ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4852/2020

Ședința publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanta ENEL ENERGIE MUNTENIA S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI ELECTRICE - ANRE, anularea in totalitate a Avizului ANRE nr. 11/22.06.2017 privind valorile tarifelor Componenta de piata concurentiala (C. proc. civ.) aplicate de furnizorul de ultima instanta Enel Energie Muntenia S.A. clientilor finali care beneficiaza de serviciul universal, cu consecinta emiterii unui nou Aviz pentru aprobarea valorilor tarifelor C. proc. civ. aplicate de reclamanta, în vederea recunoasterii integrale a costurilor de achizitie a energiei electrice efectuate de catre reclamantă în semestrul I al anului 2017 pentru clienții cărora le-a furnizat energie electrică în regim de ultimă instanță, fără a fi impusa vreo limitare a prețurilor medii realizate, incluzând suma de 4,114,143 ron, reprezentând diferența nerecunoscută aferentă achiziției de energie electrică necesară furnizării către clienții EEM în regim de ultimă instanță.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1422 din 26 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta ENEL ENERGIE MUNTENIA S.A. în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI ELECTRICE, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1422 din 26 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Enel Energie Muntenia S.A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii și rejudecarea litigiului pe fond.

Susține recurenta că în concordanță cu legislația Uniunii Europene privind procesul de liberalizare a pieței energiei electrice, legislația națională a reglementat procesul de liberalizare a pieței în mod gradual.

Astfel, Directiva 2009/79/CE referitoare la normele comune pentru piața internă a energiei electrice a fost transpusă prin Legea 123/2012 - legea energiei electrice și a gazelor naturale, care în expunerea de motive sugerează că unul dintre obiectivele urmărite este renunțarea (etapizată) la tarifele reglementate pentru consumatorii finali și dezvoltarea pieței concurențiale.

De asemenea, se susține că prin Memorandumul semnat în 2012 între Guvernul României și Comisia Europeană s-a aprobat Calendarul de eliminare treptată a tarifelor reglementate de energie electrică la consumatorii finali care nu au uzat de eligibilitate.

Se mai arată că principiul unional este cel al stabilirii prețului după mecanisme concurențiale, scopul Directivei fiind liberalizarea completă a piețelor de energie în statele membre, iar consecința implementării este aceea a dezvoltării pieței concurențiale și dispariția pieței reglementate.

Recurenta precizează că în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea 123/2012 furnizarea de energie electrică în condițiile reglementate se realizează pentru asigurarea alimentării cu energie electrică a clienților prevăzuți la art. 55 alin. (1) până la data de 31 decembrie 2013 pentru clienții noncasnici, respectiv până la data de 31 decembrie 2017 pentru clienții casnici.

Pe piața reglementată ANRE are dreptul să impună obligații de serviciu public furnizorilor de ultimă instanță pentru asigurarea alimentării cu energie electrică clienților care nu și-au exercitat dreptul de eligibilitate.

Enel susține că are calitatea de furnizor de ultimă instanță și asigură serviciul universal clienților prev. de art. 55 alin. (1) lit. b) din lege, asigură furnizarea energiei electrice clienților care nu și-au exercitat dreptul de eligibilitate, precum și clienților finali al căror furnizor se află în situația de a i se retrage licența sau în orice altă situație identificată de autoritatea competentă în care clienții finali nu au asigurată furnizarea energiei din nicio altă sursă.

În acest context, al eliminării treptate a prețurilor reglementate și trecere la piața liberă, unde consumatorul își poate alege singur furnizorul și poate încheia contract de furnizare cu acesta cu prețuri și cantități negociate, pe baza cererii și ofertei, a fost reglementat tariful componentă de piață concurențială - C. proc. civ.

Rolul componentei de piață concurențială este acela de a pregăti consumatorii de serviciu universal cu privire la accesul la piața liberă unde își pot găsi singuri furnizorul, pot negocia prețul și cantitatea de energie electrică.

Se susține că în conformitate cu prevederile art. 76 alin. (6) din Legea 123/2012: "Furnizorului de ultimă instanță i se recunosc integral în tarife costurile de achiziție a energiei electrice și costurile asociate precum și o cotă rezonabilă de profit."

