ÎCCJ, decizie (scj.ro #86758)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #86758) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Mărci.

Încălcarea drepturilor titularului. Comercializare. Noțiunea de

import.

Cuprins

pe materii :

Drept civil.

Dreptul

proprietății intelectuale. Drepturi conferite de marcă.

Apărarea dreptului la marcă.

Index

alfabetic :

marcă

-

drept exclusiv

-

convenție

-

clauze contractuale

-

antrepozit

Legea nr. 84/1998

Codul vamal, art. 64

Cum medicamentele comercializate ulterior tranzacției

– prin care pârâtele s-au angajat să înceteze fabricarea, exportul,

distribuția, vânzarea produselor „Moxiclav”, cu excepția

vânzării produselor farmaceutice cu această denumire, aflate în stoc

– nu erau importate la momentul convenției, nefiind achitate taxele

vamale, simpla lor depozitare pe teritoriul României nu face să fie

îndeplinită condiția impusă prin contract, ca produsele

exceptate de la interdicția vânzării să se afle în stocuri deja

importate.

Astfel, comercializarea produselor deținute la data

semnării tranzacției în antrepozit vamal  a reprezentat o

încălcare a dispozițiilor contractuale și implicit o

încălcare a drepturilor exclusive ale reclamantei asupra mărcilor

„Amoxiklav” și „Xiclav”.

ICCJ,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

civilă nr. 969 din 15 februarie 2008

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București,

reclamanta Lek

Pharmaceutical

and Chemical Company D.D. a chemat în judecată Medochemie Ltd., Medochemie

România S.R.L. și Mediplus Exim S.A., solicitând să se interzică

pârâtei Medochemie să folosească în activitatea comercială

denumirea (semnul) Moxiclav pentru produse farmaceutice, denumire ce

încălcă dreptul exclusiv al reclamantei la mărcile Amoxiklav

și Xiclav, să dispună obligarea pârâtei de a solicita tuturor

distribuitorilor săi să sisteze vânzarea produselor purtând semnul

menționat, să retragă produsele purtând semnul menționat de

pe piață și să distrugă ambalajele Moxiclav sub

sancțiunea plății de daune cominatorii în sumă de 10.000

USD pe fiecare zi de întârziere, în cazul neîndeplinirii obligațiilor;

să dispună interzicerea de către pârâta Medochemie a folosirii

reclamelor și imprimatelor purtând semnul Moxiclav și să dispună

ca aceasta să ceară distribuitorilor și agențiilor de

publicitate restituirea acestora și să oblige pârâta să le

distrugă sub sancțiunea plății de daune cominatorii de

10.000 USD pe fiecare zi de întârziere; să dispună obligarea pârâtei

Mediplus să sisteze folosirea produselor purtând semnul Moxiclav, sub

sancțiunea plății de daune cominatorii de  10.000 USD pe fiecare

zi de întârziere; să dispună obligarea pârâtelor să publice pe

cheltuială proprie sentința ce urmează a se pronunța

într-un ziar de mare tiraj.

Reclamanta a arătat că este titulara mărcilor

înregistrate internațional Amoxiklav nr. 573932/1991 și XICLAV nr.

608463/1993, pentru clasa 5 produse farmaceutice, având ca țară

desemnată pentru protecție și România și deținând un

portofoliu extins de brevete de invenție și de mărci, cu filiale

și reprezentanțe în 20 de țări, iar în România

acționând din 1996 prin reprezentanța sa, cu o cotă de 3,4% pe

piață.

S-a mai menționat că, începând cu anii ’80, Lek a

produs acidul clavulanic, componentă importantă a produsului

Amoxiklav introdus din august 1992, după obținerea autorizației,

pe piața românească.

Pentru a evita consecințele încălcării legii,

reclamanta Lek și pârâtele Medochemie și Medochemie România, au

încheiat o tranzacție prin care pârâtele au fost de acord să

înceteze, pe data semnării contractului, să fabrice, să exporte

și să comercializeze produsele sub numele Moxiclav, cu excepția

celor aflate în stoc urmând să pună la dispoziția Lek

situația stocurilor existente în depozitele din România.

