AFFAIRE BUTTU ET BOBULESCU c. ROUMANIE (N° 1)

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

07.02.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE BUTTU ET BOBULESCU c. ROUMANIE (N° 1) (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BUTTU ȘI BOBULESCU c. ROMÂNIA (N (solicitarea nr. 20517/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 februarie 2008 DEFINITIVF 07/05/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Buttu și Bobulescu c. România (n 1), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Boštjan M. Zupančič, președinte, Corneliu Biersan, Elisabet Fura-Sandström, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, David Thór Björgvinsson, Ineta Ziemel, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 17 ianuarie 2008, Întocmirea hotărârii adoptate la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 20517/02) îndreptată împotriva României și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Dimitrie Nicolaie Constantin Buttu și domnul Maria Ana Teodora Bobulescu, au sesizat Curtea la 22 aprilie 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 27 februarie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂȚII Reclamanții, fratele și sora, s-au născut în 1935 și respectiv 1940 și locuiesc în București. În 1950, bunul imobil situat la n 13 Boulevard Hristo Botev, București, compus dintr-un apartament de cinci camere (178,94 m2), situat la parter, precum și dintr-un teren conex de 308,48 m2, a făcut obiectul unei naționalizări. Acest bun aparținea părinților lor, în temeiul unui contract de vânzare încheiat în 1936. 112/1996, statul a vândut o parte din acest apartament (108,11 m2 locuibile), precum și o parte din terenul aferent (21,212 m2), adică 60,416% părți ale bunului, către D.S., terță persoană care îl ocupa ca chiriaș. Restul bunului era ocupat de U.E. ca chiriaș al statului. La 8 iulie 1997, în urma unei acțiuni în revendicare imobiliară formulate în fața instanței de primă instanță din București, împotriva primăriei din București, reclamanții au obținut o hotărâre care a constat în ilegalitatea naționalizării bunurilor și a ordonat autorităților restituirea. În lipsa unei căi de atac, această hotărâre a devenit definitivă. În 1999, reclamanții au solicitat instanțelor să constate nulitatea vânzării bunurilor lor. La încheierea procedurii, printr-o hotărâre din 19 septembrie 2000, Curtea de Apel de la București a confirmat o hotărâre din 8 septembrie 1999 a Tribunalului de Primă Instanță de la București privind legalitatea vânzării bunurilor de către stat și a respins acțiunea lor ca fiind nefondată. După adoptarea legii nr. 10/2001 din 14 februarie 2001 privind restituirea bunurilor naționalizate în mod abuziv, reclamanții au cerut să i se restituie în natură bunul imobil menționat anterior. La 9 mai 2006, Primăria București a informat pe reclamanți că cererea lor nu era în aceeași stare din cauza absenței anumitor documente justificative. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 10. Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Brumarescu c. România ([GC], n 28342/95, CEDO 1999-VII, p. 250-256, § 31-33), Strain și alții c. România 57001/00, CEDO 2005-VII, § 19 26) și Peduraru c. România 63252/00, § 38 53, 1 decembrie 2005). 11. 10/2001 din 14 februarie 2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile luat în mod abuziv de stat între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989 a fost modificată prin Legea nr. 247 publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 22 iulie 2005. Noua lege extinde formele de despăgubire permițând beneficiarilor să aleagă între o compensație sub formă de bunuri și servicii și o compensație sub formă de compensații pecuniare echivalente cu valoarea de piață a bunului care nu poate fi restituită în natură în momentul acordării sumei. 12. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 10/2001 (republicată) astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 se citesc astfel art. 1 Clădirile pe care statul le-a aplicat în mod abuziv între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989, precum și cele luate de stat în temeiul Legii 139/1940 privind rechiziționările și care nu au fost încă restituite vor face obiectul unei restituiri în natură. În cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, trebuie adoptate măsuri de reparație prin echivalență. Aceasta poate fi compensația prin alte bunuri sau servicii (...), cu acordul reclamantului, sau o compensație pecuniară acordată în conformitate cu dispozițiile speciale privind determinarea și plata despăgubirilor pentru bunurile imobile achiziționate în mod abuziv. (...) art. 10 În cazul în care clădirile căzute în patrimoniul statului într-un mod abuziv au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură este ordonată pentru terenul liber și pentru clădirile care nu au fost demolate, în timp ce măsurile reparatoare prin echivalență vor fi stabilite pentru terenurile ocupate și pentru construcțiile demolate.... Valoarea construcțiilor pe care statul și le-a aplicat în mod abuziv și care au fost demolate este determinată în funcție de valoarea lor de piață în ziua în care administrația decide asupra cererii, stabilită în conformitate cu standardele internaționale de evaluare pe baza informațiilor