ÎCCJ, decizie (scj.ro #84040)

Infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție. Încadrare juridică Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție Indice alfabetic: Drept penal - infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. c) și d) Fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în scopul de a ascunde comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 C. pen . constituie o infracțiune în legătură directă cu infracțiunile de corupție și se încadrează în prevederile art. 290 C. pen . raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, iar fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice, săvârșită în realizarea scopului urmărit prin infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 C. pen ., constituie, de asemenea, o infracțiune în legătură directă cu infracțiunile de corupție și se încadrează în prevederile art. 248 C. pen . raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 124 din 16 ianuarie 2008 Prin sentința penală nr. 661 din 21 noiembrie 2005 a Tribunalului Cluj au fost condamnați inculpații: 1. P.G.

pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen . raportat la art. 7 alin. (1) Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .; participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 C. pen . și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută în art. 26 raportat la art. 248 C. pen . și art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 290 C. pen . raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și uz de fals, prevăzută în art. 291 C. pen . raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .; 2. R.E.

pentru comiterea infracțiunilor de instigare la participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 25 raportat la art. 31 alin. (2) și art. 290 C. pen ., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută în art. 248 C. pen . raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 290 C. pen . raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și uz de fals, prevăzută în art. 291 C. pen . raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . Instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul P.G., în calitate de membru în comisiile de evaluare a ofertelor constituite la nivelul unui spital și membru în comisiile de recepție a lucrărilor, a pretins și primit de la denunțătorul G.V., în perioada 14 martie 2003 - 26 august 2004, suma totală de 43.705 RON și 600 de euro pentru atribuirea de lucrări de reparații la instituția sanitară și acceptarea la plată a facturilor fiscale emise de societatea comercială S. în anii 2003-2004.

Același inculpat, la 19 decembrie 2003, l-a determinat pe numitul G.V. să întocmească, fără vinovăție, o factură fiscală, prin care s-a atestat fictiv că societatea comercială S. a executat lucrări de reparații în cadrul instituției sanitare, în scopul primirii ulterioare a sumei de 30.000 RON cu titlu de mită, ajutând-o pe inculpata R.E. să dispună plata facturii fiscale false, prin care agentul economic privat a beneficiat de foloase necuvenite. Inculpatul P.G., în calitate de membru în acele comisii de adjudecare și recepție, a semnat în fals, în luna mai 2004, un proces-verbal de adjudecare a ofertelor și un procesul-verbal de recepție, în scopul ascunderii luării de mită, documente utilizate de instituția sanitară, iar în luna august 2004, a ajutat-o pe inculpata R.E.

ca prin abuzul funcției să dispună plata către societatea comercială G. a unei facturi fiscale în valoare de 43.874,2210 RON, în baza căreia agentul economic privat și societatea comercială R. au beneficiat de foloase necuvenite în valoare facturii fiscale. Inculpata R.E., în calitate de director financiar contabil și ulterior director administrativ în cadrul spitalului, l-a determinat, la 19 decembrie 2003, pe inculpatul P.G. să dispună denunțătorului G.V. să întocmească, fără vinovăție, o factură fiscală falsă, în valoare de 47.600 RON, în scopul ca societatea comercială S. să beneficieze de foloase necuvenite în valoarea actului fiscal fals, iar în luna mai 2004, a semnat în fals un contract și, la 12 august 2004, a dispus plata unei facturi fiscale false, emisă de societatea comercială G., la care erau anexate situațiile de lucrări false, în scopul ca agentul economic privat și societatea comercială R. să beneficieze necuvenit de suma de 43.874,2210 RON.

Prin decizia penală nr. 50 din 21 martie 2007, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și inculpați, hotărârea fondului fiind desființată, între altele, cu privire la încadrarea juridică dată unora din faptele reținute în sarcina inculpaților și greșita condamnare a inculpatei R.E. pentru infracțiunea prevăzută în art. 25 raportat la art. 31 alin. (2) C. pen ., art. 290 C. pen . și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj a dispus, în baza art. 334 C. proc . pen ., schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului P.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 C. pen ., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută în art. 26 raportat la art. 248 C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., fiind menținută pedeapsa aplicată inculpatului prin hotărârea atacată pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen . raportat la art. 7 alin. (1) Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . În ceea ce o privește pe inculpat R.E., instanța de apel a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc . pen ., achitarea de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute în art. 25 raportat la art. 31 alin. (2) și art. 289 C. pen ., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu privire la care prima instanță dispusese schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută în art. 25 raportat la art. 31 alin. (2) și art. 290 C. pen ., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Instanța de apel a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs, între alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj.

Parchetul a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în principal, cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc . pen . Parchetul a susținut că, în mod greșit, au fost înlăturate dispozițiile art. 17 lit. c) și d) din Legea nr. 78/2000 de la încadrarea juridică a infracțiunilor prevăzute în art. 290 C. pen ., respectiv art. 248 C. pen . și art. 26 raportat la art. 248 C. pen ., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., câtă vreme din probele administrate în cauză rezultă că inculpații au acționat atât pentru obținerea de foloase necuvenite pentru ei și pentru alții, cât și pentru ascunderea infracțiunilor de corupție săvârșite.

Printr-un alt doilea motiv de recurs, s-a susținut greșita achitare a inculpatei R.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 25 raportat la art. 31 alin. (2) și art. 289 C. pen ., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au constatat că inculpatul P.G. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 C. pen . raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În sarcina inculpatului P.G. s-a stabilit și săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, fără a se reține și dispozițiile art. 17 lit. c) și d) din Legea nr. 78/2000.