Recurenta menționează că acest text de lege nu distinge între tipurile de tarife practicate de furnizori de ultimă instanță, ci statuează la nivel de principiu că acestuia i se vor recunoaște în tarife - indiferent că acestea sunt tarife reglementate, C. proc. civ. sau tarife UI - integral costurile de achiziție a energiei electrice precum și o cotă rezonabilă de profit.

În opinia recurentei, faptul că art. 76 alin. (6) se aplică și tarifelor C. proc. civ. este confirmat de prevederile art. 81 alin. (1) din același act normativ potrivit cărora: "În cazul în care este impusă respectarea unor condiții legale de îndeplinire a obligațiilor de serviciu public și de serviciu universal, participanții la piața de energie electrică au dreptul de a-și recupera costurile rezultate din aplicarea acestor condiții."

Astfel, se apreciază că motivarea instanței de fond, în sensul că art. 76 alin. (6) se aplică numai pentru prețurile și tarifele reglementate, excluzând din această sferă tarifele C. proc. civ. (care se avizează de ANRE) se bazează pe o interpretarea și aplicare eronată a textelor de lege, instanța contrazicându-se în condițiile în care în partea de început a motivării a statuat că tarifele C. proc. civ. sunt obligatorii, iar mecanismul lor de aprobare prin aviz este eronat, atâta vreme cât acesta produce efecte juridice de sine stătătoare și are caracter obigatoriu.

Pornind de la acest principiu, în temeiul art. 76 alin. (1) din Legea 123/2012, ANRE a elaborat Metodologia de stabilire a tarifelor aplicate de furnizorii de ultimă instanță clienților finali, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 92/2015, ce a stat la baza emiterii Avizului nr. x/22.06.2017.

Metodologia de stabilire a tarifelor aplicate de furnizorii de ultimă instanță clienților finali are în vedere stabilirea unor tarife care să asigure obținerea profitului reglementat, iar pentru clienți asigurarea furnizării energieie electrice în condiții rezonabile, transparente și nediscriminatorii de preț.

Achiziția necesarului de energie electrică pentru facturarea la tarife C. proc. civ. se realizează de către furnizorul de ultimă instanță, în mod obligatoriu, pe piața centralizată pentru serviciul universal, scop în care, intimata ANRE a elaborat cadrul de reglementare al acestei piețe. Ca atare, având în vedere faptul că modalitatea în care recurenta achiziționează energie electrică pentru a furniza la tarife C. proc. civ. este una care se circumscrie unui cadru reglementat, arată că nu poate fi de acord cu susținerea instanței și a intimatei, în sensul că tarifele C. proc. civ. nu ar fi reglementate și astfel, în cadrul acestora nu ar fi incidente disp. art. 76 alin. (6) din Legea 123/2012.

Chiar dacă legea distinge între tarife reglementate și tarife C. proc. civ. aceasta nu înseamnă că instanța trebuie să se limiteze la simpla interpretare literală a textelor de lege incidente fără a analiza modalitatea de achiziționare a energiei furnizate clienților finali la tarife C. proc. civ., respectiv modalitatea de stabilire a prețului final și cadrul reglementat în care se desfășoară etapele și intervalele de corecție a costurilor furnizorilor, conform machetelor fundamentate ce se transmit către intimată.

Recurenta opinează că potrivit Metodologiei, tariful C. proc. civ. se fundamentează pe baza costurilor cu achiziția de energie electrică din piața centralizată. Tarifele C. proc. civ. sunt avizate de ANRE ca urmare a verificării și revizuirii propunerilor înaintate de furnizorii de ultimă instanță, aceștia din urmă fiind obligați să respecte tarifele C. proc. civ. avizate, neputând furniza energie la alt tarif decât cel stabilit de ANRE, astfel că acesta ar fi un alt criteriu în susținerea tezei probatorii în sensul că tarifele C. proc. civ. sunt reglementate.

Prin urmare, din analiza modului de funcționare al acestei piețe reiese că este o piață care funcționează diferit de o piață concurențială bazată pe prețuri și cantități negociate, prin cerere și ofertă, piață care înseamnă servicii mai bune și facturi mai mici pentru clienții finali.

Se mai precizează că Metodologia de stabilire a tarifului C. proc. civ. este cvasi-identică cu cea de stabilire a prețului reglementat, astfel că nu poate fi primită susținerea intimatei că aceste tarife ar fi de piață concurențială, din moment ce atât achiziția, cât și tariful final sunt stabilite de ANRE. Tarifele de ultimă instanță se determină pe baza valorii medii ale tarifelor C. proc. civ., stabilite potrivit Metodologiei, prin aplicarea unor procente de majorare a acestora (art. 17 din Metodologie).

