ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 888/2020

Ședința publică din data de 14 mai 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 28.08.2014, pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în numele Statului Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, a chemat în judecată pe pârâții A., B., C., D., E., S.C. F. S.R.L. și S.C. G. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea, în solidar, a numiților A., B., C., D. si E. și în solidar cu S.C. F. S.R.L. și S.C. G. S.R.L., prin lichidator judiciar H. SPRL, la plata prejudiciului adus bugetului general prin activitatea infracțională a pârâților, în cuantum total de 7.779.350 RON la care

se adaugă accesoriile calculate conform prevederilor art. 119 si art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, începând cu data de 01.01.2002 și până la data achitării integrale a sumei datorate, după cum urmează:

- E. în solidar cu A. și B. și în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. G. S.R.L., prin lichidator judiciar H. SPRL, la plata sumei de 199.179 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat ca urmare a activității infracționale desfășurate în calitate de reprezentanți legali ai S.C. G. S.R.L., la care urmează sa fie adăugate accesoriile legale prevăzute de art. 119 si art. 120 din Codul de procedură fiscală, calculate de la data de 01.01.2002 și până la data stingerii sumei datorate;

- C. în solidar cu A. și B., la plata sumei de 5.203.274 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat ca urmare a activității infracționale desfășurate în calitate de reprezentanți legali ai S.C. I. S.A. Calafat și S.C. J. S.R.L. (societăți comerciale care au avut calitatea de părți responsabile civilmente în cauza penală) la care urmează să fie adăugate accesoriile legale prevăzute de art. 119 si art. 120 din Codul de procedură fiscală, calculate de la data de 01.01.2002 și până la data stingerii sumei datorate;

- D. în solidar cu A. și B. și în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. G. S.R.L., prin lichidator judiciar și S.C. F. S.R.L., prin lichidator judiciar K. SPRL, la plata sumei de 2.376.897 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat ca urmare a activității infracționale desfășurate în calitate de reprezentanți legali ai S.C. G. S.R.L. și S.C. F. S.R.L. (societăți comerciale care au avut calitatea de părți responsabile civilmente în cauza penală) la care urmează să fie adăugate accesoriile legale prevăzute de art. 119 si art. 120 din Codul de procedură fiscală, calculate de la data de 01.01.2002 și până la data stingerii sumei datorate.

Prin sentința civilă nr. 797 din 09.11.2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, s-au dispus următoarele: s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E., ca neîntemeiată; s-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta E., ca neîntemeiată; s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Statul Român prin ANAF, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în contradictoriu cu A., B., C., D., E., S.C. F. S.R.L., prin lichidator judiciar K. SPRL, S.C. G. S.R.L., prin lichidator judiciar H. SPF; au fost obligați pârâții E., A., B. și S.C. G., prin lichidator judiciar H. SPRL, la plata sumei de 199.179 RON despăgubiri civile constând în TVA dedus nelegal, precum și la plata accesoriilor legale prevăzute de art. 119 și 120 Codul de procedură fiscală, de la data de 01.01.2002 și până la data plății efective; au fost obligați pârâții C., A. și B. la plata sumei de 871.124 RON despăgubiri civile reprezentând impozit pe profit, precum și la plata accesoriilor legale prevăzute de art. 119 și 120 Codul de procedură fiscală, de la data de 01.01.2002 și până la data plății efective; au fost obligați pârâții D., A., B. și S.C. F. S.R.L., prin lichidator judiciar S.C. K. SPRL și S.C. G. S.R.L., prin lichidator judiciar H. SPRL, la plata sumei de 2.376.897 RON despăgubiri civile reprezentând impozit pe profit, precum și la plata accesoriilor legale prevăzute de art. 119 și 120 Codul de procedură fiscală, de la data de 01.01.2002 și până la data plății efective; cheltuielile procesuale constând în plata onorariului de expert în sumă de 3000 RON, pentru care pârâții E., A., B. au beneficiat de ajutor public judiciar s-a dispus că vor rămâne în sarcina statului conform art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și pârâții A., B., C., L. și E..

Prin decizia nr. 877 din 2 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate în cauză.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs pârâta E., în dezvoltarea căruia a susținut următoarele:

Prin sentința nr. 797/2 noiembrie 2018 a Tribunalului Dolj, menținută de curtea de apel, a fost obligată la plata sumei de 199.179 RON cu titlu de prejudiciu, precum și la plata accesoriilor, împreună cu ceilalți pârâți din cauză.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a reținut, în ce o privește pe pârâta E., incidența dispozițiilor art. 998 și 999 C. civ.. Or, în cauză, condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, vinovăția, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, nu sunt cumulativ îndeplinite și au fost doar presupuse de instanță.