În același mod s-a procedat și în cazul inculpatei R.E., condamnată pentru infracțiunile prevăzute în art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., respectiv art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., fără a se reține și dispozițiile legii speciale la care s-a făcut referire. Încadrarea juridică a fost stabilită în mod greșit. Prevederile art. 17 lit. c) și d) din Legea nr. 78/2000 nu descriu și nu determină structura juridică și conținutul constitutiv al unor noi infracțiuni de fals ori de abuz în serviciu, altele decât cele regăsite în Codul penal. Textele de lege incriminează modalitățile agravate ale acestor infracțiuni, atunci când faptele au fost săvârșite în scopul ascunderii uneia din infracțiunile de corupție sau asimilate acestora ori în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune.

Poziția subiectivă - caracterizată de intenție calificată de scop, determină în reglementarea legii modalitățile agravate ale infracțiunilor, atunci când acestea au fost săvârșite în condițiile prevăzute în Legea nr. 78/2000. Din probatoriul aflat la dosarul cauzei rezultă că întocmirea în fals a unui contract și a documentației aferente selecției de ofertă, respectiv al procesului-verbal de adjudecare a ofertelor și a procesului-verbal de recepție, a fost făcută în scopul ascunderii luării de mită, astfel că înlăturarea dispozițiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 de către instanța de apel nu se justifică.

De altfel, însăși instanța de apel a reținut în considerentele hotărârii atacate că, având în vedere că facturile fiscale falsificate au fost folosite ulterior de către inculpați, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 C. pen ., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în ceea ce privește factura pe care a întocmit-o G.V., la solicitarea inculpatului P.G., în scopul primirii ulterioare a sumei de 30.000 RON cu titlu de mită, precum și ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., în ceea ce privește procesul-verbal de adjudecare a ofertelor și procesul-verbal de recepție a lucrărilor.

Instanța de apel a apreciat, totuși, că această infracțiune nu poate fi considerată ca fiind săvârșită în scopul ascunderii infracțiunii de corupție pentru a se reține dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fapta fiind comisă pentru a acoperi nelegalitățile produse ca efect al întocmirii facturilor fiscale care au fost dispuse fără respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Raționamentul pe care s-a fundamentat operațiunea de schimbare a încadrării juridice este greșit, întrucât toate demersurile inculpaților, constând în falsificarea actelor pentru a încerca crearea unei aparențe de legalitate, au fost efectuate, pe de o parte, pentru justificarea plății facturilor către societatea comercială S. pentru lucrări neefectuate, dar decontate, iar pe de altă parte, pentru justificarea preferinței pe care inculpații au manifestat-o pentru societatea denunțătorului, în sensul atribuirii reparațiilor la diversele secții ale spitalului, fără respectarea procedurilor impuse lege și fără a exista o selecție de ofertă. Or, atribuirea ilegală a lucrărilor de reparații și plata lucrărilor neexecutate nu s-a făcut cu titlu gratuit, ci în scopul ascunderii infracțiunii de luare de mită.

În ceea ce privește activitatea inculpatei R.E., din probatoriul administrat, rezultă că, în calitatea sa de director financiar contabil și ulterior director administrativ în cadrul spitalului, în luna mai 2004 a semnat în fals un contract și la 12 august 2004 a dispus plata unei facturi fiscale false, emisă de societatea comercială G., la care erau anexate situațiile de lucrări false, în scopul ca agentul economic privat și societatea comercială R. să beneficieze fără drept de suma de 43.874,2210 RON. În aceste condiții, schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de abuz în serviciu prin înlăturarea dispozițiilor art. 17 lit. c) și d) din Legea nr. 78/2000 este contrară legii.

Cât privește critica referitoare la greșita achitare a inculpatei R.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 25 raportat la art. 31 alin. (2) și art. 289 C. pen ., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 , Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu este fondată. Fapta inculpatei de a-l instiga pe inculpatul P.G. pentru ca acesta, la rândul său, să determine denunțătorul la întocmirea în fals a unei facturi fiscale în valoare de 47.600 RON, prin care se atesta în mod nereal executarea unor lucrări de reparații în acest cuantum, și fără a exista un contract de prestări servicii, o situație de lucrări sau un proces-verbal, constituie un act material ce intră în conținutul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C. pen . raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., reținută în sarcina inculpatei.

Aceste manopere frauduloase au fost efectuate în calitatea sa de director financiar al spitalului, atribuțiile de serviciu fiind îndeplinite în mod defectuos și în dauna instituției care a înregistrat, astfel, un prejudiciu. Întrucât, însă, actul material se circumscrie activității infracționale desfășurate de inculpată în calitatea sa de director financiar și, apoi, de director administrativ al spitalului, având drept rezultat prejudicierea instituției, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se impune condamnarea sa separată, aceasta fiind realizată în cadrul condamnării inculpatei pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice. În consecință, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj a fost admis, iar decizia penală atacată a fost casată cu privire la încadrarea juridică a unor infracțiuni.

În baza art. 334 C. proc . pen . s-a dispus schimbarea încadrării juridice după cum urmează: 1. pentru inculpatul P.G., din infracțiunea prevăzută în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., în infracțiunea prevăzută în art. 290 C. pen . raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și, din infracțiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 248 C. pen . cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., în infracțiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 248 C. pen . raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat; 2. pentru inculpata R.E.

, din infracțiunea prevăzută în art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., în infracțiunea prevăzută în art. 248 C. pen . raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și, din infracțiunea prevăzută în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., în infracțiunea prevăzută în art. 290 C. pen . raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., texte de lege în baza cărora inculpata a fost condamnată.