ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 313/2020

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie:

- anularea Deciziei nr. 232127/20.05.2016 de soluționare a contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.04.2016, emisă de pârât;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.04.2016 privind obligațiile fiscale de plata stabilite de Organismul Intermediar pentru Energie (OIE) pentru suma totală de 137.280,21 RON, precum și a tuturor actelor emise anterior de pârât, în legătură cu cererile de rambursare depuse de reclamantă în legătură cu contractul de finanțare din fonduri europene pentru proiectul "Retehnologizarea stației 400/110/20 kV Tulcea Vest", Număr de înregistrare OIE - 630589/15.07.2011, Codul SMIS - 37761;

- obligarea pârâtului la restituirea sumei de 137.280,21 RON (conform documentelor justificative, suma fiind achitată de reclamanta prin ordinul de plata nr. x din data de 27.04.2016);

- obligarea pârâtului să aprobe la decontare și suma totală de 1.432.202,66 RON, compusă astfel: 620.493,11 RON, respinsă prin Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/19.11.2014, 399.780,42 RON, respinsă prin Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/25.03.2015, și 411.929,13 RON, respinsă prin Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/18.12.2015;

- obligarea pârâtului la plata către reclamantă a dobânzilor prevăzute de Codul fiscal și de codul de procedură fiscală, calculate de la data achitării sumei menționate la punctul 3 și până la data restituirii acestei sume.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1359 din 12 aprilie 2017, a respins excepția inadmisibilității capetelor 3 și 5 de acțiune, ca neîntemeiată.

Prin aceeași sentință, a admis excepția inadmisibilității capătului 4 din acțiune (având ca obiect obligarea pârâtului la aprobarea decontării sumelor respinse la rambursare prin notificările aferente cererilor de rambursare nr. 1-3) și a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Totodată, a respins în rest acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1. Referitor la soluția de admitere a excepției inadmisibilității capătului 4 de acțiune, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, a apreciat că, în raport cu prevederile O.U.G. nr. 66/2001 - art. 2 alin. (1) și (7), art. 6 alin. (1) și (3), art. 9, art. 21 alin. (1), (14), (19), (20) și (21), art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1)-(3), art. 46 alin. (1)-(3), art. 47 alin. (1)-(5) și art. 51 alin. (1) și (2), precum și ale H.G. nr. 875/2011 - art. 17 alin. (1) - (2) și art. 27 alin. (1), autoritatea intimată poate emite Nota de constatare a neregulilor și de aplicare a corecțiilor financiare și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Așadar, din punct de vedere administrativ-jurisdicțional, legea nu instituie o cale specială de atac împotriva Notificării privind situația cererii de rambursare și a aplicării directe a corecției financiare, ci instituie o cale de atac expresă doar în ceea ce privește procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.

Or, în cauză, autoritatea intimată a emis un singur proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare (231668/11.04.2016), prin urmare acesta este singurul document care putea fi atacat în legătură cu cererile de rambursare formulate, act care a fost contestat în termenul legal, așa încât în mod greșit a fost admisă excepția inadmisibilității capătului 4 de cerere.

3.2. În ceea ce privește fondul cauzei, de asemenea, recurenta-reclamantă a reluat, pe larg, situația de fapt expusă în fața primei instanțe, susținând că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

A făcut trimitere la aspecte privind nelegalitatea sentinței atacate și, totodată, la netemeinicia titlului de creanță reprezentat de procesul-verbal de constatare atacat, prin care societatea recurentă a fost obligată la plata sumei de 137.280,21 RON.

Potrivit recurentei, prima instanță a ignorat faptul că, ulterior respingerii la plată a cheltuielilor reprezentând demontarea echipamentelor, incluse în facturi și evidențiate în Cererile de rambursare nr. x și nr. 3/2015, și în baza prevederilor Regulamentului Consiliului European nr. 1083/20017, a Regulamentului Comisiei Europene 1828/2007 și a Contractului de finanțare x/2012, Organismul Intermediar pentru Energie a organizat o misiune de control având ca obiectiv verificarea respectării prevederilor comunitare și naționale cu privire la acordarea și utilizarea finanțării nerambursabile din Fondul European de Dezvoltare Regională.

