ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 405/2020

Ședința publică din data de 14 februarie 2020

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 16.06.2015, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții societatea C., D. și E., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.04.2015 de către Societatea Profesională Notarială "Autentic" - notar public F., încheiat între vânzătoarea C., D. și E. în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul situat în Snagov, Șoseaua Snagov FN, Județul Ilfov, înscris în Cartea funciară nr. x Snagov, identificat la A1, sub nr. cad. 4304, compus din intravilan, în suprafață de 1.401 mp și la A.1.1 sub nr. cad. x, constituit din locuință D+P+E, rectificarea înscrierii efectuate în cartea funciară în baza acestui contract de vânzare-cumpărare, în sensul radierii din Cartea funciară nr. x Snagov, A1, sub nr. cad. 4304, și la A.1.1 sub nr. cad. x a înscrierii efectuate sub B2 și B3 și a reînscrierii în același CF a dreptului de proprietate al societății C., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 177 din 28 februarie 2018 Tribunalul Brașov a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții societatea C., D. și E., a stabilit onorariu definitiv expert G. pentru raportul de expertiză judiciară evaluare imobiliară nr. 809165/2017 suma de 4000 RON, obligând reclamanții să plătească expertului judiciar suma de 500 RON fiecare, reprezentând diferență onorariu expert și pârâții E. și D. să plătească expertului judiciar suma de 2000 RON, respectiv câte 1000 RON fiecare reprezentând onorariu expert. A obligat reclamanții să plătească pârâților D. și E. câte 3480 RON cheltuieli de judecată, precum și martorului H. suma de 227 RON reprezentând cheltuieli de deplasare.

Împotriva acestei soluții au formulat apel reclamanții A. și B., iar prin decizia civilă nr. 1341/Ap din 26 septembrie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, a admis apelul și a schimbat sentința civilă nr. 177 din 28 februarie 2018 a Tribunalului Brașov în sensul că a admis acțiunea reclamanților, constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.04.2015 de către Societatea Profesională Notarială "Autentic" - notar public F., încheiat între vânzătoarea C., D. și E. în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul situat în Snagov, Șoseaua Snagov FN, Județul Ilfov, înscris în Cartea funciară nr. x Snagov, identificat la A1, sub nr. cad. 4304, compus din intravilan, în suprafață de 1.401 mp și la A.1.1 sub nr. cad. x, constituit din locuință D+P+E, cu rectificarea înscrierii efectuate în cartea funciară în baza acestui contract. A dispus totodată și radierea din Cartea funciară nr. x Snagov, A1, sub nr. cad. 4304, și la A.1.1 sub nr. cad. x a înscrierii efectuate sub B2 și B3 și a reînscrierii în același CF a dreptului de proprietate al societății C.. Au fost obligați intimații pârâți D. și E. să plătească apelanților reclamanți A. și B. suma de RON 9907 cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Împotriva acestei soluții au formulat recurs atât pârâții E. și D., cât și pârâta S.C. C..

Prin decizia nr. 2031 din 8 noiembrie 2019 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă a anulat recursul declarat de pârâtul C., prin I., constatând lipsa calității de reprezentant a acestuia.

Prin recursul declarat de pârâții E. și D. se solicită, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei din apel și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare se arată că decizia recurată a fost pronunțată cu nesocotirea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., considerentele hotărârii nereflectând, într-o manieră convingătoare și cuprinzătoare, motivele de fapt și de drept pentru care apelul părții potrivnice a fost admis, cu consecința schimbării sentinței de primă instanță și admiterii cererii de chemare în judecată. Pe de altă parte, apărările pertinente ale recurenților, întemeiate atât pe probatoriul administrat, cât și pe dispozițiile legale invocate prin întâmpinare, au fost ignorate cu desăvârșire, Curtea de Apel Brașov nefăcând niciun fel de referire la acestea.

Se mai arată că deși instanța de apel trimite formal la prevederile art. 1238 alin. (2) din C. civ., conivența părților contractului de vânzare-cumpărare în litigiu nu a fost dovedită, ci doar dedusă pe calea unor supoziții șubrede și lipsite de substanță probatorie.

Astfel, Curtea de Apel Brașov a reținut încălcarea a trei prevederi legale, respectiv art. 2324, art. 1650 și art. 1170 din C. civ.

