparație a fost de 61018,91 RON. În cadrul instrumentării dosarului de daună înregistrat la FGA cu nr. CA/B/399 și în conformitate cu prevederile art. 5.21.1 din Condițiile speciale de asigurare care fac parte integrantă la polița de asigurare C. nr. x, Fondul de garantare a asiguraților a stabilit că, la data producerii evenimentului asigurat, valoarea de piață a autovehiculului avariat, calculată pe baza sistemului de specialitate D. pentru evaluarea vehiculelor înmatriculate, este de 5.001 euro (adică, 22.112 RON), iar prin aplicarea prevederilor indicate din Condițiile speciale rezultă că valoarea maximă a despăgubirii ce se poate acorda reclamantului este de 17.244,73 RON. În urma comparării valorii sumei asigurate în cuantum de 9744 euro și a sumei de 5.001 euro, reprezentând valoarea de piață a vehiculului la data producerii accidentului, calculată în sistemul de specialitate D. pentru evaluarea vehiculelor înmatriculate în România, se constată că este o situație de supraasigurare a bunului, conform condițiilor art. 5.21 din Condițiile speciale ale contractului de asigurare C.. Dauna autovehiculului în discuție constituie daună totală cu supraasigurare pentru care Fondul de garantare a asiguraților a stabilit că valoarea de piață a autovehiculului la data producerii accidentului, calculată în sistemul de specialitate D. pentru evaluarea vehiculelor, ținând cont de caracteristicile tehnice și dotări, este în cuantum de 5.001 euro. Având în vedere că valoarea despăgubirilor din devizul estimativ, respectiv suma de 61018,91 RON depășește 80% din suma asigurată prin polița C. (9744 euro), reiese faptul că ne aflăm în situația unui dosar de daună totală din punct de vedere economic, conform Condițiilor speciale ale poliței C., și se justifică acordarea de despăgubiri reprezentând un procent de 80% din valoarea de piață a vehiculului la data producerii accidentului (5001 euro), potrivit formulei de calcul: 5001 euro x 0,80 = 4000,8 euro Având în vedere prevederile art. 5.20 și ale art. 5.21.1 din Condițiile speciale C., rezultă că, la momentul producerii riscului asigurat suma asigurată este superioară valorii auto, iar valoarea despăgubirilor se stabilesc conform formulei: Valoarea despăgubirilor = 5001 euro (valoarea de piață a vehiculului la data producerii accidentului) - 100 euro (valoarea franșizei, conform art. 5.20 din Condițiile speciale ale poliței și prevederile poliței C. nr. x coroborate cu art. 1 1 pct. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, cu modificările și completările ulterioare) = 3900,20 euro (adică, 17244,73 RON). F.G.A. nu poate să plătească "pur și simplu" despăgubiri la prețurile practicate de unitățile de specialitate dacă se observă o diferență nejustificată între calculul D. întocmit de Fondul de garantare a asiguraților și calculul despăgubirilor efectuat de unitatea reparatoare care a întocmit devizul de reparație și factura fiscală. Despăgubirea ce se poate plăti creditorului de asigurare nu poate depăși cuantumul despăgubirilor calculate conform prevederilor legale incidente, întrucât despăgubirea are doar caracter reparator și nu este menită a aduce o îmbogățire fără justă cauză asiguratului. Mai mult, Fondul de garantare a asiguraților nu a preluat de la asigurătorul în faliment o obligație certă, lichidă și exigibilă. De asemenea, F.G.A. nu are convenții de colaborare cu unitățile reparatoare nici pentru dosarele deja deschise de asigurătorul declarat în faliment și nici în situația în care Fondul deschide dosarul de daună în baza polițelor de asigurare valabile, în caz de retragere a autorizației de funcționare și a declarării stării de faliment și până la expirarea acestora sau denunțarea lor, deoarece nu are calitatea de asigurător. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că atât excepția nulității cât și recursul sunt nefondate Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește excepția nulității recursului Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant A., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 14.10.2015 reclamantul a încheiat cu B. S.A. contractul de asigurare CASCO PLUS nr. x, pentru autoturismul marca x, proprietate personală, înmatriculat cu nr. x, pentru o perioadă de un an de zile, suma asigurată fiind 9744 EUR, cu o primă de asigurare de 848.12 EUR, plătibilă în 4 rate. La data de 22.09.2015 a avut un accident, care în urma notei de constatare din dosarul x/2015 a fost clasificat ca daună totală. Ulterior, în data 04.04.2016, prin adresa nr. x, emisă de pârât, a primit confirmarea oficială că dosarul său de daună se instrumentează ca și daună totală din punct de vedere economic. Prin decizia nr. 1668/24.08.2016, emisă de pârât, a fost admisă la plată suma de 17.245 RON și s-a respins la plata suma de 17.832,77 RON. În motivarea soluției de respingere la plată a sumei de 17.832,77 RON, pârâtul a arătat că valoarea de piață a autoturismului distrus este de 22.111,92 RON, conform sistemului de specialitate D., din care se scade valoarea epavei de 20% din valoarea asigurată și franșiza de 10% din suma asigurată în caz de daună totală, conform condițiilor de asigurare aferente poliței CASCO, rezultând suma de 17.244,73 RON pentru care s-a admis cererea de plată. Înalta Curte cobstată că instanța de fond a reținut în mod corect că atât în cuprinsul poliței Casco Plus nr. x cât și în Condițiile de asigurare, franșiza în caz de daună totală este de 0%. În ceea ce privește supraasigurarea, conform Condițiilor de asigurare aceasta nu se poate aplica. Chiar faptul că a fost utilizat un calcul prin intermediul sistemului D. pentru stabilirea valorii de piață este absolut subiectiv, rezultatul neavând nicio legătură cu valorile reale de tranzacționare ale autoturismelor de tipul celui care a făcut obiectul dosarului de daună. Suma asigurată a fost reverificată de asigurător în timpul derulării contractului, cu ocazia unei noi inspecții de risc efectuată ca urmare a unui eveniment rutier din 16.03.2015, în urma căruia intimatul-reclamant a fost despăgubit (în temeiul aceluiași contract). Potrivit poliței de asigurare C. nr. x încheiată între intimat, în calitate de asigurat, și B. S.A., în calitate de asigurător, la art. 5.20 și art. 5.21 din Condițiile speciale privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor aparținând persoanelor fizice se stabilesc următoarele: "5.20. Asigurătorul va reține din despăgubire: a.) Franșiza prevăzută în poliță, daca avarierea autovehiculului asigurat nu a fost provocată din culpa exclusivă a unei terțe persoane identificate, care deține o asigurare de răspundere civilă față de terți valabilă la data producerii evenimentului (în caz contrar franșiza nu se reține) ". "5.21. In cazul în care, la momentul producerii evenimentului asigurat, se constată că suma asigurată stabilită la încheierea poliței este: 5.21.1. Superioară valorii autovehiculului (supraasigurare), despăgubirea nu va putea depăși valoarea acestuia stabilită la momentul producerii evenimentului asigurat; supraasigurarea nu se aplică în situația în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) raportul dintre valoarea autovehiculului și suma asigurată din Poliță este mai mare de 0,90 și mai mic sau egal cu 1,00; b) diferența dintre valoarea autovehiculului și suma asigurată este mai mică decât 5.000 EUR (sau echivalentul în RON." Cum suma asigurată este de 9744 euro, costul estimat pentru reparație a fost de 61.018,91 RON, motiv pentru care dosarul de daună a fost instrumentat ca daună totală. Recurentul a stabilit valoarea autoturismului, conform sistemului D., la valoarea de 5.001 euro, astfel că diferența dintre valoarea autoturismului și valoarea asigurată este de 9.744 - 5.001 = 4.743 euro, ceea ce înseamnă că este îndeplinită condiția de la lit. b) a art. 5.21.1 din Condițiile speciale, condiție constând în "diferența dintre valoarea autoturismului și suma asigurată este mai mică decât 5.000 euro". Conform art. 5.21.1 din Condițiile speciale nu se aplică supraasigurarea, deci suma reprezentând despăgubirile ce trebuie plătită reclamantului este de 80% din suma asigurată, adică 7795 euro, respectiv suma de 35.077,5 RON. Astfel fiind, instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond în mod temeinic și legal a anulat Decizia nr. 1668/2016 emisă de recurent, obligându-l la plata sumei de 35.077,5 RON cu titlu de despăgubiri. De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul la plata sumei de 2.975 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul A..

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.