Având în vedere argumentele invocate, recurenta susține că furnizorilor de ultimă instanță li se aplică un cadru de reglementare diferit decât cel din piața concurențială, un cadru care îi stabilește obligații privind asigurarea furnizării energiei electrice, modalitatea de achiziționare a energiei necesare, prețul/tarifele de vânzare și, în mod corelativ, cu privire la recunoașterea costurilor de achiziție. Prin urmare, instanța de fond a reținut, în mod eronat, că art. 79 nu se aplică tarifelor C. proc. civ., astfel că nu poate fi invocat nici alin. (6) al acestui articol ca fiind încălcat.

Recurenta mai susține că intimata este obligată ope legis să emită un act administrativ de recunoaștere integrală a costurior sale, sens în care a procedat la transmiterea datelor realizate în semestrul II 2016, pentru fiecare segment de clienți, datele realizate în perioada 01.01.2017 - 30.04.2017 și datele estimate pentru perioada 01.05.2017-30.06.2017, datele de fundamentare a tarifelor C. proc. civ. pentru perioada 01.07.2017 -31.12.2017. menționează că prețul energiei poate fi influențat de condiții meteorologice, de conjuncturi sociale și economice.

Pentru semestrul I 2017 recurenta arată că a solicitat, în conformitate cu prevederile legale, dar și ținând cont de situația de fapt, recunoașterea costurilor de achiziție realizate și exceptate de la orice limitare a prețurilor medii realizate, dată fiind situația excepțională existentă pe piață în trim. I, când prețul energiei a cunoscut o creștere istorică.

În speță, recurenta susține că a apreciat ca nelegal volumul corecțiilor recunoscut de ANRE pentru semestrul I 2017 întrucât a solicitat aplicarea disp. art. 8 alin. (2) coroborat cu art. 14 alin. (2) din Metodologie. Astfel conform art. 12 din Metodologia care reglementează modalitatea de calcul a tarifului C. proc. civ., în cadrul acestuia se include și valoarea soldului corector de tarif, recurenta transmițând intimatei soldul corecției care trebuie restituit/recuperat din perioadele anterioare, în cuantumul precizat în prezenta acțiune și corecția perioadei curente care trebuie, de asemenea, recuperată.

Deși recurenta arată că a fundamentat costurile de achiziție a energiei electrice prin adresele nr. x/2017 și y/2017, costuri care stau la baza calculului corecțiilor de tarif C. proc. civ., intimata a înțeles să nu se raporteze la acestea și la prevederile legale incidente, astfel că a determinat corecții de tarif UI fără a ține cont de prevederile art. 8 alin. (2) și 14 alin. (2) din Metodologie. Or, măsura neincluderii în volumul total al corecțiilor tarifelor C. proc. civ. în calculul tarifului avizat încalcă prevederile art. 79 alin. (6) și 81 alin. (1) din Legea 123/2012.

Se mai învederează că intimata nu a comunicat instanței vreun înscris prin care să fie justificate datele care au fost luate în calcul pentru stabilirea nivelului tarifelor C. proc. civ. prin Avizul contestat, astfel că acest aviz este emis prin exercitarea unui abuz de putere din partea intimatei, recurenta fiind pusă în situația în care nu mai poate recupera aceste costuri.

Recurenta mai precizează că referatul de avizare a valorii tarifelor a fost comunicat odată cu întâmpinarea în prezentul dosar, însă din analiza acestuia nu rezultă modul de calcul al valorilor pe care intimata le-a considerat justificate în stabilirea tarifelor C. proc. civ., ci cuprinde doar tabele cu valorile respective sau anumite explicații cu privire la înlăturarea unor sume considerate nejustificate.

Ca o consecință a anulării avizului x/22.06.2017, ANRE ar trebui să fie obligată la recunoașterea tuturor costurilor înregistrate de recurentă în semestrul I al anului 2017, pentru clienții cărora le-a furnizat energie în regim de ultimă instanță.

Intimata - pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală, a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Sub aspect procedural, intimata pârâtă a invocat excepția tardivității recursului, susținând că în raport de data comunicării sentinței, termenul de declarare a recursului se împlinea pe data de 26 iulie, astfel încât declararea acestuia pe data de 30 iulie apare ca fiind tardivă.

