ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 947/2020

Ședința publică din data de 04 iunie 2020

Asupra constatării perimării cererii de recurs de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 138 din 27 aprilie 2016, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiată excepția tardivității invocată de pârâta Asociația de Proprietari "Central" Rădăuți; a admis cererea având ca obiect "anulare act" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Asociația de Proprietari "Central" Rădăuți, B., C., D., E., F. și a anulat Hotărârea adunării generale a proprietarilor din cadrul Asociației de proprietari Central Rădăuți din data de 2 februarie 2015.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Asociația de Proprietari "Central" Rădăuți - prin președinte B., C., D., E., F., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.

Prin cererile înregistrate pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă la 3 aprilie 2018, petenții B. și Asociația de Proprietari "Central" Rădăuți, reprezentată legal prin președinte B. au solicitat recuzarea domnilor judecători care compun completul de judecată - C 1 A COM, la care a fost repartizat dosarul nr. x/2015, cu termen de judecată la 29 martie 2018 și pronunțarea amânată pentru data de 12 aprilie 2018, având ca obiect "apelul declarat împotriva sentinței nr. 138 din 27 aprilie 2016 a Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă".

Prin încheierea din 11 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă au fost respinse ca nefondate cererile de recuzare formulate de petenții B. și Asociația de Proprietari "Central" Rădăuți.

Împotriva acestei încheieri, Asociația de Proprietari "Central" Rădăuți a declarat recurs.

Prin încheierea de ședință din 13 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a Civilă a suspendat judecata cererii de recurs, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

De la 13 iunie 2019 și până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părților.

În urma referatului întocmit la data de 11 februarie 2020, s-a pus în discuție necesitatea constatării perimării cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

Înalta Curte, a luat în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării recursului și urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speța de față, cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs formulată de recurenta G. împotriva încheierii din 11 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 (1) C. proc. civ. și urmează să constate perimarea recursului declarat de recurenta G. împotriva încheierii din 11 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta G. împotriva încheierii din 11 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații A., E., F., H., D. și C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2020.