ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 687/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 687/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 10 martie 2020
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cauzei:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, la data de 27 februarie 2015, reclamanta UAT Adășeni a solicitat obligarea pârâtului A., la plata sumei de 706.304,32 RON, reprezentând echivalentul prejudiciului pe care acesta i l-a cauzat prin fapta sa culpabilă, obligarea pârâtului la plata prejudiciului nerealizat, respectiv dobânzi și penalități, ce urmează a fi aplicate debitului principal în suma de 7096.304,32 RON, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Reclamanta, prin precizările formulate la data de 8 octombrie 2015, a chemat în judecată și pe pârâta S.C. B. S.R.L., cu care aceasta a încheiat un contract prin care societatea se obliga să organizeze și să gestioneze activitatea de contabilitate pe care o înregistra unitatea administrativ-teritorială.
Prin sentința civilă nr. 251 din data de 25 martie 2019, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate, invocată de pârâtul A.; a respins, ca fiind prescrisă, acțiunea formulată în contradictoriu cu S.C. B. S.R.L.; a admis în parte cererea formulată de reclamantul U.A.T. Adășeni, prin primar, împotriva pârâtului A.; a obligat pe pârâtul A. la plata către reclamanta U.A.T. Adășeni, prin primar, a sumei de 249.182,1 RON, cu titlu de daune materiale și a sumei de 249.182,1 RON, cu titlu de majorări de întârziere (reduse de instanță potrivit principiului proporționalității la o sumă egală cu debitul principal); a compensat în parte cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 4.000 RON și a obligat pe pârâtul A. la plata către reclamanta U.A.T. Adășeni, prin primar, a sumei de 2.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, a obligat pe reclamanta U.A.T. Adășeni, prin primar la plata către pârâtul B. S.R.L. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel pârâtul A..
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:
2.1. Prin încheierea nr. 13 din data de 20 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a civile a Curții de Apel Suceava și a trimis, spre competentă soluționare, secției I civile din cadrul Curții de Apel Suceava apelul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 251 din 25 martie 2019 pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, intimați fiind reclamanta U.A.T. Adășeni, prin primar, și pârâții Curtea de Conturi a României, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Botoșani și S.C. B. S.R.L.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a reținut că, prin hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava nr. 20 din data de 25 iunie 2019, s-a aprobat, începând cu data de 1 iulie 2019 reconfigurarea sferei de competență materială procesuală a celor două secții civile din cadrul instanței, exclusiv în materie civilă, prin realocarea tuturor obiectelor din sistemul informatic ECRIS care nu sunt de competența completelor specializate ce sunt configurate la nivelul secției a II-a civile și transferarea acestora în sfera de competență materială procesuală a secției I civile.
A constatat că, în prezenta cauză, apelul formulat a fost înregistrat la Curtea de Apel Suceava la data de 2 iulie 2019, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 1 din Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 20 din data de 25 iunie 2019.
Totodată, a avut în vedere că, în speță, prin sentința nr. 139 din data de 3 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, s-a stabilit definitiv competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Botoșani, reținându-se că pretențiile reclamantului nu derivă dintr-un act administrativ tipic sau asimilat, competența de soluționare aparținând instanței de drept comun ce soluționează acțiunile în răspundere civile delictuală. Ulterior pronunțării acestei hotărâri, Curtea de Apel a fost chemată în alte două situații să se pronunțe asupra unor sesizări formulate în vederea pronunțării unui regulator de competență. Astfel, prin sentința nr. 30 din data de 2 august 2016 și nr. 32 din data de 10 noiembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, s-a stabilit că, făcând trimitere la sentința nr. 139 din data de 3 august 2015, competența de soluționare aparține secției I civile, neexistând motive, raportat la obiectul acțiunii, care să atragă competența completelor specializate din cadrul secției a II-a civile a Tribunalului Botoșani.
Suplimentar dezlegării date prin sentința nr. 139 din data de 3 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a reținut și cele statuate prin decizia nr. 16/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, privitoare la normele de drept aplicabile raporturilor juridice dintre primar/viceprimar și unitatea administrativ-teritorială, ce exclud din sfera de competență a completelor specializate din cadrul secției a II-a civile soluționarea acestor cauze.
2.2. Învestită cu soluționarea apelului, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, prin încheierea nr. 3 din data de 23 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a admis excepția de necompetență materială funcțională a acestei secții, a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a soluționa acest conflict.