În iulie 2002, reclamanta a fost informată de pârâta

Medochemie România că a fost reziliat contractul de distribuție

încheiat cu Mediplus Exim, care includea și produsul Moxiclav, fiind

returnate medicamentele nevândute, iar în septembrie 2003 reclamanta a aflat

că Medochemie comercializează din nou Moxiclav pe piața

românească, prin intermediul pârâtei Mediplus, aceasta echivalând cu

încălcarea contractului.

Reclamanta a susținut că pârâtele încalcă

drepturile sale exclusive asupra mărcilor, fiind aplicabile

dispozițiile art. 35 din legea mărcilor, întrucât folosesc semnul

Moxiclav pentru produse identice-medicamente.

Pârâtele  Medochemie  și  Medochemie  România  au

formulat  cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la

plata sumei de 12.000 USD, reprezentând valoarea mărcii existente pe

piață și a taxelor aferente ce trebuie achitate de pârâte,

motivat de obținerea de către reclamantă, pe cale de

ordonanță președințială, a opririi de la vânzare a

tuturor produselor Moxiclav, fapt care le-a adus prejudicii morale și

materiale.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr.

1475/2005, a respins ca nefondate acțiunea principală și cererea

reconvențională.

Prima instanță a reținut că pârâtele

și-au respectat obligațiile asumate prin contractul încheiat cu

reclamanta și nu au comercializat alte produse în afara celor autorizate.

Cu privire la cererea reconvențională, s-a

reținut că nu s-a precizat care este fapta culpabilă a

reclamantei, ce a determinat producerea prejudiciului, iar împrejurarea că

reclamanta a formulat o cerere de ordonanță

președințială privind interzicerea comercializării unor

produse pe care le consideră ca aducând atingere drepturilor sale

exclusive, nu

constituie

o faptă culpabilă, care să atragă răspunderea

civilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta

cât și pârâtele Medochemie România și Medochemie Ltd.

Reclamanta a criticat hotărârea sub aspectul greșitei

interpretări a clauzelor contractuale, întrucât în cuprinsul

convenției s-a făcut referire și la dispozițiile art. 5 din

contract, unde se prevede că pot fi vândute produsele farmaceutice

Moxiclav aflate în stocurile deja importate existente pe teritoriul României.

Prin urmare, s-a susținut că instanța trebuia

să stabilească sensul termenului de „stoc important” și

diferențierea acestuia de regimul vamal de antrepozit, în care se aflau

cele mai multe dintre medicamentele Moxiclav comercializate ulterior

tranzacției de către cele trei pârâte.

Reclamanta a mai susținut că s-au interpretat

greșit concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în

cauză, din care rezultă că pârâtele dețineau, la 21 martie

2002, două tipuri de produse inscripționate cu semnul Moxiclav,

respectiv cele aflate în depozitele din România – 4161 indici în sumă de

19.136 USD și cele aflate în antrepozitele vamale – 16.701 indici în

sumă de 85.993 USD.

Au mai fost formulate critici și cu privire la

nereținerea de către prima instanță a riscului de confuzie

între mărcile sale și semnul folosit de pârâte pentru identificarea

produselor proprii.

Pârâtele au criticat hotărârea cu privire la soluția

pronunțată asupra cererii reconvenționale, precizând că

fapta culpabilă a reclamantei constă în nerespectarea

tranzacției dintre părți, prin care se angajase să se

abțină de la declanșarea în România a oricărei proceduri judiciare

împotriva producătorului și vânzătorului în legătură

cu încălcarea mărcilor sale, Amoxiklav și Xiclav.

Pârâtele au mai arătat că interpretarea clauzelor

contractuale trebuie făcută în sensul că intenția

părților a fost de a permite Medochemie să vândă până

la epuizare stocurile existente pe teritoriul României la data încheierii

tranzacției, fie aflate în depozit, fie la antrepozit. S-a menționat

că valoarea totală a prejudiciului suferit ca urmare a încălcării

obligațiilor contractuale de către reclamantă este de 12.000

USD, reprezentând valoarea mărcii existente pe piață și a

taxelor aferente ce trebuie achitate în legătură cu aceasta.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 173

A din 26 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtele

Medochemie România S.R.L. și Medochemie Ltd., a admis apelul reclamantei

și a schimbat în parte sentința apelată în sensul admiterii

acțiunii formulată de Lek Pharmaceutical and Chemical Company D.D.

