ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1307/2020

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

În cursul soluționării recursului promovat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 295/17.08.2018 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMPANIA JUDEȚEANĂ APA SERV, prin încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost suspendată judecata recursului, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Ulterior, s-a solicitat repunerea cauzei pe rol, iar prin încheierea din 14 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de repunere pe rol, având în vedere că nu s-a solicitat judecata în lipsă.

Văzând adresa din 19 martie 2019, prin care Curtea de Apel Bacău a înaintat recursul formulat împotriva încheierii din 14 ianuarie 2019 către instanța supremă și ținând cont de dispozițiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, cererea recurentei a fost recalificată ca fiind cerere de recurs.

Împotriva încheierii din 14 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017 a formulat recurs A.

În cuprinsul cererii de recurs, dl. B. a arătat că nu a formulat solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, întrucât a promis că la termenul din 14 ianuarie 2019, va fi prezent la Curtea de Apel Bacău; totodată a susținut că, începând cu 5 ianuarie 2019, s-a îmbolnăvit grav, fiind internat în spital circa 2 luni de zile.

Ținând seama de starea sa de sănătate actuală, convalescență cu capacitate scăzută de deplasare, motricitate diminuată, rezistență minimă la efort, dl. B. a solicitat, ca la termenul din 20 martie 2019, în cazul în care nu se va prezenta din motivele arătate mai sus, cauza să fie judecată în lipsă.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., care a fost comunicat părților.

Prin încheierea din 13 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen pentru judecata acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția rămânerii fără interes a căii extraordinare de atac, a reținut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 14 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, prin care a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată în cauză, având în vedere că partea nu a solicitat judecata în lipsă.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiția interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acțiunii, întrucât prin hotărârea sa instanța de judecată este chemată să se pronunțe în concret cu privire la valorificarea unui drept, iar nu pe aspecte teoretice și academice.

Totodată, conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunțată de Curtea de Apel Bacău prin care a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată în cauză, având în vedere că partea nu a solicitat judecata în lipsă.

Potrivit evidențelor informatizate ale instanței, dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Bacău a fost soluționat prin decizia civilă nr. 610/2019 din 2 decembrie 2019, rămasă definitivă prin nerecurare.

Așadar, se constată că, ulterior promovării prezentului recurs, Curtea de Apel Bacău a soluționat, printr-o hotărâre rămasă definitivă prin nerecurare, dosarul în cadrul căruia a fost respinsă cererea de repunere pe rol.

Conform dispozițiilor art. 414 C. proc. civ.: "(1)Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă. (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Prin urmare, potrivit art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, cât timp durează suspendarea cursului judecății dosarului.

Interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurenta nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât efectele încheierii recurate s-au produs până la soluționarea dosarului x/2017 al Curții de Apel Bacău.

În speță, întrucât recursul promovat de reclamantă a rămas fără interes, demersul procesual nemaiavând o finalitate practică din punct de vedere juridic, instanța supremă impune concluzia că autoarea recursului nu mai justifică interes în soluționarea căii extraordinare de atac din moment ce scopul urmărit, respectiv continuarea judecății, nu mai poate fi atins.

În considerarea celor anterior expuse, constatând că în prezent demersul procesual nu mai aduce nici un folos practic recurentei, Înalta Curte va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iulie 2020.