ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 281/2012

Asupra cauzei de față:

Prin Adresa nr. 156/II-5/2012 din 24 ianuarie

2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în

conformitate cu disp. art. 44 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru a

dispune arestarea în vederea extrădării către Turcia a numitului B.M. până la

prezentarea cererii de extrădare.

În cuprinsul sesizării, se arată că

autoritățile judiciare turce au emis împotriva persoanei extrădabile Sentința

nr. 2006/225 Esas 200/22 Karar pronunțată la data de 30 ianuarie 2007 de a 6-a

Înalta Curte Penală din Ankara, Turcia, pentru săvârșirea infracțiunii de

obținere a unui credit ilegal prin falsificarea unor documente bancare, prev.

de art. 504, 80, 522/1, 59 din C. pen. turc, art. 158/1-j, 43, 62, 5 din Legea

nr. 5237, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 1 lună închisoare.

La termenul din 24 ianuarie 2012, audiat

fiind în stare de reținere, potrivit art. 46 din Legea nr. 302/2004,

republicată, persoana extrădabilă a declarat că nu este de acord cu predarea sa

către autoritățile judiciare turce, iar în cazul în care acest lucru este

necesar, să i se acorde un răgaz pentru a rezolva problemele din România.

Prin Încheierea din 24 ianuarie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-a dispus

arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate B.M. pe o

perioadă de 29 de zile, de la 24 ianuarie 2012 până la 21 februarie 2012,

inclusiv.

S-a fixat termen pentru prezentarea

documentelor în baza cărora a fost formulată cererea de extrădare la 31

ianuarie 2012 și s-a dispus efectuarea unei adrese la Ministerul Justiției

pentru a analiza, în conformitate cu prevederile art. 37 din Legea nr.

302/2004, solicitarea de extrădare prin prisma examenului de regularitate

internațională.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a

dispune arestarea preventivă în vederea extrădării către Turcia a numitului

B.M. până la prezentarea documentelor în baza cărora a fost emisă cererea de

extrădare.

S-a arătat că din cuprinsul cererii de

extrădare formulată de autoritățile turce, rezultă că numitul B.M. a fost

condamnat, definitiv la o pedeapsă de 2 ani și 1 lună închisoare, dar și la o

amendă judiciară de 8230 TL și interzicerea anumitor drepturi, pentru aceea că

ar fi obținut un credit ilegal prin falsificarea unor documente bancare.

Curtea a reținut că faptele pentru care se

solicită extrădarea au corespondent în legislația penală română, fiind vorba de

infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani și fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prev. de art. 290 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2

ani închisoare.

S-a arătat că persoana extrădabilă nu a

contestat identitatea, dar există și temerea că aceasta s-ar putea sustrage

solicitărilor organelor judiciare abilitate.

Împotriva încheierii instanței de fond a

declarat recurs persoana extrădabilă, criticând-o cu privire la neregularitatea

actului de sesizare a instanței în sensul că traducerea din limba turcă nu

corespunde realității, că nu i s-a adus la cunoștință condamnarea și nu este de

acord cu arestarea în vederea extrădării.

A mai arătat că în cuprinsul hotărârii nu s-a

menționat temeiul arestării în vederea extrădării și nu s-a ținut cont de

faptul că este căsătorit, are un copil minor și este administratorul unei

societăți cu peste 20 angajați. Recursul persoanei extrădabile nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că împotriva persoanei extrădabile a fost emisă o hotărâre de

condamnare de către Înalta Curte Penală din Ankara, Turcia, pentru săvârșirea

infracțiunii de obținere a unui credit ilegal prin falsificarea unor documente

bancare, prev. de art. 504, 80, 522/1, 59 din C. pen. turc, art. 158/1-j, 43,

62, 5 din Legea nr. 5237, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 1 lună

închisoare.

Din datele existente la dosar rezultă că

persoana extrădabilă a fost prezentă la pronunțarea hotărârii de condamnare,

după care a părăsit teritoriul turciei, stabilindu-se în România unde susține

că și-a început o afacere.

Față de împrejurarea că persoana extrădabilă

s-a sustras de la executarea pedepsei la care a fost condamnat de către

autoritățile din Turcia, există temerea că aceasta se poate sustrage

solicitărilor de extrădare, așa încât în mod corect instanța de fond a dispus

arestarea provizorie a persoanei extrădabile în vederea extrădării către statul

solicitant.

În ce privește motivele de recurs invocate de

persoana extrădabilă, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite

întrucât excepția neregularității actului de sesizare a instanței este

inadmisibilă față de obiectul cauzei, iar împrejurarea că traducerea din limba

turcă nu mulțumește pe persoana extrădabilă, faptul că aceasta nu a fost de

acord cu extrădarea sau împrejurarea că nu s-a menționat temeiul arestării

provizorii în vederea extrădării nu au relevanță în cauză și nu constituie

motive de refuz al extrădării.

Din datele existente la dosar nu au fost

identificate motive obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din

Legea nr. 302/2004 republicată și nici motive opționale de refuz prevăzute de

art. 22 din aceeași lege.

Astfel, în cauză nu sunt date din care să

rezulte că fapta care face obiectul cererii de extrădare, face obiectul unui

proces penal în România și nici împrejurarea că predarea persoanei extrădabile

în statul solicitant ar avea consecințe deosebit de grave pentru aceasta.

Așa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea

primei instanțe este legală și temeinică, iar recursul persoanei extrădabile

este nefondat, urmând ca în temeiul art. 385

9

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. să fie respins.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

persoana extrădabilă B.M. împotriva Încheierii din 24 ianuarie 2012 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 636/2/2012.

Obligă recurenta persoană extrădabilă la

plata sumei de 175 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 75 RON reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă turcă se va

plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

ianuarie 2012.

Procesat de GGC - LM