Pe de altă parte, presupunând că există un prejudiciu, a susținut recurenta că acesta nu se datorează culpei sale și, ca atare, cât timp condițiile cerute de lege nu sunt îndeplinite, nu poate fi atrasă răspunderea delictuală.

În speță nu poate fi vorba nici de răspunderea pentru fapta proprie și nici de răspunderea pentru fapta altuia, mai ales că, pe de o parte, la data producerii prejudiciului, pârâta se afla în concediu, atribuțiile sale fiind preluate de fapt și de drept, iar, pe de altă parte, a rezultat, din toate probele administrate, că factorii permanenți de decizie care nu acceptau nicio opinie contrară au fost asociații B. și A., aspect corect reținut de către instanță.

Recurenta a solicitat admiterea recursului și exonerarea sa de la plata sumei de 199.179 RON și a accesoriilor, invocând ca temei prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

În cauză nu a fost depuse întâmpinări și nici puncte de vedere la raport.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Înalta Curte reține că, în prezentul litigiu, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Statul Român, prin ANAF, prin Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova, și au fost obligați, printre altele, pârâții E., A., B. și S.C. G., prin lichidator judiciar H. SPRL, la plata sumei de 199.179 RON reprezentând TVA dedus nelegal, precum și la plata accesoriilor prevăzute de art. 119 și 120 Codul de procedură fiscală. În esență, prima instanță a fondului a constatat întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale a pârâtei E., fapta ilicită fiind reprezentată de evidențierea în actele contabile a cheltuielilor ce nu au avut la bază operațiuni reale și care a atras reducerea nelegală a bazei de impozitare și, implicit, restituirea de TVA, în perioada întocmirii facturilor fiscale pârâta acționând în calitate de administrator al societății.

Curtea de apel a confirmat soluția primei instanțe, prin decizia nr. 877/2 aprilie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, atacată cu recurs de către pârâta E..

În ceea ce privește motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recurenta nu a formulat critici propriu-zise la adresa soluției instanței de apel, de care pretinde că este nemulțumită, ci s-a rezumat la a arăta că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale reținute prin dispozițiile art. 998 și 999 din vechiul C. civ.. Totuși, în ipoteza în care se confirmă un prejudiciu, acesta nu se datorează culpei sale, deoarece se afla în concediu la data producerii lui, atribuțiile pe care le avea în calitate de administrator fiind preluate de fapt și de drept. După cum au reținut și instanțele anterioare, factorii permanenți de decizie care nu acceptau nicio opinie contrară au fost asociații B. și A., prin urmare nu poate fi angajată răspunderea acesteia în săvârșirea prejudiciului.

Simpla susținere referitoare la neîntrunirea elementelor răspunderii civile delictuale nu se poate înscrie în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., apte pentru declanșarea controlului judiciar de către instanța de recurs, câtă vreme nu se aduc critici punctuale, de nelegalitate, care să vizeze aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor reținute în fundamentarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, art. 998-999 din vechiul C. civ.. Cu alte cuvinte, recurenta, deși și-a fundamentat recursul pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu a explicitat în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele avute în vedere de curtea de apel.

Lipsa culpei, condiție de antrenare a răspunderii civile delictuale, precum și motivul pe care aceasta s-a întemeiat, că pârâta E. s-ar fi aflat în concediu în perioada emiterii facturilor fiscale, iar atribuțiile sale de administrator au fost preluate în fapt și în drept de o altă persoană, pe de o parte, și că puterea decizională aparținea asociaților societății, B. și A., pe de altă parte, reprezintă chestiuni de fapt ce implică verificarea lor în baza probatoriului de la dosar, astfel că ceea ce se solicită este realizarea unui control judiciar de temeinicie. Or, în recurs, instanței supreme nu îi este permis decât un control de legalitate asupra criticilor formulate, în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ., normă imperativă, de ordine publică, neputând face o reevaluare a situației de fapt prin reaprecierea probelor administrate în cauză, cum se tinde prin motivele de recurs.

În aceste condiții, cum susținerile recurentei nu constituie veritabile critici ale argumentelor prezentate de instanța de apel în fundamentarea soluției date, apte de a fi circumscrise motivelor de casare din art. 488 C. proc. civ., și constatând că nu se identifică motive de ordine publică care să poată fi reținute din oficiu în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta E. împotriva deciziei civile nr. 877 din 2 aprilie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2020.