Astfel, în urma vizitei de monitorizare efectuată de echipa de control la sediul Transelectrica și la stația Tulcea Vest, a fost întocmit Raportul de control nr. x/15.07.2016 (nr. TEL 25239/19.07.2016), Raport care confirmă susținerile societății, respectiv că aceasta a procedat corect când a încadrat cheltuielile cu demontarea echipamentelor la capitolul "Cheltuieli cu investiția de baza", subcapitolul "Montaj utilaje tehnologice" (pag. 9 din raport).

Or, la verificarea cererilor de rambursare nr. x și nr. 3 autoritatea intimată a dispus respingerea la plată a sumei de 305.013,33 RON, reprezentând cheltuieli cu demontarea echipamentelor, apreciind că respectivele cheltuieli ar fi trebuit să fie incluse în capitolul "Amenajarea terenului".

Totodată, recurenta a arătat că, ulterior încheierii contractului de finanțare (iulie 2012), ca urmare a modificării valorii totale și a structurii cheltuielilor proiectului, Transelectrica a transmis autorității intimate Notificarea nr. 4, însoțită de documentația necesară (o copie a contractului de execuție x/2012), prin care a solicitat încheierea unui act adițional la contractul de finanțare.

Astfel, Actul adițional nr. x, care conține inclusiv defalcarea cheltuielilor pe elemente de cheltuieli conform tabelului nr. 2 din contractul de finanțare, verificat si aprobat de către autoritatea intimată, a devenit parte integrantă a contractului de finanțare și a fost respectat de Transelectrica la întocmirea cererii de finanțare nr. x/2015.

La întocmirea cererilor de rambursare cheltuielile realizate au fost încadrate în cadrul aceluiași capitol în care au fost evidențiate respectivele cheltuieli la momentul planificării acestora, deci ținându-se cont de structura cheltuielilor aprobată în actul adițional nr. 1.

Așadar, cheltuielile efectuate cu demontarea echipamentului tehnologic sunt eligibile, deoarece au fost încadrate la aceeași poziție din contract la care au fost încadrate și la momentul planificării acestor cheltuieli, încadrare ce s-a efectuat prin Actul adițional nr. 1.

Recurenta a mai susținut că în procesul-verbal contestat se face trimitere și la Ordinul comun al Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Ministerului Finanțelor Publice nr. 625/22.03.2011 și 1947/02.05.2011 privind aprobarea Listei cheltuielilor eligibile pentru proiectele referitoare la rețelele de transport al energiei electrice și gazelor naturale, care la art. 2 prevede că pentru ca o cheltuială să fie eligibilă trebuie să facă parte din categoriile de cheltuieli menționate în ordin. Echipa de control a considerat că "încadrarea cheltuielilor cu demontarea la altă categorie atrage neeligibilitatea acestora încălcându-se dispozițiile art. 2 care impune ca o cheltuială să se regăsească în categoriile de cheltuieli menționate în ordin ".

Or, legiuitorul nu a făcut această distincție privind locul încadrării, ci a precizat că trebuie să facă parte din categoriile de cheltuieli menționate în ordin.

În concluzie, în opinia recurentei, cheltuielile reprezentând demontarea echipamentelor au fost respinse la plată în mod nejustificat, deoarece acestea sunt cheltuieli eligibile pentru că sunt indispensabile în realizarea proiectului, valoarea planificată (conform actului adițional nr. x la contractul de finanțare nr. x/2012) și realizată (conform cererii de rambursare nr. x/2015) a acestora a fost evidențiată în cadrul aceluiași subcapitol 6 b reprezentând "cheltuieli pentru montajul utilajelor tehnologice și al utilajelor incluse în instalațiile funcționale", fiind incluse în valoarea activului și se regăsesc înregistrate în contabilitatea Transelectrica în conturile de imobilizări.

Totodată, a subliniat că nu este relevantă încadrarea unor cheltuieli într-o anumită categorie, atât timp cât acestea sunt cheltuieli eligibile, fiind strict necesare în realizarea proiectului, respectându-se încadrarea cheltuielilor propuse de Companie și acceptată de intimat prin Actul adițional nr. x la Contractul de finanțare x/06.07.2012.