În raport de recursul declarat, intimata a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că hotărârea pronunțată este temeinică și legală.

A precizat intimata că prin prezentul recurs se încearcă inducerea ideii greșite că tarifele C. proc. civ., datorită faptului că sunt avizate de ANRE pe baza unor criterii obligatorii, ar fi tarife reglementate și prin urmare li s-ar aplica prevederile art. 79 din Legea 123/2012.

În opinia intimatei acest text de lege se aplică excusiv pieței reglementate, iar tariful C. proc. civ. este o componentă a pieței concurențiale.

Recurenta ENEL dorește anularea Avizului motivat de faptul că intimata nu a recunoscut integral costurile estimate la nivelul solicitat de aceasta, care de altfel au depășit limitele impuse de Metodologie, dintr-un motiv nu numai legal, dar și prudențial față de consumatori. Critica recurentei cu privire la faptul că judecătorul trebuia să țină cont de situația excepțională din lunile ianuarie- martie 2017 nu este întemeiată, deoarece judecătorul analizează Avizul contestat raportat la dispozițiile legale și nu la o situație atipică care nu este reglementată.

Solicitarea recurentei de a i se recunoaște în tarifele C. proc. civ. un cost de achiziție pentru energia electrică estimat la o valoare nejustificat de mare, motivat doar de faptul că într-o anumită lună prețurile au variat, se traduce, în opinia intimatei cu solicitarea de acordare a unui împrumut de la consumator la furnizor, ceea ce nu este nici rezonabil, nici prudent și nici legal.

Mai mult, Metodologia care stă la baza emiterii acestui aviz permite recunoașterea unor costuri cu achiziționarea energiei electrice la un nivel justificat, iar rolul ANRE este acela de a proteja consumatorii de abuzuri și de a acționa prudent, iar judecătorul, în mod corect a reținut că Metodologia nu permite derogări de la prevederile art. 19 alin. (2) care să justifice recunoașterea costurilor suplimentare de achiziție a energiei electrice furnizate clienților inactivi la tarife UI, solicitate de ENEL.

II. Soluția în cadrul dezbaterii recursului.

1.1 Excepția tardivității recursului invocată de intimată pe calea întâmpinării, nu a mai fost susținută în cadrul dezbaterii recursului, astfel că nu va mai fi analizată.

1.2 Argumentele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi încadrate în motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte observă că prin cererea de chemare în judecată, recurenta reclamantă a solicitat anularea in totalitate a Avizului ANRE nr. 11/22.06.2017 privind valorile tarifelor Componenta de piata concurentiala (C. proc. civ.) aplicate de furnizorul de ultima instanta Enel Energie Muntenia S.A. clientilor finali care beneficiaza de serviciul universal, cu consecinta emiterii unui nou Aviz pentru aprobarea valorilor tarifelor C. proc. civ. aplicate de reclamanta, in vederea recunoasterii integrale a costurilor de achizitie a energiei electrice efectuate de catre reclamanta in semestrul I al anului 2017 pentru clientii carora le-a furnizat energie electrica in regim de ultima instanta, fara a fi impusa vreo limitare a preturilor medii realizate, incluzand suma de 4,114,143 ron, reprezentand diferenta nerecunoscuta aferenta achizitiei de energie electrica necesara furnizarii catre clientii EEM in regim de ultima instanta.

În fapt, s-a constatat că prin adresa nr. x/21.05.2017, referitoare la "determinarea tarifelor de reglementare la consumatorii finali care uzeaza de eligibilitate si fundamentarea tarifelor C. proc. civ. pentru perioada 01.07.2017 - 31.12.2017", cu modificarile ulterioare (comunicate ANRE prin adresa nr. x/14.06.2017), potrivit procedurii stabilita prin Metodologie, recurenta reclamanta a solicitat, pentru semestrul I 2017, "recunoasterea costurilor de achizitie realizate si exceptate de la orice limitare a preturilor medii realizate, data fiind situatia exceptionala existenta in piata in trim. I 2017…". Solicitarile s-au intemeiat pe prevederile legale incidente, precum si pe prevederile art. 19 (2) coroborat cu derogarile din prevederile art. 8 alin. (2), respectiv art. 14 alin. (2) din Ordinul ANRE nr. 92/2015 pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a tarifelor aplicate de furnizorii de ultima instanta clientilor finali.

