ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4274/2019

Ședința publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 03.12.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Judecătoria Sector 2 București, ÎCCJ, Curtea de Apel București, secția a VIII-a și Tribunalul București, secția a IX-a și a solicitat obligarea pârâților la admiterea cererii sale de anulare a hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care i s-a interzis judecarea procesului de "eliberare fiind închisă pe viață prin desfacerea certificatului de handicap, acesta fiind mandatul de arest pe viață", sentința nr. 12590/18.11.2015 reprezentând refuzul instanței de a o elibera pe reclamantă "în condițiile în care a fost capabilă să câștige deciziile și nu a fost arestată niciodată pe motiv de schizofrenie paranoidă, afecțiunea certificatului de handicap permanent".

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 11.01.2016 a Curții de Apel București, s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 200 alin. (3) noul C. proc. civ., cu motivarea că reclamanta nu a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa în procedura de regularizare.

Reclamanta a promovat la data de 02.02.2016 cerere de reexaminare a încheierii din 11.01.2016, în temeiul art. 200 alin. (5) noul C. proc. civ., solicitând desființarea acestei Încheieri și continuarea procedurii de regularizare, deoarece a prezentat foarte clar date despre reclamant, pârât, obiectul cererii, motivele invocate, depunând înscrisuri originale și certificate pentru conformitate.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 26.02.2016 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea de reexaminare ca nefondată.

A reținut instanța că în mod corect s-a apreciat că cererea de chemare în judecată este informă, prin neindicarea în concret a obiectului acțiunii, prin raportare la prevederile Legii nr. 554/2004, a motivelor de fapt și de drept, astfel că sancțiunea anulării se impune a fi menținută.

La data de 23.03.2016 reclamanta a formulat contestație în anulare împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare.

Prin sentința civilă nr. 1810/2016 din 30 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității.

A respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații Judecătoria Sector 2 București, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Bucuresti și Tribunalul București, secția a IX-a CAF, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs A. solicitând admiterea cererii și anularea hotărârii atacate.

A susținut recurenta că hotărârea este abuzivă, ilegală și greșită. Completul a refuzat să judece cauza deși cererea a fost legal timbrată cu taxa de 100 RON. Completul nu a recunoscut articolul în baza căruia a declarat contestația în anulare și anume art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Hotărârea s-a redactat foarte târziu, conducând la anularea recursului declarat în 15 zile de la pronunțare.

Intimata-pârâtă Judecătoria Sector 2 București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinările intimaților, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de recurs, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil.

Hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată într-o contestație în anulare și este definitivă, potrivit art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., care prevede că hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac și hotărârea atacată, întrucât contestația în anulare a vizat o hotărâre definitivă prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată de reclamantă împotriva încheierii din 11.01.2016, pronunțate în baza art. 200 alin. (3) C. proc. civ., încheierea fiind definitivă conform art. 200 alin. (5) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Având în vedere aceste dispoziții, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția de inadmisibilitate invocată de intimata-pârâtă Judecătoria Sector 2 București și va respinge ca inadmisibil recursul formulat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1810/2016 din 30 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2019.