Prin urmare, a apreciat că este nelegală aplicarea corecției de 137.280,21 RON, reprezentând cofinanțare nerambursabilă aferentă cheltuielilor cu demontarea echipamentelor, incluse în facturile nr. x/72/31.07.2014, 21355/80/29.08.2014, 21369/93/30.09.2014, 21382/103/30.10.2014 și evidențiate în Cererea de rambursare nr. x/2015 la capitolul 6b. Cheltuieli pentru investiția de bază, subcapitolul 6.b. cheltuieli pentru montajul utilajelor tehnologice și al utilajelor incluse în instalațiile funcționale.

În continuare, recurenta a făcut referire, pe larg, la aspecte privind netemeinicia și nelegalitatea respingerii Cererilor de rambursare depuse, nr. 1/19.11.2014, nr. 2/25.03.2015 și nr. 3/18.12.2015, și la Notificările emise de către intimat, nr. 239340/17.12.2014, nr. 233179/30.04.2015 și nr. 231228/04.03.2016 privind situația respectivelor cereri, arătând că în mod nelegal au fost respinse la plată sumele solicitate prin aceste cereri, neluându-se în considerare niciunul din argumentele societății.

Astfel, a considerat că cele reținute prin notificările emise sunt neîntemeiate în raport cu procedura urmată, care a respectat prevederile legale, cu referire la Anunțul de atribuire și fișa de date a achiziției, susținând, în esență, că a fost respectat principiul transparenței, iar încălcarea principiului tratamentului egal și promovarea concurenței între operatorii economici, invocate de intimată, nu au nicio legătură cu aspectele invocate ca fiind neconformități.

Prin urmare, a apreciat că în mod nelegal a fost aplicată corecția financiara de 5% la sumele aprobate la plată aferente contractului de furnizare x/26.11.2014, încheiat între CNTEE Transelectrica S.A. și Asocierea A., B. S.R.L., C. S.A. București și D. S.A. Sibiu, și corecția financiară de 25% din valoarea sumelor aprobate la plată aferente contractului de servicii suplimentare nr. 52/11.08.2008, încheiat între CNTEE Transelectrica S.A. și E. S.A. București și excluderea la plată a cheltuielilor reprezentând demontarea echipamentelor, incluse în facturile nr. x/46/30.04.2015, 21498/76/30.06.2015, 21525/100/31.07.2015, 21540/114/31.0/2015, 21563/136/30.09.2015, 21583/151/19.10.2015, evidențiate în Cererea de rambursare nr. x/18.12.2015 la capitolul 6. Cheltuieli pentru investiția de bază, subcapitolul 6.b.cheltuieli pentru montajul utilajelor tehnologice și al utilajelor incluse în instalațiile funcționale.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, cu consecința anulării actelor administrative contestate, respectiv a procesului-verbal de constatare pentru suma totală de 137.280,21 RON și a deciziei de soluționare a contestației împotriva acestuia, precum și a tuturor actelor emise anterior privind cererile de rambursare depuse de societate în legătură cu contractul de finanțare; obligarea intimatului la restituirea sumei de 137.280.21 RON, achitate conform documentelor justificative, la aprobarea la decontare a sumei totale de 1.432.202,66 RON și la plata către societate a dobânzilor prevăzute de lege, calculate de la data achitării sumei menționate la punctul 3 și până la data restituirii acestei sume.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.04.2016 privind obligațiile fiscale de plată stabilite de Organismul Intermediar pentru Energie (OIE) pentru suma totală de 137.280,21 RON, anularea Deciziei nr. 232127/20.05.2016 de soluționare a contestației formulate împotriva acestui proces-verbal și a tuturor actelor emise anterior în legătură cu cererile de rambursare depuse, precum și obligarea autorității pârâte la restituirea sumei sus-menționate, cu dobânzile legale aferente perioadei indicate, și să aprobe la decontare suma totală de 1.432.202,66 RON respinsă prin notificările emise.

Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității capătului 4 de cerere și a respins în rest acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. Se reține că sunt nefondate criticile asupra soluției excepției inadmisibilității capătului 4 de acțiune, având ca obiect obligarea autorității pârâte la aprobarea decontarii sumelor respinse la rambursare prin notificările aferente cererilor de rambursare nr. x (Notificarea nr. x/17.12.2014 aferentă cererii de rambursare nr. x, Notificarea nr. x/30.04.2015 privind cererea de rambursare nr. x, Notificarea nr. x/04.03.2016 aferentă cererii de rambursare nr. 3), în total 1.432.202,66 RON.

Prin notificările menționate, autoritatea pârâtă a reținut în sarcina reclamantei săvârșirea mai multor nereguli, constănd în încălcarea unor dispoziții legale privind achizitiile publice, și a aplicat corecții financiare de 5%, respectiv de 25%, refuzând aprobarea respectivelor sume.

Contrar celor susținute de recurentă, în sensul că nu putea ataca decât procesul-verbal de constatare pentru că legea nu instituie o cale specială de atac împotriva notificărilor privind situația cererilor de rambursare, instanța de control judiciar reține că respectivele notificări reprezintă răspunsul autorității de management la cererile prin care reclamanta solicita aprobarea la rambursare a unor cheltuieli, iar procesul-verbal conține constatari diferite de cele din notificari, fiind un act de sine-stătător, care se atacă în temeiul O.U.G. nr. 66/2011.

Așadar, răspunsul autorității la cererile adresate încorporează atât refuzul acesteia de a aproba anumite sume (pe care le califică drept neeligibile), dar și măsuri administrative (constând în corecții financiare) dublate de refuzul de aprobare a sumelor aferente acestor corecții.

Prin urmare, notificările în litigiu reprezintă acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1), lit. i) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, susceptibile de contestare pe calea contenciosului administrativ, cum corect a reținut și prima instanță.

Din această perspectivă sunt relevante și dispozitiile art. 4

1

, alin. (1) și art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2009, din care rezultă că pentru rambursarea sumelor solicitate de beneficiar este necesar în prealabil ca ele să fie autorizate de către autoritatea de management.

Într-adevăr, declararea unor cheltuieli drept neeligibile și constatarea unor nereguli și aplicarea unor corectii financiare nu s-au realizat prin intermediul unor note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare întocmite în baza O.U.G, nr. 66/2011, ci direct prin intermediul notificarilor aferente celor trei cereri de rambursare, însă, în raport cu conținutul acestora, acest fapt nu schimbă natura juridică a notificărilor de acte administrative.

Prin urmare, în mod corect a fost admisă excepția inadmisibilității capătului 4 de cerere față de împrejurarea că cele trei notificări nu au fost atacate în termenul legal, acestea rămânând definitive atât în ceea ce priveste aplicarea de corectii financiare, cât și în ceea ce privește calificarea unor cheltuieli drept neeligibile și respingerea lor de la rambursare.

1.2. Instanța de control judiciar constată că nu poate primi nici criticile privind fondul cauzei, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 definește "neregula" ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Definiția neregulii cuprinsă în prevederile O.U.G. nr. 66/2011 este o preluare a prevederilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului, privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene și a celor ale art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului.

Din analiza acestor prevederi rezultă că pentru a fi în prezența unei nereguli trebuie să existe o abatere, care constă în acțiunea/inacțiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale și ale contractului de finanțare, precum și un prejudiciu care constă în suma plătită necuvenit.

În cauză, se reține că, între părți, s-a încheiat Contractul de finantare cu fonduri europenne nerabursabile nr. 3T/06.07.2012 pentru realizarea proiectului "Retehnologizarea statiei 400/110/20 K Tulcea Vest", în cadrul Programului Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, axa prioritară 4 "Creșterea eficienței energetice și a securității furnizării în contextul combaterii schimbărilor climatice", obiectivul "Sprijinirea investițiior în extinderea și modernizarea rețelelor de tansport al energiei electrice...".

În vederea implementării acestui proiect, reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, ca urmare a derulării procedurii de achiziție publică, a încheiat Contractul economic nr. x/26.11.2012 cu asocierea A.-B.-C.-D. S.A..

Ulterior, reclamanta a depus cereri succesive de rambursare, printre care și cererea de rambursare nr. x din 25.03.2015, refăcută în data de 22.04.2015, prin care a solicitat plata sumei de 7.995.608,31 RON.

