ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 500/2020

Ședința publică din data de 3 martie 2020

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată la data de 02 iulie 2018, pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații B. și Neg Teren S.R.L., revizuirea deciziei civile nr. 2 din11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011, invocând ca temei al cererii dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865.

Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2018 pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat, astfel cum rezultă și din precizările scrise ulterioare, depuse la data de 19.11.2018, în contradictoriu cu intimații B. și Neg Teren S.R.L., revizuirea deciziei civile nr. 2/11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011, invocând ca temei al cererii dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. din 1865.

Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2018 pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat, astfel cum rezultă și din precizările scrise depuse la data de 11 martie 2019, în contradictoriu cu intimații B. și Neg Teren S.R.L., revizuirea deciziei civile nr. 2/11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011, invocând ca temei al cererii dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865.

A considerat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865.

Prin întâmpinarea formulată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Constanța, intimații-pârâți au solicitat respingerea ca tardiv formulată a cererii de revizuire fundamentată pe declarația notarială a numitei C. din data de 29 mai 2018, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de A. în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în dosarul nr. x/2018 Curții de Apel Constanța, intimații-pârâți au solicitat:

Respingerea ca tardiv formulată a cererii de revizuire fundamentată pe încheierea pronunțată de Tribunalul Neurupin la data de 1 iunie 2018 în dosarul 13 QS 52/18, câtă vreme termenul de o lună de zile de formulare a revizuirii, prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., a fost depășit.

Respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de A. în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.

Respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de A., în raport cu împrejurarea că, potrivit dispozițiilor art. 322 din C. proc. civ., se poate solicita revizuirea doar a unei hotărâri definitive, or în cazul de față, s-a solicitat revizuirea Hotărârii nr. 2/11.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011.

Respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, față de faptul că pot face obiectul unei cereri de revizuire doar hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul cauzei, or în cazul de față prin Hotărârea nr. 2/11.01.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Constanța a dispus respingerea ca neîntemeiat a apelului formulat de A., motiv pentru care în calea de atac nu a avut loc o evocare a fondului care să presupună schimbarea situației de fapt.

Respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de A. în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., întrucât în speță nu sunt îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea unei asemenea căi extraordinare de atac.

La termenul de judecată din 25 februarie 2019, revizuentul a precizat că instanța rămâne învestită doar cu revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011, iar documentele noi în susținerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. sunt: declarația notarială a d-nei C., împuternicirile notariale ale intimatul B. pentru d-na C. și Rechizitoriul extras nr. x din data de 05.02.2018.

La termenul de judecată din 11 martie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere precizările revizuentului de la termenul din 25 februarie 2019, potrivit cărora cererea de revizuire are ca obiect decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curții de apel Constanța și se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 163 C. proc. civ., constatând că dosarele nr. x/2018, nr. y/2018 și nr. 612/36/2018 ale Curții de Apel Constanța au ca obiect cereri de revizuire formulate de aceeași parte, revizuentul A., împotriva aceleiași hotărâri judecătorești, respectiv decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011, în temeiul aceluiași motiv de revizuire, respectiv art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, a admis excepția de litispendență și a dispus reunirea acestor cauze, măsura fiind necesară și în considerarea unei bune administrări a justiției.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 139 din 18 martie 2019, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

În considerentele acestei decizii instanța a reținut că prin decizia ce formează obiectul cererii de revizuire instanța de apel nu a procedat la schimbarea sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Constanța astfel că, în accepțiunea art. 322 alin. (1) C. proc. civ., nu a evocat fondul în sensul cerut de textul restrictiv al art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei civile nr. 139 din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuentul A..

Recurentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 alin. (1) punctele 1, 3, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea cererii de revizuire.

În ceea ce privește motivul de recurs reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul precizează că unul din magistrații care a pronunțat hotărârea de revizuire este același magistrat care a pronunțat hotărârea de fond din aceeași cauză, acesta aflându-se astfel într-o situație de incompatibilitate în ceea ce privește soluționarea căii de atac.

Recurentul a apreciat că, prin pronunțarea hotărârii de revizuire de către magistratul care a pronunțat hotărârea de fond, s-a încălcat art. 6 CEDO, precum și art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a arătat că în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Curții de Apel Constanța, motivele de revizuire s-au raportat la înscrisurile noi, fapt ce a justificat conexarea acestor două dosare; în contradicție cu acestea a fost motivul de revizuire din dosarul x/2018, fundamentat pe existența unei hotărâri contradictorii, împrejurare în raport cu care competenta de soluționare a cauzei aparținea instanței ierarhic superioare, Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că, în ceea ce privește dosarul de revizuire nr. 612/36/2018, competența aparținea Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că magistrații care au soluționat revizuirea nu erau competenți sa îndeplinească actele de procedură în acea cauză.