Cu privire la dispozițiile art. 2324 din C. civ., recurenții arată că textul de lege nu impune nicio interdicție a înstrăinării unor elemente patrimoniale aparținând debitorului și, evident, nici nu instituie vreo sancțiune a unei astfel de înstrăinări, astfel că sunt greșite concluziile instanței de apel potrivit cărora prin încheierea actului dedus judecății ar fi fost încălcate aceste dispoziții legale. De altfel, cu excepția trimiterilor generice la încălcarea garanției generale a creditorilor, nici instanța de apel nu a fost în măsură să indice care ar fi dispozițiile onerative sau prohibitive pe care părțile le-ar fi fraudat cu ocazia perfectării contractului, iar recurenții susțin că explicația acestei lacune este că astfel de prevederi legale nu există.

În combaterea considerentelor referitoare la așa-zisa cauză ilicită a actului juridic, recurenții arată că art. 1239 alin. (2) și art. 1238 alin. (2) din C. civ. impun fie conivența părților contractante, fie condiția ca recurenții să fi cunoscut sau să fi trebuit să cunoască presupusele intenții ilicite ale vânzătoarei. Or, în cauză nu este îndeplinit niciunul dintre aceste criterii.

Pe de altă parte, la data vânzării, C. era în mod necontestat proprietara tabulară a imobilului, iar bunul nu fusese în niciun fel indisponibilizat, sens în care părțile au procedat la transmiterea pe deplin valabilă a dreptului real.

Faptul că însuși legiuitorul a apreciat că în astfel de situații nu ne găsim în prezenta unui caz de nulitate este demonstrat fără putință de tăgadă de introducerea în corpul C. civ. a unei instituții special dedicate cazurilor în care un terț creditor se consideră prejudiciat de un act de dispoziție consimțit de debitorul său. Este vorba despre instituția acțiunii revocatorii, reglementată de prevederile art. 1562 - 1565 din C. civ.

Se arată că niciuna dintre aceste apărări susținute fața instanței de apel nu a fost măcar trecută în revistă de magistrații judecători, și cu atât mai puțin înlăturată motivat.

Un al doilea text normativ despre care Curtea de Apel Brașov reține că ar fi fost încălcat este acela al art. 1650 din C. civ., care cuprinde doar definiția vânzării. De aceea, este de neînțeles maniera în care ar fi putut fi încălcat, cu ocazia perfectării actului dedus judecății, un text legal care nu conține nicio normă care să impună sau să interzică subiectului de drept o anumită conduită.

În ce privește dispozițiile art. 1170 din C. civ., se arată că acesta are în vedere alte împrejurări decât cele reținute de instanța de apel, textul analizat concentrându-se asupra conduitei de care trebuie să dea dovadă fiecare parte în raport cocontractantul său, în toate fazele derulării raporturilor juridice convenționale născute prin acordul de voință al participanților la contract.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., precum și cele indicate în cadrul memoriului de recurs.

Intimații A. și B. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin notele de ședință depuse la data de 22.02.2019 J., în calitate de lichidator judiciar în procedura simplificată de faliment privind debitoarea C., a învederat instanței că prezenta cauză a rămas fără obiect, având în vedere că prin sentința civilă nr. 865/sind din 14.06.2018, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 1459 din 09.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.04.2015 de către Societatea Profesională Notarială "Autentic" - notar public F. și s-a dispus și restabilirea situației anterioare în sensul readucerii imobilului ce a făcut obiectul contractului în patrimoniul debitoarei C..

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 aprilie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În ședința Completului de filtru din 8 noiembrie 2019 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursurile declarate de pârâții E. și D., fiind stabilit termen de judecată conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

La termenul din 17 ianuarie 2020, în raport cu susținerile din notele de ședință, Înalta Curte de Casație și Justiție a recalificat excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de lichidatorul judiciar al intimatei C. ca fiind excepția autorității de lucru judecat.

Analizând decizia atacată prin raportare la criticile formulate și la temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Sub aspectul situației de fapt se constată că instanța de apel a reținut că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.04.2015 de către Societatea Profesională Notarială "Autentic" - notar public F., încheiat între intimata C. în calitate de vânzătoare și recurenții D. și E. în calitate de cumpărători, a avut ca scop scoaterea imobilului ce face obiectul acestui contract din patrimoniul vânzătoarei, pentru a împiedica executarea silită demarată de intimații reclamanți creditori A. și B.. Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de apel a constatat ca fiind dovedite prețul inferior de vânzare și conivența părților contractante la încheierea contractului, în condițiile în care terții dobânditori cunoșteau situația dificilă a vânzătoarei debitoare C..

