ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 901/2020

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Asupra cererii de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 84 din 15.02.2018 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei S.C. A. S.A.

Prin decizia nr. 1139/2018 din 13 decembrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul civil promovat de apelanta-reclamantă S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 84/15.02.2018 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L.; a schimbat în tot sentința apelată; a admis în parte acțiunea; totodată a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 94.600 euro sau echivalentul în RON la data executării reprezentând despăgubiri aferente perioadei 10.02.2016-30. XI.2016.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta S.C. B. S.A., cât și pârâta S.C. C. S.R.L., recursurile fiind înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 15 martie 2019, sub nr. x/2016.

La data de 25 noiembrie 2019 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor declarate în cauză.

Prin încheierea de ședință din 10 decembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune un punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin încheierea din 18 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția insuficientei timbrări în ce privește recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.A; a respins excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L; totodată, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1139/2018 din 13 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă și a stabilit termen de judecată la 7 aprilie 2020, în vederea soluționării recursurilor în ședință publică, cu citarea părților.

În fundamentarea acestei încheieri, Înalta Curte a reținut, următoarele:

Recurenta-reclamantă S.C. B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1139/2018 din 13 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Recursul a fost timbrat cu 5.784 RON taxă judiciară de timbru, conform dovezii aflate la dosar.

La data de 25 noiembrie 2019 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor declarate în cauză, magistratul-asistent raportor reținând, cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă, că acesta este insuficient timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.784 RON, întrucât taxa datorată este în cuantum 5.921,59 RON, conform art. 24 alin. (1) și (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, calculată prin raportare la suma 169.400 euro, reprezentând diferența dintre suma pretinsă prin acțiune, în cuantum de 264.000 euro și suma obținută în apel, în cuantum de 94.600 euro, la cursul valutar de la data declarării recursului, respectiv la 14 februarie 2019 (4,7451 euro/leu).

Prin urmare, s-a constatat că recurenta-reclamantă datorează o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 137,59 RON.

Prin încheierea de ședință din 10 decembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune un punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-reclamantă a primit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului la 23 decembrie 2019, însă nu a înțeles să depună un punct de vedere la raport și nici dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 137,59 RON.

Întrucât recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 137,59 RON, în baza art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care a reținut că urmează a admite excepția insuficientei timbrări în ce privește recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.A.

Referitor la excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă, invocată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte a apreciat că excepția este nefondată, având în vedere că prin cererea de recurs au fost dezvoltate critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de recurenta-pârâtă nu poate fi soluționat conform art. 493 alin. (5) sau art. 493 alin. (6) C. proc. civ., apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., motiv pentru care a admis în principiu recursul și a stabilit termen de judecată în ședință publică, în vederea soluționării acestuia, cu citarea părților.

Împotriva acestei încheieri contestatoarea S.C. B. S.A. a formulat contestație în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.:"contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata ".

Contestatoarea a solicitat admiterea cererii, anularea hotărârii atacate și soluționarea fondului în sensul respingerii excepției insuficientei timbrări în ce privește recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.A.. si admiterii în principiu a recursului declarat de aceeași recurentă- reclamantă împotriva deciziei nr. 1139/2018 din 13 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat că prin încheierea din 10.12.2019 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor declarate de recurenta-reclamantă și de recurenta-pârâtă împotriva deciziei nr. 1139/2018 din 13 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, cu mențiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

S-a arătat că încheierea instanței este in concordanța cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., care stipulează, în plus, că: "în lipsa dovezii de comunicare a raportului și înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare, completul nu va putea trece la examinarea recursului, potrivit alin. (5) și (6)".

Referitor la procedura de comunicare în cazul persoanelor juridice, contestatoarea a arătat că, în principiu, comunicarea actelor de procedură trebuie făcută reprezentanților legali ai acestora, fie ca avem în vedere persoane juridice de drept public sau privat. De asemenea, comunicarea se poate realiza și prin înmânarea actului de procedură funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, care va semna dovada de înmânare. În lipsa acestor persoane, înmânarea actului de procedură se va face administratorului clădirii, iar, dacă și acesta este absent, comunicarea se va face paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop, după ce agentul procedural a certificat în prealabil identitatea și calitatea sa (art. 162 alin. (1) C. proc. civ.). Abia atunci când se refuză primirea actelor de procedură sau nu este găsit nimeni la locul unde s-a dispus comunicarea, se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile art. 163 alin. (3)-(5) și (9)-(12) C. proc. civ., cele menționate în cazul comunicării adresate persoanei fizice aplicându-se mutatis mutandis și în privința celei juridice.

