ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2431/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2431/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 11 iunie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Management pentru Programul operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Directorul Autorității de Management pentru Programul operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" și Universitatea din Pitești:
- Obligarea pârâților Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" și Ministerul Fondurilor Europene la plata sumei de 173.953,62 RON reprezentând dobânzi aferente procesării cu întârziere a fiecărei cereri de rambursare aferente proiectului POSDRU 87/1.3/S/59159 finanțat prin Contractul de finanțare încheiat cu AMPOSDRU sub numărul E 6438/4.08.2010 potrivit tabelului Anexa I (potrivit Instrucțiunii nr. 57/20.02.2012 a Ministerului Fondurilor Europene și art. 124,120 și art. 70 din Codul de procedura fiscală);
- Obligarea pârâților Autoritatea de Management pentru Programul operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" și Ministerul Fondurilor Europene la plata sumei de 224.710 Iei reprezentând despăgubiri pentru daunele materiale, prejudiciul concret si real suferit de către reclamanta prin obligarea la plata de penalități de întârziere solicitate de către subcontractorul reclamantei furnizor în dos nr. 4915/306/2014 si dos nr. 4069/85/2014 al Tribunalului Sibiu in cadrul Proiectului x penalități datorate întrucât parata nu a respectat termenele legale imperative de 45 de zile pentru procesarea Cererilor de rambursare (art. 18, alin. (4), lit. e) din Legea nr. 554/2004, art. 7-O.G nr. 92/2003 și Instrucțiunea nr. 57/20.02.2012 a Ministerului Fondurilor Europene).
- Să se constate nelegalitatea procesării Cererilor de rambursare în sensul soluționării acestora peste termenul legal de 45 de zile potrivit Instrucțiunii nr. 57/20.02.2012 a Min Fondurilor Europene si art. 124,120 si art. 70 din Codul de procedura fiscală, după cum urmează:
- CRI- 224 zile întârziere la procesare.
- CR2- 319 zile întârziere la procesare.
- CR3- 228 zile întârziere la procesare.
- CR4 - 88 zile întârziere la procesare.
- CP1- 37 zile întârziere la procesare.
- Stabilirea în sarcina pârâților a unui termen de executare de 30 de zile a obligațiilor de la petitele 1 si 2, în caz contrar directorul AMPOSDRU fiind obligat la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, potrivit art. 24, alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 74 din 17 aprilie 2018, a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată prin notele scrise de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (continuator al Ministerului Fondurilor Europene) prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respins acțiunea precizată formulată de reclamantă, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă, și cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac așa cum a fost formulată.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Regularitatea promovării căii de atac
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității recursului.
Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".
În cauză, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 15 mai 2018, iar recursul a fost declarat la data de 4 iunie 2018, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 31 mai 2018.
Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.
Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul, formulat de reclamant S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 74 din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2020.