Mai prezintă relevanță în cauză și faptul că prin sentința civilă nr. 865/sind din 14.06.2018, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 1459 din 09.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în cadrul procedurii de insolvență deschise împotriva debitoarei intimată C., judecătorul sindic a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 117 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2014 și a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.04.2015 de către Societatea Profesională Notarială "Autentic" - notar public F..

În ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de lichidatorul judiciar J. pentru intimata pârâtă debitoare C., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu poate fi reținută în cauză, față de lipsa de identitate în privința părților și a temeiului juridic invocat în prezenta cauză și în cauza în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 865/sind din 14.06.2018 de Tribunalul Brașov, anterior menționată.

În privința criticilor formulate de recurenți prin cererea de recurs referitoare la faptul că în mod greșit s-ar fi apreciat de către instanța de apel ca fiind dovedită conivența frauduloasă a părților, se constată că recurenții tind la reanalizarea situației de fapt stabilite de instanța de apel în baza probatoriului administrat, însă situația de fapt stabilită de instanțele de fond constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele dezvoltate de recurenți nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea soluției adoptate sub acest aspect.

În consecință, în analiza criticilor de nelegalitate formulate de recurenți Înalta Curte de Casație și Justiție va avea în vedere situația de fapt, așa cum a fost reținută de instanța de apel.

Critica subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că instanța de apel nu ar fi motivat într-o manieră convingătoare și cuprinzătoare soluția adoptată, precum și că ar fi ignorat apărările pertinente ale recurenților, nu poate fi primită.

Astfel, contrar susținerilor recurenților, hotărârea atacată este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, motivarea fiind clară și concisă, instanța de control judiciar motivându-și hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situației de fapt reținute.

În realitate, criticile recurenților vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată, or argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția adoptată, soluția instanței de apel fiind legală sub aspectul prevederilor art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

Nefondată este și critica întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizând greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 2324, art. 1650 și art. 1170 din C. civ.

Este adevărat că instanța de apel nu a indicat dispoziții imperative ale legii care să fi fost încălcate la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, însă art. 1238 alin. (2) din C. civ. sancționează cu nulitatea absolută cauza ilicită sau imorală. Din întregul material probator administrat, instanța de apel a constatat că de fapt scopul pentru care recurenții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu intimata pârâtă nu a fost acela de a dobândi proprietatea asupra imobilului, ci acela de a-l scoate din patrimoniul vânzătorului, pentru a împiedica executarea silită demarată de reclamanți. În acest context, reținându-se conivența și reaua credință a tuturor părților, care în fapt nu au urmărit să încheie, cu bună credință, un contract de vânzare-cumpărare, ci au urmărit să blocheze un demers legal al intimaților reclamanți, în mod corect s-a reținut încălcarea dispozițiilor legale evocate.

În ce privește faptul că recurenții reclamanți ar fi avut la îndemână o altă acțiune în justiție pentru protejarea intereselor lor, respectiv acțiunea revocatorie reglementată de dispozițiile art. 1562 - 1565 din C. civ., a cărei eventuală admitere ar fi fost de natură să atragă alte consecințe juridice, Înalta Curte de Casație și Justiție reține pe de-o parte că recurenții pârâți nu au înțeles să invoce vreo inadmisibilitate a acțiunii ce face obiectul prezentei cauze din această perspectivă.

Pe de altă parte, în cauză nu pot fi ignorate nici consecințele puterii de lucru judecat ce derivă din sentința civilă nr. 865/sind din 14.06.2018 pronunțate în cadrul procedurii de insolvență deschise împotriva debitoarei intimată C. în dosarul nr. x/2016, pe rolul Tribunalului Brașov, prin care s-a constatat că încheierea contractului de vânzare-cumpărare în discuție la un preț inferior, în contextul dificultăților financiare ale vânzătoarei, cunoscute și de către cumpărători, a fost de natură a frauda interesele tuturor creditorilor intimatei vânzătoare, printre care se numără și intimații reclamanți din prezenta cauză.

Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții - pârâți D. și E. împotriva deciziei civile nr. 1341/Ap din 26 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți D. și E. împotriva deciziei civile nr. 1341/Ap din 26 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2020.