Prin adresa nr. x/23.06.2007, inregistrata la EEM sub nr. x/23.06.2017, ANRE a comunicat Avizul x/22.06.2017, contestat în prezenta cauză, prin care a avizat tariful Componenta pe piata concurentiala (tarif C. proc. civ.), pentru Enel Energie Muntenia S.A, la inalta tensiune, la medie tensiune si la joasa tensiune, valabil pentru perioada 01.07.2017-30.09.2017, fara a tine cont de solicitarile recurentei privind recunoasterea integrala a costurilor de achizitie a energiei electrice pentru clientii care nu sunt beneficiari ai serviciului univerasal, dar carora li se furnizeaza energie electrica in regim de ultima instanta.

Un prim argument de nelegalitate invocat de recurentă se referă la greșita interpretare a prevederilor art. 79 alin. (6) din Legea 123/2012, în opinia acesteia prevederile acestui text de lege trebuiau aplicate tarifelor C. proc. civ., care intră tot în categoria tarifelor reglementate.

Pentru a răspunde acestui argument, Înalta Curte observă că art. 79 invocat de recurentă a fost intitulat de legiuitor "Principiile pentru fundamentarea propunerilor de prețuri și tarife reglementate".

În scopul stabilirii împrejurării dacă tariful Componenta pe piata concurentiala (tarif C. proc. civ.) avizat prin actul administrativ contestat prin prezenta intră în categoria tarifelor reglementate, așa cum a susținut recurentă, este necesar a fi făcută o distincție între aceste categorii de tarife, conform voinței legiuitorului.

Cu titlu de principiu, se reține că piața de energie electrică este compusă din piața reglementată și piața concurențială. În coformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea 123/2012 furnizarea de energie electrică în condițiile reglementate se realizează pentru asigurarea alimentării cu energie electrică a clienților prevăzuți la art. 55 alin. (1) până la data de 31 decembrie 2013 pentru clienții noncasnici, respectiv până la data de 31 decembrie 2017 pentru clienții casnici.

Potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege: "Pe piața reglementată, autoritatea competentă are dreptul:

a) să impună obligații de serviciu public producătorilor, operatorului de transport și de sistem, operatorilor de distribuție și furnizorilor de ultimă instanță pentru asigurarea alimentării cu energie electrică a clienților prevăzuți la art. 55 alin. (1), conform art. 16;

b) să impună furnizorilor de ultimă instanță proceduri transparente de achiziție a energiei electrice de pe piața concurențială destinată clienților prevăzuți la art. 55 alin. (1);

c) să aprobe și să publice prețurile și cantitățile din contractele încheiate între producători și furnizorii clienților prevăzuți la art. 55 alin. (1);

d) să aprobe și să publice tarifele aplicate de furnizorii de ultimă instanță de energie electrică clienților prevăzuți la art. 55 alin. (1) până la eliminarea tarifelor reglementate conform alin. (1);

e) să aprobe metodologii de monitorizare a cheltuielilor cu achiziția energiei electrice conform lit. b);

f) să avizeze și să publice prețurile propuse de furnizorii de ultimă instanță pentru energia electrică furnizată clienților prevăzuți la art. 55 alin. (1), după eliminarea tarifelor reglementate."

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 27 din Legea 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale prin furnizor de ultimă instanță se înțelege furnizorul desemnat de autoritatea competentă pentru a presta serviciul universal de furnizare în condiții specifice reglementate.

Furnizorul de ultimă instanță are obligația, potrivit disp. art. 53 din același act normativ, de a asigura serviciul universal clienților prevăzuți la art. 55 alin. (1) lit. b), respectiv clienți casnici și noncasnici de categorie redusă, dar și clienților finali al căror furnizor se află în situația de a i se retrage licența de furnizare în cursul desfășurării activității sau în orice altă situație identificată de autoritatea competentă în care clienții finali nu au asigurată furnizarea de energie electrică din nicio altă sursă.

Furnizorii de ultimă instanță se desemnează de către ANRE dintre furnizorii existenți pe piața de energie, prin mecanisme concurențiale, pe baza unui regulament care stabilește modalitățile și criteriile de selecție a acestora, pentru fiecare categorie de clienți finali pe care aceștia îi deservesc (art. 54 din lege).

