ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5188/2018

HOTĂRÂRE

05.12.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5188/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 5 decembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 29.03.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la recalcularea indemnizației lunare pentru grefieri prin includerea în cuantumul acesteia, astfel cum a fost stabilit prin decizia nr. 16 din 17.02.2017, a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, precum și obligarea pârâților la alocarea de fonduri, respectiv la plata diferențelor bănești corespunzătoare ultimilor trei ani anteriori formulării acțiunii și pe viitor, sume actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale până la data plății efective.

Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat în cauză întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, apreciind că în speță nu sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate, conform art. 132 C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale invocată în cauză, Tribunalul Argeș a admis-o pentru următoarele motive:

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, motiv pentru care a apreciat incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., potrivit cărora dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței pe lângă care funcționează parchetul la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța pe lângă care funcționează parchetul la care își desfășoară activitatea.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 7/2016, pronunțată într-un recurs în interesul legii, în sens restrictiv, acestea fiind incidente numai în măsura în care cererea este legal de competența instanței pe lângă care funcționează parchetul la care își desfășoară activitatea procurorul care are calitatea de reclamant.

Cum în speță reclamanta își desfășoară activitatea la parchetul de pe lângă judecătorie, iar instanța competență să soluționeze pricina este tribunalul, instanța a apreciat a nu fi incidente prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei fiind stabilită prin raportare la art. 210 din Legea nr. 62/2011.

La Tribunalul Dâmbovița cauza a fost înregistrată sub numărul x/2018.

La termenul de judecată din data de 14.11.2018 Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, iar conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Din termenii celor două texte enunțate rezultă că, în domeniul conflictelor de muncă, competența teritorială este exclusivă.

Pe de altă parte, conform art. 127 C. proc. civ.: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenta instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate in circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se afla instanța la care își desfășoară activitatea . (2) In cazul in care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate in circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se afla instanța care ar fi fost competenta, potrivit legii. (3) Dispozițiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzător si în cazul procurorilor, asistenților judiciari si grefierilor".

Așadar, dispozițiile legale menționate se aplică și reclamantei din prezenta cauză, care face parte din personalul auxiliar de specialitate, fiind grefier-șef în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa (instanța aflată în raza Curții de Apel Ploiești), astfel că acțiunea este de competența uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instituția la care aceasta își desfășoară activitatea.

Față de considerentele expuse, având în vedere prevederile art. 130 alin. (2) și art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de aceasta reclamantă, în favoarea Tribunalului Argeș, a constatat ivit conflictul de competență prevăzut art. 133 pct. 2 C. proc. civ. și în baza art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță în drept să hotărască asupra conflictului, potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind, în favoarea Tribunalului Argeș, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă se încadrează in materia conflictelor de muncă, competența materială revenind în primă instanță tribunalului, aceasta având calitatea de grefier motiv pentru care, sub aspectul competenței teritoriale, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 290/26.04.2018, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale.

Curtea a constatat că, de principiu, competența facultativă este o expresie a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 124, însă, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanța la care își desfășoară efectiv activitatea reclamantul, nu este aptă să acopere, într-un mod complet, toate situațiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăți. De aceea, dispoziția legală criticată nu își atinge scopul pentru care a fost edictată, justițiabilii fiind nevoiți să recurgă, în diferite momente ale parcursului cauzei lor, la mijloace procedurale alternative în vederea asigurării egalității armelor în soluționarea cauzei lor în mod echitabil.

Curtea a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor.

În raport de cele statuate prin această decizie, conform dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitate de reclamant, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Cum reclamanta are domiciliul pe raza teritorială a Tribunalului Dâmbovița, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Argeș instanța învestită de reclamantă, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 135 C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.