Se reține că, printre sumele cerute, se regăsea și suma de 137.280,21 RON, reprezentând contravaloarea unor lucrări de demontare a unor echipamente, utilaje si instalații tehnice vechi, respectiv:

-7.677,83 RON, demontare circuite primare și secundare, conform facturii nr. x/72 din 31.07.2014 emise de C. S.A.;

-46.860,15 RON, demontare circuite primare 400 kV, conform facturii nr. x/80 din 29.08.2014 emise de C. S.A.;

-58.678,08 RON, demontare circuite primare, conform facturii nr. x/93 din 30.09.2014 emise de C. S.A.;

-31.289,42 RON, demontare/montare circuite primare, conform facturii nr. x/103 din 30.10.2014 emise de C. S.A..

Aceste sume au fost aprobate la plată de autoritatea pârâtă, fiind incluse în suma totală de 7.595.827,91 RON, aprobată prin Notificarea nr. x/30.04.2015 privind cererea de rambursare nr. x

În urma verificărilor efectuate asupra modului de implementare a proiectului, autoritatea intimată a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de constatare a creanțelor bugetare nr. x/11.04.2016.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de constatare a creanțelor bugetare nr. x/11.04.2016, s-a reținut că suma de 137.280,21 RON este neeligibilă, deoarece cheltuielile de demontare a unor echipamente, utilaje și instalatii tehnice vechi nu pot fi incluse în Ordinul comun nr. 625 din 22 martie 2011 și nr. 1.947 din 2 mai 2011 al Ministerului Economiei, Comertului și Mediului de Afaceri și al Ministerului

Finantelor Publice, anexa, pct. 6.b, Cheltuielile pentru investiția de bază, întrucât aceste cheltuieli includ numai montajul echipamentelor noi, nu și demontarea echipamentului vechi.

Prin Decizia nr. 232127/20.05.2016 s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de constatare a creanțelor bugetare nr. x/11.04.2016.

Criticile recurentei, în susținerea nelegalității actelor atacate, sunt centrate pe existența Raportului de control nr. x/15.07.2016 și Actului adițional nr. x la contractul de finanțare, arătând, totodată, că ordinul comun nu face distincție privind locul încadrării cheltuielilor.

Regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programe operaționale sunt reglementate de H.G. nr. 759/2007, care, în cuprinsul art. 2 prevede următoarele:

"Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanțare/decizia/ordinul de finanțare;

b) să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare."

Pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile în domeniul analizat a fost emis Ordinul comun nr. 625 din 22 martie 2011 și nr. 1947 din 2 mai 2011 al Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și al Ministerului Finanțelor Publice, în temeiul art. 13 din H.G. nr. 759/2007, text de lege care prevede:

"(1) În conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, autoritățile de management stabilesc liste cu cheltuielile eligibile, având în vedere conținutul programului operațional gestionat și prevederile art. 34 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006, ale art. 7 alin. (3) și art. 8 din Regulamentul nr. 1.080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului și ale art. 3 alin. (7) și art. 11 alin. (4) din Regulamentul nr. 1.081/2006.

(2) Listele prevăzute la alin. (1) vor fi aprobate prin ordin comun al ministrului coordonator al autorității de management și al ministrului economiei și finanțelor.

(3) Autoritatea de management poate stabili reguli mai stricte decât prevederile prezentei hotărâri, prin ordin comun, potrivit alin. (2).

(4) În vederea verificării și confirmării eligibilității cheltuielilor efectuate pentru realizarea unei operațiuni, autoritatea de management stabilește proceduri specifice."

Prin Ordinul comun nr. 625 din 22 martie 2011 și nr. 1947 din 2 mai 2011 al Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și al Ministerului Finanțelor Publice s-a aprobat Lista cheltuielilor eligibile pentru proiectele referitoare la rețelele de transport al energiei electrice și gazelor naturale din cadrul operațiunii "Sprijinirea investițiilor în extinderea și modernizarea rețelelor de transport al energiei electrice, gazelor naturale și petrolului, precum și ale rețelelor de distribuție a energiei electrice și gazelor naturale, în scopul reducerii pierderilor în rețea și realizării în condiții de siguranță și continuitate a serviciului de transport și distribuție" - partea de transport - a axei prioritare 4 "Creșterea eficienței energetice și a securității furnizării în contextul combaterii schimbărilor climatice" din cadrul Programului operațional sectorial "Creșterea competitivității economice 2007-2013".