S-a interzis pârâtei Medochemie să folosească în

activitatea comercială denumirea „Moxiclav” pentru produse farmaceutice.

A fost obligată pârâta să solicite tuturor

distribuitorilor său să sisteze vânzarea produselor ce poartă

însemnul „Moxiclav”, să retragă pe cheltuiala sa produsele respective

de pe piață și să distrugă ambalajele purtând însemnul

menționat.

S-a interzis pârâtei Medochemie să folosească

reclamele și imprimatele purtând semnul „Moxiclav” și a fot

obligată pârâta să solicite distribuitorilor și agenților

de publicitate restituirea acestora.

A fost obligată pârâta Mediplus să sisteze folosirea

produselor farmaceutice ce poartă semnul „Moxiclav”.

Au fost obligate pârâtele să publice hotărârea pe

cheltuiala lor într-un ziar de mare tiraj și s-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Curtea de apel a reținut că prima instanță

nu a interpretat clauzele contractului conform voinței interne a

părților, pentru a putea stabili dacă acestea și-au

respectat sau nu obligațiile asumate prin convenție.

Față de dispozițiile convenției

părților, s-a apreciat că instanța urma să verifice

dacă produsele importate făceau parte din stocurile existente în

România la momentul încheierii contractului și cuprinse în anexa la

acesta.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză

efectuat în cauză,

instanța

de apel a reținut că pârâta Mediplus a vândut după data de 21

martie 2002 o cantitate de 7073 indici provenind din import efectuat ulterior

semnării tranzacției, iar pârâta Medochemie România S.R.L. a vândut

74 indici către parteneri interni, după aceeași dată.

S-a apreciat că atâta vreme cât aceste produse s-au aflat

la momentul în discuție în antrepozit, ele exced obiectului

convenției,  astfel  încât  importul acestora  după  data

stabilită  de  părți  constituie  o  încălcare  a

înțelegerii acestora.

Actul încheiat între părți la 28 martie 2002 a fost calificat

ca reprezentând o recunoaștere implicită a drepturilor reclamantei

asupra mărcii „Amoxiklav” și, respectiv, a similarității

acestuia cu semnul „Moxiclav”, folosit de către pârâte, urmare a acestei

recunoașteri, pârâtele obligându-se să sisteze fabricarea/exportul/distribuția/vânzarea

produselor farmaceutice cu denumirea „Moxiclav”.

S-a reținut că înregistrarea mărcilor reclamantei

îi conferă acesteia drepturi exclusive, inclusiv dreptul de a acționa

în judecată terțele persoane care înțeleg să folosească

în activitatea lor comercială, fără consimțământul

titularului, un semn similar cu marca, aplicat unor produse din aceeași

clasă.

În ceea ce privește  motivul de apel vizând modalitatea de

soluționare a cererii reconvenționale, s-a reținut că, în condițiile

în care s-a constatat ca întemeiată acțiunea principală, urmare

a încălcării convenției încheiate între părți de

către pârâte, rezultă că nu s-a putut dovedi culpa reclamantei

în sensul deschiderii unei proceduri judiciare în contradictoriu cu pârâtele,

atâta vreme cât formularea acestor demersuri judiciare a fost generată

tocmai  de încălcarea drepturilor reclamantei.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs pârâtele

Medochemie Ltd și Medochemie România S.R.L., invocând motivul prevăzut

de art. 304 pct. 8 C.proc.civ.

Prin motivele de recurs, pârâtele au susținut că

instanța de apel a dat

o

interpretare eronată articolelor 2 și 5 din convenția

părților, schimbând astfel înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al acestor prevederi, fără a avea în vedere

că voința internă ce rezultă din întregul conținut al

convenției a fost aceea că Lek a permis pârâtelor să

comercializeze produsele care se găseau pe teritoriul României la data

încheierii convenției și se aflau în stoc. S-a precizat că stocul

acestor produse a fost stabilit și recunoscut de către ambele

părți, fiind atașat la convenție.