aflate la dispoziția evaluatorilor. Valoarea construcțiilor care nu au fost demolate și a terenurilor aferente pe care statul le-a aplicat în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură se stabilește în funcție de valoarea lor de piață în ziua în care administrația decide asupra cererii, în conformitate cu standardele internaționale de evaluare. art. 20 Persoanele cărora li s-au acordat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pot, cu excepția cazului în care clădirea a fost vândută [a unor terți] înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, să solicite restituirea în natură, care le revine sarcina de a rambursa suma primită pentru despăgubiri, ajustată în funcție de rata inflației. În cazul în care clădirea a fost vândută [la terți] în condițiile prevăzute de Legea nr. 112/1995 (...), reclamantul are dreptul la măsuri de remediere prin echivalență, în limita valorii de piață a clădirii, inclusiv terenul și construcțiile, determinată în conformitate cu standardele internaționale de evaluare. Când reclamantul a primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, el are dreptul la diferență între valoarea de piață a bunului și suma primită pentru aceste despăgubiri, corectată în funcție de rata inflației. (...) 13. Articolele 13 și 16 din titlul VII din Legea nr. 247/2005, de asemenea relevante în prezenta cauză, se citesc astfel în art. 13 Pentru a stabili valoarea finală a despăgubirilor care urmează să fie acordate conform prezentei legi, se va înființa o Comisie centrală pentru despăgubiri, denumită în continuare Comisia Centrală, aflată sub autoritatea prim-ministrului (...) art. 16 Deciziile emise de autoritățile competente pentru a restitui bunul menționat ca compensație (...) vor fi trimise secretariatului Comisiei Centrale în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Cererile de restituire depuse în temeiul legii nr. 10/2001 (...) care nu au primit niciun răspuns la data intrării în vigoare a legii vor fi trimise... secretariatului Comisiei Centrale (...) în termen de 10 zile de la data emiterii deciziilor autorităților competente pentru a restitui proprietatea. Secretariatul Comisiei Centrale va întocmi lista dosarelor menționate la alin. (1) și (2) în care cererea de restituire în natură a fost respinsă și aceste dosare vor fi apoi transmise autorității responsabile de evaluare, care va întocmi raportul de evaluare. Autoritatea responsabilă de evaluare va întocmi raportul de evaluare în conformitate cu procedura prevăzută în acest scop și îl va transmite Comisiei Centrale. Raportul va conține valoarea despăgubirii care trebuie acordată. Pe baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va pronunța decizia de acordare a despăgubirii sau va retrimite dosarul pentru o nouă evaluare. 14. Funcționarea societății pe acțiuni mai mult decât pe acțiuni mai mult decât pe acțiuni, este descrisă în cauza Radu c. România 13309/03, § 20, 20 iulie 200615. Legea nr. 247/2005 a fost modificată ultima dată de ordinul de urgență al guvernului n. 81 din 28 iunie 2007, publicată în Jurnalul Oficial din 29 iunie 2007 privind accelerarea procedurii de despăgubire pentru clădirile luate în mod abuziv de către stat. 16. În conformitate cu art. 18 din titlul I al ordonanței, în cazul în care Comisia Centrală a decis acordarea despăgubirilor a căror valoare nu depășește 500 000 de lei românești noi ( În ceea ce privește sumele mai mari de 500 000 RON, beneficiarii pot opta între acțiuni în valoare de 500.000 RON și acordarea de despăgubiri pecuniare. Pentru sumele mai mari de 500 000 RON, persoanele interesate pot solicita despăgubiri pecuniare în valoare de 500 000 RON și li se vor acorda acțiuni în valoare de 50 000 RON. În conformitate cu art. 7 din titlul II din ordonanță, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a ordonanței, guvernul va trebui să stabilească normele de desemnare a societății care administrează Reclamanții susțin că vânzarea bunurilor lor către locatarul D.S., validată prin Hotărârea din 19 septembrie 2000 a Curții de Apel de la București, a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu privire la admisibilitate 19. Curtea constată că acest motiv nu este în mod evident nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și observă că acesta nu se confruntă cu niciun motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, îl declară admisibil. Pe fond 20. Guvernul arată că o cerere de restituire a bunului a fost depusă de recurente la Primăria București, în temeiul legii 10/2001, dar acest lucru nu s-a încheiat încă din cauza lipsei unor documente justificative; subliniază dificultățile legate de reglementarea chestiunii clădirilor naționalizate și face o prezentare a legilor adoptate succesiv de stat după 1989 în acest domeniu. 247/2005 prevede că, în cazul în care restituirea clădirii nu este posibilă, compensația se va face prin emiterea de titluri de participare la un organism colectiv de valori mobiliare (proprietatea) Guvernul concluzionează că despăgubirea prevăzută de legislația românească îndeplinește cerințele art. 1 din Protocolul nr. 1 și că întârzierea înregistrată în acordarea despăgubirilor recurentei nu rupe echilibrul corect care trebuie menținut între interesele în prezența sa. 21. În opinia lor, singura reparație posibilă în acest caz ar fi restituirea bunurilor în natură; în acest sens, ei amintesc să fie în posesia unei hotărâri definitive a justiției, dobândind autoritate de lucru judecat, ordonând restituirea bunurilor lor și că legea 10/2001, invocată de guvern, nu ar face decât să confirme un contract de vânzare încheiat ilegal. 