ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 281/2012

Asupra cauzei de față: Prin Adresa nr. 156/II-5/2012 din 24 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu disp. art. 44 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru a dispune arestarea în vederea extrădării către Turcia a numitului B.M. până la prezentarea cererii de extrădare. În cuprinsul sesizării, se arată că autoritățile judiciare turce au emis împotriva persoanei extrădabile Sentința nr. 2006/225 Esas 200/22 Karar pronunțată la data de 30 ianuarie 2007 de a 6-a Înalta Curte Penală din Ankara, Turcia, pentru săvârșirea infracțiunii de obținere a unui credit ilegal prin falsificarea unor documente bancare, prev. de art. 504, 80, 522/1, 59 din C. pen.

turc, art. 158/1-j, 43, 62, 5 din Legea nr. 5237, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 1 lună închisoare. La termenul din 24 ianuarie 2012, audiat fiind în stare de reținere, potrivit art. 46 din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana extrădabilă a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare turce, iar în cazul în care acest lucru este necesar, să i se acorde un răgaz pentru a rezolva problemele din România. Prin Încheierea din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate B.M. pe o perioadă de 29 de zile, de la 24 ianuarie 2012 până la 21 februarie 2012, inclusiv.

S-a fixat termen pentru prezentarea documentelor în baza cărora a fost formulată cererea de extrădare la 31 ianuarie 2012 și s-a dispus efectuarea unei adrese la Ministerul Justiției pentru a analiza, în conformitate cu prevederile art. 37 din Legea nr. 302/2004, solicitarea de extrădare prin prisma examenului de regularitate internațională. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a dispune arestarea preventivă în vederea extrădării către Turcia a numitului B.M. până la prezentarea documentelor în baza cărora a fost emisă cererea de extrădare. S-a arătat că din cuprinsul cererii de extrădare formulată de autoritățile turce, rezultă că numitul B.M.

a fost condamnat, definitiv la o pedeapsă de 2 ani și 1 lună închisoare, dar și la o amendă judiciară de 8230 TL și interzicerea anumitor drepturi, pentru aceea că ar fi obținut un credit ilegal prin falsificarea unor documente bancare. Curtea a reținut că faptele pentru care se solicită extrădarea au corespondent în legislația penală română, fiind vorba de infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani închisoare. S-a arătat că persoana extrădabilă nu a contestat identitatea, dar există și temerea că aceasta s-ar putea sustrage solicitărilor organelor judiciare abilitate.

Împotriva încheierii instanței de fond a declarat recurs persoana extrădabilă, criticând-o cu privire la neregularitatea actului de sesizare a instanței în sensul că traducerea din limba turcă nu corespunde realității, că nu i s-a adus la cunoștință condamnarea și nu este de acord cu arestarea în vederea extrădării. A mai arătat că în cuprinsul hotărârii nu s-a menționat temeiul arestării în vederea extrădării și nu s-a ținut cont de faptul că este căsătorit, are un copil minor și este administratorul unei societăți cu peste 20 angajați. Recursul persoanei extrădabile nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că împotriva persoanei extrădabile a fost emisă o hotărâre de condamnare de către Înalta Curte Penală din Ankara, Turcia, pentru săvârșirea infracțiunii de obținere a unui credit ilegal prin falsificarea unor documente bancare, prev. de art. 504, 80, 522/1, 59 din C. pen.

turc, art. 158/1-j, 43, 62, 5 din Legea nr. 5237, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 1 lună închisoare. Din datele existente la dosar rezultă că persoana extrădabilă a fost prezentă la pronunțarea hotărârii de condamnare, după care a părăsit teritoriul turciei, stabilindu-se în România unde susține că și-a început o afacere. Față de împrejurarea că persoana extrădabilă s-a sustras de la executarea pedepsei la care a fost condamnat de către autoritățile din Turcia, există temerea că aceasta se poate sustrage solicitărilor de extrădare, așa încât în mod corect instanța de fond a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile în vederea extrădării către statul solicitant.

În ce privește motivele de recurs invocate de persoana extrădabilă, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite întrucât excepția neregularității actului de sesizare a instanței este inadmisibilă față de obiectul cauzei, iar împrejurarea că traducerea din limba turcă nu mulțumește pe persoana extrădabilă, faptul că aceasta nu a fost de acord cu extrădarea sau împrejurarea că nu s-a menționat temeiul arestării provizorii în vederea extrădării nu au relevanță în cauză și nu constituie motive de refuz al extrădării. Din datele existente la dosar nu au fost identificate motive obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 republicată și nici motive opționale de refuz prevăzute de art. 22 din aceeași lege.

Astfel, în cauză nu sunt date din care să rezulte că fapta care face obiectul cererii de extrădare, face obiectul unui proces penal în România și nici împrejurarea că predarea persoanei extrădabile în statul solicitant ar avea consecințe deosebit de grave pentru aceasta. Așa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar recursul persoanei extrădabile este nefondat, urmând ca în temeiul art. 385 9 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă B.M. împotriva Încheierii din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 636/2/2012. Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 175 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2012. Procesat de GGC - LM