Contestatoarea a menționat că, în ceea ce privește situația sa, adresa indicată pentru comunicarea actelor de procedură a fost avută în vedere tocmai pentru că aici se afla o unitate de producție cu activitate continua, deservita de personal tehnic și de conducere avizat. S-a susținut că este vorba de un obiectiv industrial important, cu paza permanenta, cu un plan de paza întocmit si aprobat conform legii, unul dintre posturile de paza fixe fiind amplasat chiar la intrarea in incinta întreprinderii; cabina de pază este vizibilă, iar intrarea si ieșirea din incinta obiectivului nu se poate face decât prin fața acesteia; totodată, postul de paza este deservit in permanenta de un agent de serviciu.

Prin urmare, a opinat contestatoarea, mențiunea agentului privind lipsa oricărei persoane care să semneze de primire nu este reala deoarece, chiar daca se prezenta în afara programului de lucru, comunicarea actului de procedura paznicului sau agentului de pază rămânea o opțiune legală pe deplin realizabilă.

Față de această situație, văzând și dispozițiile art. 163 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd că procesul-verbal întocmit de agent face dovada "până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat", contestatoarea a arătat că se înscrie în fals față de respectivul proces-verbal.

Contestatoarea a menționat și faptul că, in conformitate cu dispozițiile art. 158 C. proc. civ., a indicat și un al doilea loc in vederea citării și comunicării altor acte de procedură, la cabinetul avocatului ales, tocmai pentru a avea garanția primirii tuturor documentelor interesând cauza. Or, nici comunicarea la acest sediu nu s-a realizat.

Datorita necomunicării, in condițiile legii, a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, contestatoarea a arătat că nu a cunoscut conținutul acestuia și nu a putut formula punctul său de vedere într-un litigiu important, pe care l-a urmărit si susținut cu maximă atenție, cu consecința admiterii excepției insuficientei timbrări a recursului prin încheierea din data de 18.02.2020.

Pentru motivele expuse, contestatoarea a solicitat a se constata incident în cauză motivul de contestație în anulare prevăzut la art. 503 alin. (1) C. proc. civ. și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiurile de drept incidente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, pentru considerentele ce urmează:

În speță, contestatoarea a formulat contestație în anulare împotriva încheierii din 18 februarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, solicitând anularea hotărârii atacate și soluționarea fondului în sensul respingerii excepției insuficientei timbrări în ce privește recursul pe care l-a formulat și admiterii în principiu a recursului.

Contestatoarea a formulat contestație în anulare împotriva unei încheieri pronunțate în procedura de filtru, în calea de atac a recursului, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.: "...contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Înalta Curte reține că această cale extraordinară de atac este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 503 C. proc. civ., fără ca instanța de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., invocat de contestatoare, se referă la situația în care partea contestatoare nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata.

Este de natura evidenței, din tehnica de redactare a dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. folosită de legiuitor, că această cale extraordinară de atac se poate exercita cu succes în cazul în care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru ziua când s-a judecat pricina. Nu se menționează ca motiv de contestație în anulare necomunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, cum se susține în speță.

Ca atare, fiind vorba de o cale extraordinară de atac, se cuvine a fi subliniat că motivele de contestație în anulare nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele limitativ vizate în mod expres de art. 503 C. proc. civ., normă cu câmp limitat de aplicare și care trebuie interpretată, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs la recurs.

Trebuie menționat că legiuitorul a reglementat, în mod distinct, citarea părților, înțeleasă ca actul procedural prin care se transmite citația ce înștiințează partea de existența unui proces și comunicarea oricăror acte de procedură care trebuie aduse la cunoștința participanților la proces.

Prin urmare, nu trebuie confundată instituția citării părților cu aceea a comunicării actelor de procedură, astfel că, atâta timp cât art. 503 alin. (1) C. proc. civ. se referă exclusiv la nelegala citare, nu poate fi extins acest caz și la necomunicarea unor acte procedurale.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că s-a formulat contestație în anulare împotriva unei încheieri care se soluționează fără citarea părților.

Încheierea din 18 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, atacată în speță, a fost dată în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., în complet de filtru, fără citarea părților, astfel încât contestația în anulare exercitată împotriva acestei încheieri nu poate fi primită, dispozițiile referitoare la citare nefiind incidente în acest caz.

În condițiile în care motivul de contestație în anulare invocat se referă la situația în care partea contestatoare nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata, examinarea cererii de înscriere in fals ce vizează procesul-verbal de comunicare a unui act de procedură (raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit potrivit art. 493 alin. (2) C. proc. civ.) nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei, astfel încât nu se impune a fi analizată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. B. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. B. S.A. împotriva încheierii din 18 februarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2020.