ÎCCJ, decizie (scj.ro #82479)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82479) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Eroare judiciară. Termenul
acțiunii. Despăgubiri
Cuprinsul pe materii
:
Drept civil. Obligații rezultând din cauzare de prejudicii. Răspunderea civilă
delictuală. Răspunderea statului pentru erori judiciare. Termenul acțiunii
Index
alfabetic
: Drept civil
-
Eroare judiciară
-
Răspundere civilă delictuală
-
Răspunderea statului pentru erori judiciare
-
Termenul acțiunii
C.
proc. pen
.: art. 505
Termenul de un an, prevăzut
de art. 505 (2) C. proc. pen., de introducere a acțiunii pentru repararea
prejudiciilor cauzate prin erori judiciare penale, curge de la data scoaterii
de sub urmărire penală, dar numai dacă inculpatul a fost încunoștințat de
măsura luată
.
Î.C.C.J.,
secția civilă, decizia nr. 4182 din 8 iunie 2004
La data de 5.II.2002, reclamantul N.C. a chemat în
judecată Statul român, prin Ministerul Finanțelor, pentru suma de 6
miliarde lei, cu titlu de despăgubiri materiale și morale pentru arestarea
nelegală în perioada 10 decembrie 1999-22 iunie 2000, timp de 6 luni și 15
zile.
Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr.
432/9.IV.2002, a respins acțiunea ca tardiv introdusă pe temeiul din art. 505
(2) C. proc. pen. care consacră termenul de un an de la data ordonanței de
scoatere de sub urmărire penală.
Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 28 din 18.IX.2002,
a respins apelul reclamantului ca nefundat.
Recursul declarat de reclamant este fondat.
Conform art. 505 (2) C. proc. pen. termenul de introducere
a acțiunii pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare este de
un an de la data ordonanței de scoatere de sub urmărire penală.
Expresia „data ordonanței de scoatere” nu poate fi interpretată izolat,
extrasă din context, adică în afara relației cu celelalte norme procesuale care
garantează drepturile fundamentale ale inculpatului, inclusiv dreptul la
apărare și la repararea pagubei generată de eroarea judiciară. Interpretarea
acestei norme trebuie să fie sistematică, adică termenul de un an curge de la
data ordonanței de scoatere de sub urmărire penală numai în situația în
care procurorul și-a îndeplinit obligația legală (art. 246-249 C. proc. pen.)
de a înștiința inculpatul în termenul prevăzut de lege.
În speță, conform art. 263 alin. (4) C. proc. pen.
procurorul a întocmit un singur rechizitoriu, procedând, în baza art. 262 C.
proc. pen., la trimiterea în judecată a unor inculpați și, distinct, la
scoaterea de sub urmărire penală a altora, inclusiv a recurentului, înlocuind,
astfel, ordonanța prevăzută în art. 262 pct. 2 C. proc. pen.
Chiar și în atare ipoteză, însă, nu a dispărut obligația legală
imperativă a procurorului de a-l înștiința pe inculpatul recurent asupra
măsurii scoaterii de sub urmărire penală, mai ales că același procuror luase
măsura gravă a arestării acestuia timp de peste 6 luni, care, în situația
scoaterii de sub urmărire penală, se configura vădit ca o eroare judiciară.
Cât timp inculpatul nu a fost încunoștințat, conform art.
246-249 C. proc. pen. asupra măsurii de scoatere de sub urmărire penală, nu se
poate conchide că termenul de un an, prevăzut de art. 505 (2) C. proc. pen.,
începe să curgă; momentul de la care începe să curgă acest termen este,
într-adevăr, data ordonanței (rechizitoriului din 18.XII.2000), dar numai dacă
inculpatul a fost încunoștințat de procuror, ceea ce în speță nu s-a produs.
Recurentul ar fi putut lua cunoștință de scoaterea de sub
urmărire penală la 22.I.2001, în calitate de martor „neaudiat”, astfel că în
raport cu această dată acțiunea, din 5.II.2002, este introdusă în termenul
legal de un an.
Nu poate fi opusă recurentului (inculpat) omisiunea culpabilă a
autorității, care a luat măsura arestării ilegale și apoi nu i-a comunicat
scoaterea de sub urmărire penală, spre a fi decăzut din termenul de un an și,
astfel, a fi privat de un proces echitabil, în sensul art. 6 (1) din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, conform
art. 11 (2) din Constituție.
În consecință, s-a admis recursul, decizia a fost casată, iar
cauza trimisă instanței de apel pentru rejudecare, pe fond, cu respectarea
tuturor garanțiilor fundamentale, precum și a celei din art. 21 alin. 3-4 din
Constituția revizuită, privind dreptul la un proces echitabil și într-un timp
rezonabil al recurentului.