ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4672/2018

HOTĂRÂRE

06.11.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4672/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15.11.2010 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2010, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" cu sediul în București, declarând că acționează în numele membrilor de sindicat indicați în anexa la acțiune, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâții la plata sumelor de bani reprezentând norma de hrană.

În motivarea cererii a arătat, în esență, că persoanele în numele cărora s-a introdus acțiunea sunt angajați ai pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, iar în baza O.G. nr. 26/1994 republicată, sunt îndreptățite la primirea unei norme de hrană.

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus disjungerea cererii formulată de Sindicat în numele reclamantei A., formându-se dosarul nr. x/2014.

Prin sentința civilă nr. 5424/25.05.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, a arătat, în esență, că întrucât reclamanta A. avea la data sesizării instanței domiciliul în județul Vrancea, raportat la dispozițiile art. 284 alin. (2) din Codul muncii, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Vrancea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vrancea la data de 24.08.2018.

Prin sentința civilă nr. 512/10.09.2018, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că litigiul face parte din categoria celor date de lege în competența jurisdicției muncii, astfel că devin pe deplin aplicabile dispozițiile art. 284 din Codul Muncii, potrivit cărora competența aparține instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau, după caz, sediul și dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003, conform cărora organizațiile sindicale, în apărarea drepturilor membrilor lor, au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauza.

Totodată, a reținut că prin Decizia nr. 1/2013, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Or, în speță, organizația sindicală care a introdus acțiunea în numele membrei A. își are sediul în circumscripția Tribunalului București.

Constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Succesiunea actelor dosarului relevă că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2010, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" cu sediul în București, declarând că acționează în numele membrilor de sindicat indicați în anexa la acțiune, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâții la plata sumelor de bani reprezentând norma de hrană.

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus disjungerea cererii formulată de reclamant în numele membrei de sindicat A., formându-se dosarul nr. x/2014, iar ulterior, prin sentința civilă nr. 5424/25.05.2015, pronunțată în dosarul sus-menționat, reținând că la data sesizării instanței A. avea domiciliul în județul Vrancea, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Înalta Curte constată că, în speță, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra unui conflict de muncă ivit între Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice și salariați ai acesteia, reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex".

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul Muncii, "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite conform legii", iar potrivit alin. (2), "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Pe de altă parte, conform art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale, în apărarea drepturilor membrilor lor, au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor.

Prin Decizia nr. 1/2013, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Cum, în speță, acțiunea a fost formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex", în numele membrilor săi, inclusiv a membrei A., față de dispozițiile legale sus-menționate, dar și de cele statuate de instanța supremă prin Decizia nr. 1/2013, pronunțată în recurs în interesul legii, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului București, în a cărui circumscripție își are sediul reclamantul.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 22 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului București.