ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1157/2020

HOTĂRÂRE

16.06.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1157/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 16 iunie 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara la data de 10.02.2020, sub nr. dosar x/2012, petentul A. a solicitat ridicarea sechestrului instituit prin Ordonanța nr. 750/P/2012 din data de 20.09.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, menținut prin sentința penală nr. 80/11.06.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2014, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1158/A/10.12.2015 a Curții de Apel Alba Iulia.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, deși a fost achitat, prin sentința penală arătată s-a dispus menținerea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului său situat înjud. Timiș.

Prin adresa din 28.02.2020, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a înaintat cererea în vederea soluționării Tribunalului Hunedoara.

La data de 03.03.2020, Tribunalul Hunedoara a înaintat pe cale administrativă, la rândul său, cererea petentului către Judecătoria Timișoara, unde a fost înregistrată sub nr. dosar x/2020

Prin încheierea nr. 3650/19.03.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a dispus închiderea dosarului, reținând că nu a fost învestită printr-o cerere de chemare în judecată adresată instanței de către petent, și nici printr-o hotărâre de declinare a competenței de soluționare a cauzei, sau printr-o cerere trimisă pe cale administrativă, într-una din situațiile limitativ prevăzute de lege. Astfel, a dispus fotocopierea înscrisurilor depuse și păstrarea acestora la dosar, precum și comunicarea înscrisurilor originale și a încheierii pronunțate către Tribunalul Hunedoara.

Cererea petentului A. și încheierea civilă nr. 3650/19.03.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, însoțite de celelalte înscrisuri originale, au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția penală la data de 01.04.2020, sub nr. dosar x/2020, având ca obiect contestație la executare.

Prin sentința penală nr. 45/08.04.2020, Tribunalul Hunedoara, secția penală a admis excepția de necompetență materială, învocată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și, în baza art. 50 alin. (1) raportat la art. 600 alin. (3) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre a reținut că, prin sentința penală nr. 80/11.06.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2014 astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1158/A/10.12.2015 a Curții de Apel Alba Iulia, inculpatul A. a fost achitat, instanța lăsând nesoluționată acțiunea civilă exercitată de Statul Român prin ANAF, prin DGRFP Timișoara, prin AJFP Hunedoara. Totodată, în baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a fost menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța nr. 750/P/2012 din data de 20.09.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

Astfel, petentul a solicitat ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă într-o cauză penală soluționată definitiv.

Totodată, tribunalul a reținut și că, în raport de obiectul și motivele cererii, în speță nu este incident niciunul dintre cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen., nefiind aplicabile nici prevederile art. 600 alin. (1) C. proc. pen., astfel că în orice alt caz decât cele la care se referă cele două norme anterior menționate, competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței civile.

Apoi, deși hotărârea penală prin care a fost menținut sechestrul asigurător contestat a fost pronunțată, în primă instanță, de Tribunalul Hunedoara, secția penală, competența de soluționare a contestației la executare aparține secției civile a judecătoriei, în a cărei circumscripție teritorială este situat imobilul plasat sub sechestru, în speță Timișoara.

Primind dosarul, Judecătoria Timișoara, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 4449 din 11.05.2019, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, a reținut că cererea petentului de ridicare a sechestrului asigurător nu este o contestație la executare, ci constituie o măsură asigurătorie, astfel că ridicarea sechestrului asigurător presupune analiza uneia dintre situațiile prevăzute de art. 957 C. proc. civ., iar nu analiza vreunui act de executare silită.

Astfel, întrucât prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile art. 957 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea cererii de ridicare a sechestrului revine instanței care a dispus măsura asigurătorie.

În cauză, măsura a fost dispusă de procuror, dar a fost menținută în primă instanță de Tribunalul Hunedoara. Astfel, în speță, competența de a analiza îndeplinirea condițiilor de ridicare a sechestrului asigurător revine Tribunalului Hunedoara. Deoarece cauza este una civilă, instanța competentă este secția civilă a Tribunalului Hunedoara.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea formulată, petentul A. a solicitat ridicarea sechestrului asigurător care afectează imobilului său situat în jud. Timiș, instituit prin Ordonanța nr. 750/P/2012 din 20.09.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că petentul a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit într-un dosar penal în faza de urmărire penală, dispuse prin ordonanță de către procuror, cu scopul recuperării prejudiciului cauzat Statului român, ce s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Prin sentința penală nr. 80/11.06.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală în dosarul nr. x/2014 astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1158/A/10.12.2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul A. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969. În baza art. 397 alin. (81) C. proc. pen. s-a făcut aplicarea art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. și s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român prin ANAF, prin DGRFP Timișoara, prin AJFP Hunedoara. Totodată, în baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța procurorului din data de 20.09.2013.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 397 alin. (5) din C. proc. pen. "În cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii."

Prin sentința civilă nr. 354/12 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de Statul român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului formulat de reclamantul Statul român, prin decizia nr. 121/12.09.2018 a Curții de Apel Timișoara.

În cauza de față, petentul a învederat că decizia penală de achitare a acestuia, prin care s-a dispus și lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile, a rămas definitivă la 10.12.2015, iar acțiunea civilă introdusă pe cale separată de ANAF a fost formulată abia la data de 09.06.2016, cu depășirea termenului de 30 de zile indicat în textul art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., motiv pentru care se impune ridicarea sechestrului asigurător, măsură ce nu se dispune din oficiu de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ci doar pe baza ordonanței emise de procuror sau în baza unei hotărâri judecătorești prin care se dispune ridicarea acestei măsuri.

Având în vedere că prorogarea în favoarea instanței penale cu privire la soluționarea acțiunii civile alături de acțiunea penală este una limitată, operând numai atât timp cât instanța este învestită cu latura penală și, văzând că, în speță, instanțele penale s-au dezînvestit prin pronunțarea soluției de achitare, Înalta Curte apreciază că revine instanțelor civile competența de soluționare a unei asemenea cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (2) C. proc. civ.

Or, în ceea ce privește competența materială a instanței civile în soluționarea cererii de sechestru asigurător și, pe cale de consecință și pe aceea de ridicare a acestei măsuri, este necesar a fi avute în vedere dispozițiile art. 954 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care este competentă să judece procesul în primă instanță..."

Având în vedere norma specială enunțată, și ținând seama de împrejurarea că, în speță, instanța competentă material și teritorial să judece fapta de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată petentul A., în primă instanță, a fost Tribunalul Hunedoara, care a pronunțat soluția de achitare și de lăsare, ca nesoluționată, a acțiunii civile, într-o corectă aplicare a prevederilor legale mai sus arătate, se constată că secția civilă a Tribunalului Hunedoara este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze cauza pendinte.

Față de cele anterior arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de ridicare a sechestrului asigurător formulată de petentul A. în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția civilă.