ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 568/2018

Ședința publică din data de 27 februarie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.06.2015 pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții S.C. B. S.R.L. și C. I.P.U.R.L., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare nr. x/31.10.2014, autentificat de B.N.P. D..

În motivare, a arătat, în esență, că imobilul ce face obiectul contractului de vânzare a cărui nulitate solicită a se constata a fost vândut cu nerespectarea regulamentului și condițiilor de participare la vânzarea activelor S.C. E. S.R.L., dar și că litigiul vizând falimentul acestei societăți nu a fost finalizat.

Prin sentința nr. 168/09.11.2015, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, constatând că reclamantul a invocat, fără a dovedi, existența unei înțelegeri frauduloase între pârâți, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1077/17.06.2016, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul; cererile de acordare a cheltuielilor de judecată au fost respinse ca nefondate.

Prin decizia civilă nr. 277/13.02.2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de reclamant împotriva deciziei pronunțate în apel, reținând, în esență, că în speță nu poate fi reținută niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 503 și 504 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, care a fost înregistrat la Curtea de Apel București, la data de 06.04.2017.

În motivarea recursului, a reiterat situația de fapt și istoricul litigiului și a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare statuat de art. 13 C. proc. civ., art. 24 din Constituția României și art. 6 din C.E.D.O.

În opinia recurentului, respingându-i cererea de acordare a unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător, deși se afla la primul termen de judecată și era prima solicitare în acest sens, curtea de apel a adus un grav prejudiciu dreptului său la un proces echitabil.

În final, a arătat că, față de dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea atacată nu este una definitivă, ci este suspusă recursului și a solicitat admiterea căii de atac promovate și casarea deciziei civile nr. 277/13.02.2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

La data de 06.12.2017, recurentul a formulat punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul este admisibil.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 277/13.02.2017, prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de reclamant împotriva deciziei civile nr. 1077/17.06.2016, prin care aceeași curte de apel a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 168/09.11.2015, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată."

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată într-o cerere evaluabilă în bani, respectiv constatarea nulității absolute a contractului de vânzare nr. x/31.10.2014, autentificat de B.N.P. D., având ca obiect vânzarea imobilului situat în municipiul Giurgiu, str. x, pentru prețul de 250.000 RON.

În acest sens, trebuie menționat că, potrivit art. 101 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în cererile privitoare la constatarea nulității absolute a unui contract, se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate cu contestație în anulare, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv(...)."

Prin Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

Curtea Constituțională a României a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Pe de altă parte, potrivit art. 25 alin. (1) C. proc. civ., procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Or, în speță, procesul a fost inițiat la data de 22.06.2015, iar hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată la data de 17.06.2016, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României.

Prin urmare, raportat la considerentele expuse mai sus, decizia atacată cu contestație în anulare este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Așa fiind, față de dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., nici decizia pronunțată în contestație în anulare nu este supusă recursului.

Altfel spus, raportat la dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., decizia atacată nu este supusă recursului, întrucât nici hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare nu era supusă, la rândul său, acestei căi de atac, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în Noul C. proc. civ., în art. 457.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse mai sus, decizia atacată este una definitivă, nesupusă recursului, astfel că Înalta Curte, în temeiul art. 508 alin. (4) rap. la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 277/13.02.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2018.