În raport cu art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. recurentul arată că motivarea instanței se bazează numai pe faptul ca incident ar fi fost numai motivul de revizuire ce a vizat existența unor înscrisuri nu și cel vizând hotărâri contradictorii astfel cum rezultă din cererea de revizuire a dosarului x/2018

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de revizuire a încălcat vădit scopul și intenția legiuitorului reținând în motivare că o decizie de apel nu poate fi atacată cu o cerere de revizuire.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., recurentul a făcut trimitere la argumentele ce au fost anterior prezentate.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 iulie 2019, intimații Neg Teren S.R.L. și B. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, relevând legalitatea deciziei recurate prin raportare la toate motivele de recurs invocate.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este fondat întrucât prin Decizia RIL nr. II/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 01 februarie 2008, a fost admis recursul în interesul legii, declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în aplicarea dispozițiilor art. 24 din C. proc. civ. s-a stabilit că judecătorul care soluționează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare.

Se reține așadar, că instanța care a soluționat cererea de revizuire și a cărei decizie formează obiectul prezentului recurs a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

De asemenea, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu este fondat întrucât, la termenul de judecată din 11 martie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere precizările revizuentului de la termenul din 25 februarie 2019, a luat act de faptul că cererea de revizuire are ca obiect decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Constanța și se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.. În raport de această precizare, prin care revizuentul a arătat că nu mai susține motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța de revizuire, în mod corect, a constatat îndeplinite cerințele art. 163 C. proc. civ. și a dispus, în mod legal, reunirea acestor cauze.

Recursul este însă fondat din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011, obiect al cererii de revizuire reunite, a fost respins apelul declarat de pârâtul A., împotriva sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța.

Apelul este o cale devolutivă de atac, astfel încât, în cazul în care acesta este admis, judecata sa urmează să se finalizeze cu o hotărâre care să înlocuiască hotărârea ce a fost apelată.

Efectul devolutiv are două limite: tantum devolutum quantum apellatum, ceea ce presupune că instanța de apel rejudecă în fapt și în drept, ceea ce apelantul a înțeles să atace din hotărârea primei instanțe, consecință a principiului disponibilității care guvernează procesul civil și tantum devolutum quantum iudicatum, fapt ce presupune că instanța de apel efectuează o nouă judecată de fond, dar și exercită controlul judiciar complet, în fapt și în drept, asupra ceea ce a hotărât prima instanță, reapreciind probatoriul administrat și reanalizând fondul dreptului aplicabil.

În speță, cu respectarea limitelor efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat și de ceea ce s-a judecat, instanța de apel, pronunțând decizia atacată cu revizuire, prin care a fost respins apelul declarat de pârâtul A., și-a exercitat controlul judiciar complet, în fapt și în drept, asupra ceea ce a hotărât prima instanță, pronunțând astfel o hotărâre care evocă fondul în sensul avut în vedere de legiuitor în art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Concluzia ce poate fi extrasă în baza acestui raționament este aceea că, indiferent de soluția pronunțată pe fondul apelului, de admitere sau de respingere a acestuia, instanța pronunță în apel o hotărâre care evocă fondul cauzei.

Așa cum s-a recunoscut în doctrină, hotărârea prin care se respinge apelul ca nefondat reprezintă o hotărâre care evocă fondul, spre deosebire de acele decizii prin care apelul este respins ca urmare a admiterii unei excepții procesuale (ex.: anularea, ca netimbrat, respingerea ca tardiv, constatarea perimării acestuia, sau alte soluții care nu privesc fondul apelului).

De aceea Înalta Curte apreciază că, atâta timp cât decizia atacată de recurent cu revizuire cuprinde o soluție asupra fondului apelului, rezultă că aceasta poate face obiectul revizuirii, calea de atac de retractare nefiind astfel inadmisibilă, în sensul art. 322 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.

Restrângerea sintagmei "evocă fondul"doar la situația în care instanța de apel admite apelul și, pe cale de consecință, schimbă sentința apelată, este excesivă în condițiile în care art. 322 alin. (1) C. proc. civ. nu explicitează în acest sens aplicabilitatea sa. Or, în condițiile în care textul nu distinge rezultă că nici instanța nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). Ca atare, hotărârile pronunțate în apel care nu evocă fondul sunt doar acelea prin care instanța de apel, ca efect al reținerii ca întemeiate a unei excepții procesuale, nu judecă fondul acestui apel.

Mai mult, în concepția vechiul C. proc. civ., art. 322 impune explicit condiția evocării fondului doar în cazul hotărârilor pronunțate de către instanțele de recurs, ceea ce ar putea fi explicat prin caracterul nedevolutiv al recursului și caracterul extraordinar al acestei căi de atac formulate exclusiv pentru motive de nelegalitate.

Cum hotărârea atacată cu revizuire cuprinde soluția respingerii ca nefondat a apelului, rezultă că respingerea ca inadmisibilă a revizuirii încalcă art. 322 alin. (1) C. proc. civ. sub aspectul restrângerii nepermise a hotărârilor ce pot face obiectul revizuirii (încălcare încadrată în dispozițiile art. 105 C. proc. civ. ca având drept consecință nulitatea hotărârii).

Din această perspectivă, motivul de recurs reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este fondat, împrejurare care, în raport cu art. 312 alin. (3) teza a doua C. proc. civ. Cod, determină casarea deciziei atacate și face inutilă examinarea motivelor de modificare invocate de recurent din perspectiva art. 304 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe care va avea în vedere și criticile subsumate motivelor de modificare prezentate de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 139 din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2020.