22. Curtea ia notă de faptul că, în speță, vânzarea a vizat numai o parte din apartament, adică 108,11 m2 locuibile, precum și 21,212 m2 de teren aferent (a se vedea punctul 6 de mai sus). 23. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridicau probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1 la convenție (a se vedea Poartanu, citată anterior, 35). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Curtea reafirmă în special că, în contextul legislativ românesc care reglementează acțiunile în revendicare imobiliară și restituirea bunurilor naționalizate de regimul comunist, vânzarea de către stat a unui bun altora unor terțe părți de bună credință, chiar și atunci când este anterioară confirmării în justiție într-un mod definitiv a dreptului de proprietate al altora, se analizează printr-o privare de bunuri. O astfel de privare, combinată cu absența totală a despăgubirii, contravine articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Strain, citată anterior, § 39, 43 și 59 25). Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, anularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra părții de apartament vândute D.S, coroborată cu absența totală a despăgubirii de aproape zece ani, le-a cauzat o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantate prin articolul din Protocolul nr. Prin urmare, în cazul de față s-a încălcat această dispoziție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 26. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Fără a indica valoarea de piață a bunurilor lor, reclamanții solicită restituirea în natură și solicită, de asemenea, repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a eforturilor depuse pentru a obține restituirea bunurilor lor, dar nu avansează nici o sumă din acestea. 28. Guvernul atrage atenția asupra absenței unei estimări a valorii de piață a bunului unde o expertiză tehnică imobiliară din partea reclamanților. Guvernul consideră că valoarea de piață a părții de apartament vândute în 1996 ar fi de 126 458 EUR ( În ceea ce privește cererea de despăgubire a prejudiciului moral, guvernul consideră că prejudiciul pretins ar fi compensat suficient în cazul unei constatări a încălcării și reamintește că, în orice caz, reclamanții nu și-au calculat pretențiile. 29. Curtea amintește că a ajuns la concluzia încălcării articolului 1 din protocol. 1 la Convenție din cauza vânzării de către stat a părții de apartament vândute în 1996 către DS, combinată cu absența totală a despăgubirii. 30. Curtea consideră, în circumstanțele speței, că restituirea părții de apartament vândute către DS (de exemplu 108,11 m2 locuibile, precum și terenul aferent de 21,212 m2) situat la parter, la n 13 din Bulevardul Hristo Botev, București, i-ar plasa pe reclamanți cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar afla în cazul în care cerințele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost ignorate. 31. În lipsa unei astfel de restituiri pentru statul pârât, Curtea decide că va trebui să plătească reclamantului, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare valorii actuale a bunului. Având în vedere informațiile de care dispune cu privire la prețurile pieței imobiliare locale și la elementele furnizate de guvern, Curtea estimează valoarea de piață actuală a bunului la 126 458 EUR. 32. În plus, Curtea consideră că evenimentele în cauză au putut cauza reclamanților o stare de incertitudine și suferință care nu pot fi compensate prin constatarea încălcării; Curtea consideră că suma de 2 000 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă a prejudiciului moral suferit de solicitanți. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor ( Latridis Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. 35. Curtea constată că pretențiile reclamanților cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată nu sunt nici criptate, nici însoțite de documentele justificative necesare. Prin urmare, este necesar să se excludă cererea acestora. Interesele moratori 36. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Spuse că statul pârât trebuie să restituie reclamantului partea de apartament compusă din 108,11 m2 locuibilă, precum și 21,212 m2 de teren aferent, situată la parter, la nr 13 Boulevard Hristo Botev, la București, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție că, în lipsa unei astfel de restituiri, statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în aceleași trei luni, 126 458 EUR (o sută douăzeci și șase de mii patru sute cincizeci și opt de euro), pentru daune materiale pe care, în orice caz, statul pârât trebuie să le plătească în comun reclamanților 2 000 EUR (două mii de euro) pentru prejudicii morale se adaugă la sumele menționate anterior orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit și că aceste sume vor fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 7 februarie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Moduler Președintele