În esență, secția I civilă a Curții de Apel Suceava a reținut că, prin decizia nr. 6 din data de 11 martie 2019, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Suceava a propus președintelui înființarea în cadrul secției a II-a civile a completelor specializate pentru judecarea cauzelor cu profesioniști, stabilind competența materială procesuală a noilor complete ca fiind circumscrisă cauzelor în care una din părți are calitatea de profesionist, noțiune definită în art. 3 alin. (2) și (3) C. civ. și în considerentele deciziei nr. 552/2018 a Curții Constituționale; această propunere a fost aprobată prin decizia nr. 62 din data de 12 martie 2019 a președintelui Curții de Apel Suceava.
A mai constatat că acțiunea formulată are ca obiect răspundere civilă delictuală, reclamanta urmărind atragerea răspunderii, atât în sarcina unei persoane fizice, fostul primar al comunei Adășeni, județul Botoșani, cât și în sarcina unei societăți comerciale, respectiv S.C. B. S.R.L. Reclamanta și-a precizat acțiunea, la data de 8 octombrie 2015 - dosarul nr. x/2015, chemând în judecată și pe pârâta S.C. B. S.R.L., cu care aceasta a încheiat un contract prin care societatea se obliga să organizeze și să gestioneze activitatea de contabilitate pe care o înregistra unitatea administrativ-teritorială.
A reținut că pârâta S.C. B. S.R.L. are calitatea de profesionist și a apreciat că această împrejurare atrage după sine competența de soluționare a cauzei în favoarea secției II-a civile a Curții de Apel Suceava.
Totodată, a apreciat că, față de obiectul acțiunii - răspundere civilă delictuală - nu are relevanță în cauză decizia nr. 16/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, invocată în încheierea de dezînvestire a secției a II-a civile, decizie care a statuat că prevederile Codului Muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar și unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conțin dispoziții specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.
De asemenea, a constatat că, în cauză, nu a fost tranșată problema competenței date de calitatea de profesionist a părților, precum și că hotărârea Colegiului de conducere nr. 20 din data de 25 iunie 2019, reținută de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, nu este incidentă, față de calificarea litigiului ca fiind cu profesioniști și de împrejurarea că aceasta a redat status-quo-ul competenței materiale a secției I civile a Curții de Apel Suceava doar pentru cauzele exclusiv civile care, anterior, pentru echilibrarea volumului de activitate dintre cele două secții ale Curții de Apel Suceava, au trecut, în parte, prin hotărârea Colegiului de conducere nr. 15 din data de 15 iunie 2018, în competența secției a II-a civile a Curții de Apel Suceava.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) și art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
Totodată, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.
Înalta Curte constată că Secțiile I și a II-a civile ale Curții de Apel Suceava și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, secția a II-a civilă dând eficiență hotărârii Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava nr. 20 din data de 25 iunie 2019, hotărâre cu privire la care secția I civilă a apreciat că nu este incidentă în cauză, având în vedere natura litigiului, care este unul cu profesioniști, ce intră în sfera de competență a completelor specializate ale Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., spre deosebire de necompetența generală a instanțelor judecătorești care poate fi invocată în orice stare a pricinii, necompetența materială și teritorială de ordine publică și cea de ordine privată pot fi invocate cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, iar, în raport de prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, conform art. 482 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor care reglementează această cale de atac.
În speță, excepția necompetenței materiale funcționale a secției I civile a Curții de Apel Suceava a fost invocată din oficiu la cel de-al doilea termen de judecată, respectiv la data de 12 decembrie 2019, iar nu la primul termen la care părțile au fost legal citate, și anume 14 noiembrie 2019, când s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru respectarea dreptului la apărare al apelantului-pârât A., pentru complinirea lipsei semnăturii de pe cererea de apel, precum și pentru ca pârâta-intimată U.A.T. Adășeni să depună înscrisurile comunicate instanței prin e-mail la data de 13 noiembrie 2019, în 2 exemplare, în vederea comunicării acestora celorlalte părți.
Ca atare, prin neinvocarea excepției necompetenței materiale procesuale la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate (14 noiembrie 2019), secția I civilă a Curții de Apel Suceava a devenit competentă să soluționeze cauza, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, prin invocarea din oficiu a excepției la cel de- al doilea termen de judecată, în condițiile în care amânarea judecății la primul termen nu s-a dispus în temeiul art. 131 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia, în mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.
Astfel, față de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei secției I civile a Curții de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2020.