ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 926/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 926/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 2 iunie 2020
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Argeș la 5 noiembrie 2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. a chemat-o în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii Argeș, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:
să anuleze decizia de pensie nr. x din 4 iulie 2017;
să o oblige pe intimată la emiterea unei noi decizii, prin care să fie valorificate sumele menționate în adeverința nr. x din 29 iunie 2016, eliberată de către OMV Petrom S.A. și adeverința nr. x din 27 februarie 2017, eliberată de B.;
să o oblige pe intimată la plata diferențelor de drepturi de pensie rezultate în urma recalculării, începând cu lunile următoare cererilor înregistrate la 27 iunie 2017 și 23 august 2017, actualizate cu indicele de inflație la data plății;
să o oblige pe intimată la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 107 și art. 153 din Legea nr. 263/2010.
Prin sentința civilă nr. 1354/2018 din 20 martie 2018, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Argeș; a anulat decizia nr. x din 4 iulie 2017, emisă de intimată; a obligat-o pe intimată la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului prin raportare la salariile brute menționate în adeverința nr. x din 29 iunie 2016, eliberată de OMV Petrom S.A. și să plătească diferențele de pensie aferente acestei recalculări, începând cu data de 1 iulie 2017, actualizate cu indicele de inflație la data plății; a respins celelalte pretenții; a obligat-o pe intimată la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel atât A., cât și Casa Județeană de Pensii Argeș.
Prin decizia civilă nr. 4019/2018 din 5 decembrie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții A. și Casa Județeană de Pensii Argeș împotriva sentinței primei instanțe.
Împotriva deciziei instanței de apel, A. a formulat cerere de revizuire, prin care a invocat motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 879/2019 din 19 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei instanței de apel.
Împotriva deciziei instanței de revizuire, A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac și casarea deciziei atacate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 aprilie 2019, sub nr. x/2019.
În motivarea recursului, recurentul a susținut, în esență, că nu a putut depune la dosarul cauzei declarațiile solicitate de instanța de apel, dintr-un motiv mai presus de voința sa.
Totodată, a învederat că revizuirea nu a fost soluționată de completul care a pronunțat decizia în apel, cu nesocotirea prevederilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ.
În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.
Intimata Casa Județeană de Pensii Argeș a depus întâmpinare la 28 mai 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul A. a depus răspuns la întâmpinare la 10 iunie 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a reiterat concluziile de admitere a recursului.
Recurentul a menționat că este de acord ca recursul să fie soluționat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ. .
În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul este inadmisibil după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.
La 09 martie 2020 recurentul a depus punct de vedere la raport prin care insistă în soluționarea pe fond a recursului.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 2 iunie 2020, fără citarea părților.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că, deși recurentul a menționat în petitul cererii de recurs atât decizia instanței de apel, cât și decizia instanței de revizuire, motivele de nelegalitate invocate vizează numai decizia instanței de revizuire, în cuprinsul cererii de recurs fiind indicată în mod formal decizia instanței de apel.
Acțiunea are ca obiect recalcularea pensiei cuvenite recurentului, fiind dedus judecății un conflict de asigurări sociale.
Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, cu mențiunea că, potrivit art. I, alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016, dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică și proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.
De asemenea, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.
Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Având în vedere că hotărârea atacată cu revizuire este definitivă, rezultă că și decizia instanței de revizuire are același caracter, conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ.
Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 879/2019 din 19 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Pentru aceste motive, în temeiul XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018, art. 155 alin. (1)-(2) din Legea nr. 263/2010 și art. 513 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 879/2019 din 19 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 879/2019 din 19 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iunie 2020.