ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 559/2018

HOTĂRÂRE

27.02.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 559/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 27 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aleșd la 23 august 2016, sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI BUCUREȘTI:

să se constate că pârâta, în calitate de cesionară a creanței fostei C. S.A., nu mai este în drept să urmărească imobilul, constând în casă și teren în suprafață de 2338 mp, situat în localitatea Topa de Criș, nr. 137, comuna Vadu Crișului, jud. Bihor, înscris în CF x Topa de Criș, nr. topo. x, proprietatea tabulară a defunctei D.;

să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adrese de radiere a ipotecilor înscrise sub C-5 pentru suma de 600.000 ROL, conform încheierii nr. 7120/1991, respectiv sub C-7 pentru suma de 30.000.000 ROL, conform încheierii nr. 1469/1995, în favoarea C. S.A., asupra imobilului mai sus menționat, iar în caz de refuz, să fie pronunțată o hotărâre judecătorească care să țină loc de adresă de radiere, dispunând totodată radierea înscrierilor ipotecare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1796 și art. 1800 C. civ. din 1864, art. 3 și art. 80 din Legea nr. 72/2011 și art. 117 alin. (1) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 7 februarie 2017, pârâta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI BUCUREȘTI a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Aleșd și a solicitat declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 1077/2017 din 18 octombrie 2017, Judecătoria Aleșd a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Aleșd a reținut că excepția necompetenței materiale este întemeiată, întrucât conform dispozițiilor art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de la A.A.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38 din același act normativ, sunt de competența Curții de Apel București în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere.

Având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie dispozițiilor art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, Judecătoria Aleșd a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 7 noiembrie 2017, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 224 din 11 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aleșd; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe; a suspendat judecata și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență.

În motivarea acestei sentințe, s-a reținut că, la data formulării contestației la executare, erau abrogate normele speciale din O.U.G. nr. 51/1998, care reglementează competența curții de apel în soluționarea cererilor de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S.

Prin art. 31 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 a fost abrogat art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, iar prin art. 31 pct. 4 din Legea nr. 76/2012 a fost modificat art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998 în sensul că "debitorii pot ataca în justiție măsurile dispuse de A.V.A.S. potrivit prezentei ordonanțe de urgență, pe calea contestației la executare, de competența instanței de executare".

Această abrogare a operat la 15 februarie 2013, conform dispozițiilor art. 82 raportat la cele ale art. 81 din Legea nr. 76/2012, modificată prin O.U.G. nr. 4/2013.

Instanța a mai reținut că în cuprinsul Legii nr. 76/2012 nu există norme tranzitorii care să prevadă ultraactivarea normelor de competență de la art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, în cazul executărilor silite începute înainte de 15 februarie 2013.

Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, aplicabil în cauză, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și executărilor silite începute sub legea veche, ceea ce înseamnă că abrogarea art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 este de imediată și totală aplicare.

În aplicarea acestor dispoziții legale, Curtea de Apel București a reținut că instanței de executare îi revine competența materială de soluționare a unei contestații introduse ulterior datei de 15 februarie 2013 și îndreptate împotriva unei executări silite declanșate anterior acestei date.

În raport de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare din prezenta cauză este Judecătoria Aleșd.

Pentru aceste motive, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Aleșd.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 ianuarie 2018, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Curtea de Apel București și Judecătoria Aleșd - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Prin acțiunea introductivă de instanță s-a solicitat să se constate că pârâta nu mai are dreptul de a urmări imobilul situat în localitatea Topa de Criș, nr. 137, comuna Vadu Crișului, județul Bihor, precum și obligarea pârâtei la eliberarea unei adrese de radiere a ipotecilor înscrise sub C-5 pentru suma de 600.000 ROL, conform încheierii nr. 7120/1991, respectiv sub C-7 pentru suma de 30.000.000 ROL, conform încheierii nr. 1469/1995, iar în caz de refuz, să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de adresă de radiere.

Astfel, acțiunea introductivă de instanță cuprinde un capăt de cerere principal având ca obiect constatarea inexistenței dreptului pârâtei de a urmări silit imobilul ipotecat și un capăt de cerere accesoriu având ca obiect rectificarea cărții funciare în sensul radierii ipotecilor de care se prevalează pârâta.

Astfel, instanța competentă material și teritorial se va determina prin raportare la capătul de cerere principal, conform dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 125 C. proc. civ., "în cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului".

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă constată că în cauzele având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de a urmări silit imobilul ipotecat valoarea litigiului se determină în funcție de valoarea creanței garantate, în considerarea caracterului accesoriu al dreptului de ipotecă față de dreptul de creanță garantat.

Or, acțiunea introductivă vizează ipoteca înscrisă sub C-5 pentru suma de 600.000 ROL, conform încheierii nr. 7120/1991 și ipoteca înscrisă sub C-7 pentru suma de 30.000.000 ROL, conform încheierii nr. 1469/1995.

Având în vedere că valoarea individuală a creanțelor garantate cu dreptul de ipotecă este inferioară pragului valoric de 200.000 RON inclusiv, prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., rezultă că prezenta cauză este de competența materială a judecătoriei.

Cu privire la determinarea instanței competențe teritorial să soluționeze cauza, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii vizează constatarea inexistenței dreptului de a urmări silit un imobil ipotecat.

În aceste condiții, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține instanței în a cărei circumscripție este situat imobilul, conform dispozițiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că imobilul ipotecat este situat în localitatea Topa de Criș, nr. 137, comuna Vadu Crișului, județul Bihor, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Aleșd, rezultă că acestei instanțe îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 117 alin. (1) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aleșd.