ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2825/2020

Circumstanțele cauzei. Hotărârea primei instanțe 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.01.2017, reclamanta Societatea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 2742/22.11.2016 emise de pârât prin

Hotărârea primei instanțe Curtea a acordat termen pentru soluționarea cererii de repunerea pe rol a cauzei la data de 19.01.2018, când a pus în discuția părților excepția de perimare a acțiunii. Prin sentința civilă nr. 148 din 19 ianuarie 2018, Curtea de Apel București a admis excepția perimării și a constatat acțiunea reclamantei B.-Întreprindere Individuală perimată.

Cererile de recurs Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta B.-Întreprindere Individuală și pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. 3.1. Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre continuarea judecății. A apreciat recurentul că instanța de fond a constatat nelegal că ar fi intervenit sancțiunea perimării cauzei. Astfel, decizia civilă nr. 1931 din 27 aprilie 2017 a fost comunicată părților la data de 06.06.2017, între acest moment și cererea de repunere pe rol a cauzei netrecând termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat cerere de revizuire împotriva acestei decizii, care a fost soluționată la data de 23.10.2017, nefiind comunicată încă părților. De asemenea, prin Decizia nr. 4213 din 23 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București, Decizia nr. 1931 din 27 aprilie 2017 a fost schimbată în parte, în sensul înlăturării dispoziției privind obligația AFIR la plata tranșei a II-a. Astfel, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., cauza nu a rămas în nelucrare din motive imputabile părților. 3.2. Recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat casarea hotărârii recurate în sensul respingerii excepției perimării și al admiterii cererii de repunere pe rol a cauzei. A arătat recurenta-pârâtă că, în urma pronunțării Deciziei nr. 1931 din 27 aprilie 2017, a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, constituindu-se Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a. Prin decizia civilă nr. 4213 din 23 octombrie 2017, instanța a admis cererea de revizuire, schimbând în parte Decizia nr. 1931/2017 în sensul că a înlăturat dispoziția privind obligarea pârâtei la plata tranșei a II-a. În prezentul dosar, instanța a suspendat judecarea cauzei la data de 16 septembrie 2016, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că soluționarea cauzei depinde de soluționarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Călărași. Având în vedere soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016 ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 1931 din 27 aprilie 2017 a Curții de Apel București în Dosarul nr. x/2016 dar și a Deciziei nr. 4213 din 23 octombrie 2017 pronunțate de aceeași instanță în Dosarul de revizuire nr. x/2017, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 14.11.2017. În opinia sa este nelegală soluția instanței de constatare a perimării acțiunii, întrucât nu a ținut cont de prevederile art. 416-Întreruperea cursului perimării C. proc. civ., pentru că cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1931/2017 a întrerupt cursul perimării, întrucât s-a formulat un act de procedură după pronunțarea acestei decizii. Astfel, termenul de la care începe calcularea termenului de prescripție va fi de la pronunțarea Deciziei nr. 4213 din 23 octombrie 2017 în dosarul de revizuire. De asemenea, nu se poate admite concluzia că pricina a rămas în nelucrare din motive imputabile părților timp de 6 luni, în condițiile în care s-a formulat cerere de revizuire atât în vederea punerii în executare a dispozitivului Deciziei nr. 1931 din 27 aprilie 2017, dar și pentru lămurirea obiectului prezentului dosar, AFIR dând dovadă de stăruință în soluționarea cauzei.

Decizia instanței de control judiciar Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursurile sunt nefondate. 4.1. Prin încheierea de ședință din 16 septembrie 2016, Curtea de Apel București, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei privind pe reclamanta B.-Întreprinderea Individuală ăn contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Călărași, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Călărași, secția civilă. Conform art. 415 C. proc. civ., "Judecata cauzei suspendate se reia: 1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor; 2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părții interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6; 3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) și (4), după pronunțarea hotărârii de către Înalta Curte de Casație și Justiție; 4. prin alte modalități prevăzute de lege." 4.2. Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. În situația suspendării facultative a judecății dispuse în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., procesul se reia la cererea părții interesate și nu din oficiu, de instanță, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil. În cazul în care a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părțile au obligația de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății. Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată". Aceste dispoziții legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza ce a provocat suspendarea. Deci, este evident că, după pronunțarea hotărârii, încetează cauza suspendării și începe să curgă termenul de perimare. 4.3. Or, cauza care a provocat suspendarea, respectiv Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Călărași, a fost soluționată definitiv prin decizia civilă nr. 1931 din 27 aprilie 2017 a Curții de Apel București din Dosarul nr. x/2016 Potrivit art. 634-Hotărârile definitive alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.", iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.". Prin urmare, Decizia nr. 1931/2017 a Curții de Apel București, pronunțată în soluționarea recursului formulat de B.-Întreprindere Individuală împotriva sentinței nr. 659 din 24 august 2016 a Tribunalului Călărași în Dosarul nr. x/2016, este definitivă de la data pronunțării acesteia, 27.04.2017. 4.4. Nu pot fi avute în vedere alegațiile recurentei-reclamante B.-Întreprindere Individuală, în sensul că decizia a fost comunicată părților la data de 06.06.2017, pentru că, în raport cu situația supusă analizei Înaltei Curți, nu prezintă importanță data comunicării acestei decizii, ci momentul la care a rămas definitivă. Nici susținerile recurentei-pârâte Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, că termenul de la care începe să curgă perimarea curge de la soluționarea cererii de revizuire formulate împotriva Deciziei nr. 1931/2017, nu sunt întemeiate. Art. 413 alin. (2) C. proc. civ. dispune că suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă. Or, după cum s-a reținut mai sus, hotărârea pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Călărași a devenit definitivă la momentul pronunțării Deciziei nr. 1931 din 27 aprilie 2017 a Curții de Apel București. Formularea unei cereri de revizuire, cale extraordinară de atac, împotriva acestei din urmă decizii nu prezintă nicio relevanță în privința momentului la care decizia a devenit definitivă, pentru că art. 463 C. proc. civ., care enumeră hotărârile definitive, nu condiționează momentul la care o hotărâre devine definitivă de soluționarea unei eventuale căi extraordinare de atac. De asemenea, formularea unei cereri de revizuire în dosarul până la cărui soluționare definitivă a fost suspendată cauza, nu reprezintă un act de procedură formulat în dosarul suspendat, care să întrerupă cursul perimării în sensul art. 417 C. proc. civ. 4.

Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 27.04.2017 și s-a împlinit la data de 27.10.2017, și că, la data de 14.11.2017, când pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei, termenul era deja împlinit. 4.

Toate considerentele expuse converg către concluzia că hotărârea recurată este legală, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.