ÎCCJ, decizie (scj.ro #82479)

Eroare judiciară. Termenul acțiunii. Despăgubiri Cuprinsul pe materii : Drept civil. Obligații rezultând din cauzare de prejudicii. Răspunderea civilă delictuală. Răspunderea statului pentru erori judiciare. Termenul acțiunii Index alfabetic : Drept civil - Eroare judiciară - Răspundere civilă delictuală - Răspunderea statului pentru erori judiciare - Termenul acțiunii C. proc. pen .: art. 505 Termenul de un an, prevăzut de art. 505 (2) C. proc. pen., de introducere a acțiunii pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare penale, curge de la data scoaterii de sub urmărire penală, dar numai dacă inculpatul a fost încunoștințat de măsura luată . Î.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 4182 din 8 iunie 2004 La data de 5.II.2002, reclamantul N.C.

a chemat în judecată Statul român, prin Ministerul Finanțelor, pentru suma de 6 miliarde lei, cu titlu de despăgubiri materiale și morale pentru arestarea nelegală în perioada 10 decembrie 1999-22 iunie 2000, timp de 6 luni și 15 zile. Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 432/9.IV.2002, a respins acțiunea ca tardiv introdusă pe temeiul din art. 505 (2) C. proc. pen. care consacră termenul de un an de la data ordonanței de scoatere de sub urmărire penală. Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 28 din 18.IX.2002, a respins apelul reclamantului ca nefundat. Recursul declarat de reclamant este fondat. Conform art. 505 (2) C. proc. pen. termenul de introducere a acțiunii pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare este de un an de la data ordonanței de scoatere de sub urmărire penală.

Expresia „data ordonanței de scoatere” nu poate fi interpretată izolat, extrasă din context, adică în afara relației cu celelalte norme procesuale care garantează drepturile fundamentale ale inculpatului, inclusiv dreptul la apărare și la repararea pagubei generată de eroarea judiciară. Interpretarea acestei norme trebuie să fie sistematică, adică termenul de un an curge de la data ordonanței de scoatere de sub urmărire penală numai în situația în care procurorul și-a îndeplinit obligația legală (art. 246-249 C. proc. pen.) de a înștiința inculpatul în termenul prevăzut de lege. În speță, conform art. 263 alin. (4) C. proc. pen. procurorul a întocmit un singur rechizitoriu, procedând, în baza art. 262 C. proc.

pen., la trimiterea în judecată a unor inculpați și, distinct, la scoaterea de sub urmărire penală a altora, inclusiv a recurentului, înlocuind, astfel, ordonanța prevăzută în art. 262 pct. 2 C. proc. pen. Chiar și în atare ipoteză, însă, nu a dispărut obligația legală imperativă a procurorului de a-l înștiința pe inculpatul recurent asupra măsurii scoaterii de sub urmărire penală, mai ales că același procuror luase măsura gravă a arestării acestuia timp de peste 6 luni, care, în situația scoaterii de sub urmărire penală, se configura vădit ca o eroare judiciară. Cât timp inculpatul nu a fost încunoștințat, conform art. 246-249 C. proc. pen. asupra măsurii de scoatere de sub urmărire penală, nu se poate conchide că termenul de un an, prevăzut de art. 505 (2) C. proc.

pen., începe să curgă; momentul de la care începe să curgă acest termen este, într-adevăr, data ordonanței (rechizitoriului din 18.XII.2000), dar numai dacă inculpatul a fost încunoștințat de procuror, ceea ce în speță nu s-a produs. Recurentul ar fi putut lua cunoștință de scoaterea de sub urmărire penală la 22.I.2001, în calitate de martor „neaudiat”, astfel că în raport cu această dată acțiunea, din 5.II.2002, este introdusă în termenul legal de un an. Nu poate fi opusă recurentului (inculpat) omisiunea culpabilă a autorității, care a luat măsura arestării ilegale și apoi nu i-a comunicat scoaterea de sub urmărire penală, spre a fi decăzut din termenul de un an și, astfel, a fi privat de un proces echitabil, în sensul art. 6 (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, conform art. 11 (2) din Constituție.

În consecință, s-a admis recursul, decizia a fost casată, iar cauza trimisă instanței de apel pentru rejudecare, pe fond, cu respectarea tuturor garanțiilor fundamentale, precum și a celei din art. 21 alin. 3-4 din Constituția revizuită, privind dreptul la un proces echitabil și într-un timp rezonabil al recurentului.