La art. 2 alin. (1) din Ordin, se prevede, printre alte condiții pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerat eligibilă, că o cheltuială trebuie "să facă parte din categoriile de cheltuieli menționate în prezentul ordin", respectiv în anexa ordinului.

Potrivit anexei ordinului, pct. 6.b, Cheltuielile pentru investiția de bază includ "montajul utilajelor tehnologice și al utilajelor incluse în instalațiile funcționale, inclusiv rețelele aferente necesare funcționării acestora, desfășurate pe obiecte de construcție, numai dacă sunt incluse în valoarea activului respectiv și se regăsesc înregistrate în contabilitatea beneficiarului, în conturile de imobilizări".

Așadar, din conținutul acestor prevederi rezultă că nu se face referire la lucrările de demontare a utilajelor, echipamentelor și instalațiilor vechi.

În aceste condiții, instanța de control judiciar reține că în mod corect s-a apreciat că lucrările de demontare a utilajelor, echipamentelor și instalațiilor vechi nu fac parte din categoriile de cheltuieli menționate în ordin și prin urmare nu sunt eligibile.

Or, cheltuielile în discuție ar fi putut fi analizate din perspectiva încadrării la punctul 2 din Anexă, respectiv la "Cheltuieli pentru amenajarea terenului aferent investiției în vederea pregătirii amplasamentului, dacă sunt strict legate de realizarea proiectului, precum demolări, demontări, dezafectări, defrișări, evacuări de materiale rezultate, devieri de rețele de utilități din amplasament, sistematizări pe verticală, drenaje, epuismente (exclusiv cele aferente realizării lucrărilor pentru investiția de bază) etc.", însă o asemenea încadrare nu s-a realizat.

Totodată, se reține că, potrivit art. 2, alin. (2), lit. b) din Ordinul comun, condiția ca respectiva cheltuială "să respecte prevederile din contractul de finanțare" este numai una din multiplele condiții cumulative pe care o astfel de cheltuială trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerată eligibilă.

Așadar, rezultă că, față de această condiție, trebuie îndeplinită, în plus, și condiția prevăzută la art. 2, alin. (1) din Ordin, ca respectiva cheltuială "să facă parte din categoriile de cheltuieli menționate în prezentul ordin", condiție care însă nu este îndeplinită în cauză.

Prin urmare, susținerea recurentei, în sensul că lucrările de demontare a echipamentului tehnologic vechi au fost incluse în Actul adițional nr. x la Contractul de finanțare nr. x/06.07.2012, sens în care au fost acceptate de autoritatea de management drept eligibile, nu are relevanță și nici suport.

De altfel, din conținutul Actului adițional nr. x la Contractul de finanțare nr. x/06.07.2012, rezultă că părțile au convenit doar o nouă valoare a cheltuielilor pentru investiția de bază și o nouă valoare a subcomponentei "montajul utilajelor tehnologice și al utilajelor incluse în instalațiile funcționale", stabilită însă global, fără a se defalca lucrările concrete ce urmează a fi incluse în aceste categorii.

Altfel spus, nu s-a prevăzut că în lucrările de montaj al utilajelor vor fi incluse și lucrări de demontare a echipamentelor vechi.

În concluzie, se constată că respectivele corecții s-au aplicat la tot contractul, iar a doua parte a motivării măsurii se referă la lucrările de demontare a echipamentelor vechi și care nu sunt eligibile, eligibilitate având doar lucrările în ceea ce privește punerea în funcțiune a utilajelor în discuție.

De asemenea, se reține că nu prezintă relevanță în cauză nici Raportul de control nr. x/15.07.2016, prin care o altă echipă de control a apreciat, în sens contrar, că operațiunile de demontare au fost incluse în mod corect în categoria "Montajul utilajelor tehnologice", această opinie fiind exprimată ulterior emiterii actelor contestate a căror legalitate se apreciază prin raportare la dispozițiile legale incidente, opinie care oricum nu este motivată.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. împotriva sentinței nr. 1359 din 12 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2020.