În vederea aprobării tarifelor reglementate, precum și pentru avizarea tarifelor componentă pe piață concurențială aplicate de furnizorii de ultimă instanță clienților finali, ANRE a emis Ordinul nr. 92/2015 privind aprobarea metodologiei de stabilire a tarifelor aplicate de furnizorii de ultimă instanță.

În preambulul acestui Ordin se face o distincție clară între tariful reglementat - "ansamblu de prețuri (denumite componente ale tarifului) pentru energia electrică activă și, după caz, pentru rezervare sau abonament, aplicat pe perioada calendarului de eliminare a tarifelor reglementate, respectiv până la data de 31 decembrie 2017, de furnizorii de ultimă instanță clienților casnici care nu au uzat de eligibilitate" și tariful componentă de piață concurențială C. proc. civ. - "preț pentru energia electrică activă, aplicat de furnizorii de ultimă instanță clienților finali care beneficiază de serviciul universal".

Această distincție este încă și mai evidentă în modalitatea de stabilire a tarifului stabilită de metodologie în secțiunea 2.2 pentru tariful reglementat și în secțiunea 2.3 pentru tariful C. proc. civ.

În aceste condiții, este cert că legiuitorul a făcut o distincție clară între tariful regementat și tariful C. proc. civ., acestea având un regim juridic diferit și o aplicabilitate distinctă, neputând fi primită aserțiunea recurentei că tarifele C. proc. civ. ar face parte din categoria tarifelor reglementate.

Prin urmare, motivul de nelegalitate vizând nerespectarea art. 79 alin. (6) din Legea 123/2015 nu poate fi primit de vreme ce acest text de lege se aplică doar tarifelor reglementate, iar avizul în litigiu se referă la aprobarea tarifului C. proc. civ.

Nici trimiterea la prevederile art. 81 din aceeași lege nu este aptă să formeze convingerea instanței în sensul acceptării teroriei recurentei, întrucât acest text de lege prevede la alin. (2) recuperarea costurilor rezultate, conform reglementărilor emise de ANRE. Or, reglementarea emisă de intimata pârâtă și materializată în metodologia de mai sus, tocmai asta prevede, că furnizorii de ultimă instanță își vor recupera costurile justificate, prin aplicarea de corecții ulterioare.

În aceeași ordine de idei, nici argumentul conform căruia, fiind aprobat de ANRE, tariful C. proc. civ. este tot un tarif reglementat în sensul mai larg al definiției, nu poate fi primit, având în vedere că în cazul C. proc. civ. intimata pârâtă doar avizează o componentă a prețului de urmează a fi practicată de furnizor și nu stabilește un tarif, așa cum încearcă recurenta să acrediteze. În acest context, prețul final nu își pierde caracterul concurențial, neputându-se face o confuzie între stabilirea tarifului reglementat și avizarea componentei C. proc. civ.

Recurenta a mai invocat, ca motive de nelegalitate ale actului administrativ atacat, încălcarea unor dispoziții legale ale Metodologiei aprobate prin Ordinul ANRE nr. 92/2015, însă a indicat texte de lege ce nu pot fi aplicabile cauzei (respectiv art. 8 care se referă la tariful reglementat, art. 19 și 21 care se referă la tariful de ultimă instanță) astfel că nu se poate materializa nicio încălcare a legislației primare sau secundare în emiterea avizului contestat.

Nu în ultimul rând, a fost invocată situația excepțională a fluctuației prețurilor din trimestrul I al anului 2017, însă un atare considerent nu se poate constitui într-un motiv veritabil de nelegalitate al actului administrativ, așa cum just a reținut și prima instanță.

Pe cale de consecință, în acord cu cele statuate de prima instanță, cererea de anulare a Avizului ANRE nr. 11/2017, motivat de faptul că intimata- pârâta nu i-a recunoscut recurentei costul previzionat pentru achiziția de energie electrică, nu este fondată, în condițiile în care avizul dat pentru tarife C. proc. civ. are la bază atât costuri realizate anterior, cât și estimări ale prețului de achiziție al energiei electrice astfel că urmează a se calcula corecții în funcție de costurile care vor fi realizate efectiv, cu respectarea prevederilor metodologiei de tarifare.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Enel Energie Muntenia S.A. împotriva sentinței nr. 1422 din 26 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2020.