S-a mai arătat că instanța de apel nu a avut în

vedere concluziile expertizei, din care rezultă cu claritate că

după 21 martie 2002 nu a mai intrat pe teritoriul României nici un produs

purtând denumirea „Moxiclav”, și nici nu au fost comercializate alte

produse decât cele existente în stoc la aceea dată.

Cu privire la cererea reconvențională s-a

susținut că fapta culpabilă a reclamantei constă în

nerespectarea contractului încheiat la 28 martie 2002, materializată

într-o serie de acțiuni în justiție întreprinse de aceasta.

Analizând criticile invocate de pârâte, Înalta Curte a constatat

că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Susținerea recurentelor în sensul că instanța de

apel ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății este

nefondată.

Astfel, conform dispozițiilor punctului 2 din

convenția părților, pârâtele Medochemie s-au angajat să

înceteze fabricarea, exportul, distribuția, vânzarea produselor

„Moxiclav”, cu excepția vânzării produselor farmaceutice cu

această denumire, aflate în stoc, „în conformitate cu cele prevăzute

în art. 5”.

Ca atare, pentru a clarifica voința internă a

părților cu privire la semnificația sintagmei „aflate în stoc”,

instanța a avut în vedere toate condițiile acceptate prin respectivul

articol 5 din contract, în care se arată în mod expres că „Lek este

de acord să permită vânzătorului să vândă stocurile care

sunt deja importate (și care există pe teritoriul României)”.

Instanța de apel a concluzionat corect că

noțiunea de import trebuie

lămurită

prin intermediul dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 141/1997 –

Codul  vamal,  ce  prevede  prin  art. 64  că  noțiunea  de

import    presupune intrarea în țară a mărfurilor străine

și introducerea lor în circuitul economic.

În lipsa unei definiții date de părți prin

contract noțiunii de „stoc importat”, se impunea lămurirea termenului

de „import” și diferențierea acestuia de regimul vamal de antrepozit în

care se aflau medicamentele „Moxiclav” comercializate de recurente ulterior

tranzacției (16.701 indici).

Reținând că medicamentele comercializate ulterior

tranzacției nu erau importate la momentul convenției, nefiind

achitate taxele vamale, nu se putea aprecia că simpla lor depozitare pe

teritoriul României face să fie îndeplinită condiția impusă

prin art. 5 din contract, ca produsele exceptate de la interdicția

vânzării să se afle în stocuri deja importate.

În același sens sunt și concluziile raportului de

expertiză efectuat în fața primei instanțe, potrivit cărora

recurentele dețineau la data de 21 martie 2002, două tipuri de

produse inscripționate cu semnul Moxiclav: în depozitele din România,

după operațiunea de import – 4161 indici, cât și antrepozitele

vamale, fără ca marfa să fie vămuită – 16701 indici.

În aceste condiții, susținerile recurentelor în

sensul că produsele comercializate fac parte dintr-o singură

categorie de medicamente, acceptate de reclamantă spre vânzare prin

noțiunea „stoc deja importat (și aflat pe teritoriul României)” este

lipsită de suport juridic și încalcă regulile de interpretare a

clauzelor contractuale.

Așa cum rezultă din concluziile expertizei,

vânzările identificate de reclamantă la sfârșitul lunii

septembrie 2003 și la începutul anului 2004, avute în vedere prin cererea

de chemare în judecată, au avut ca obiect în exclusivitate produsele

deținute de către Medochemie la data semnării tranzacției

în antrepozitul vamal administrat de pârâta Mediplus Exim, acestea neîndeplinind,

deci, condiția importului impusă de art. 5 din contract.

Comercializarea acestor produse a reprezentat, prin urmare, o

încălcare a dispozițiilor contractuale și, implicit, o

încălcare  a  drepturilor  exclusive  ale reclamantei asupra mărcilor

„Amoxiklav” și „Xiclav”, astfel cum, sunt reglementate prin Legea nr.

84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Anexa contractului, cuprinzând pretinsele stocuri deținute

de cele două recurente, nu este semnată de reclamantă și,

ca atare, nu poate susține interpretarea contractului în sensul invocat de

recurente.

În ceea ce privește critica referitoare la nelegalitatea

deciziei recurate cu referire la cererea reconvențională, Curtea a

reținut că pretențiile recurentelor sunt neîntemeiate.

Prin cererea reconvențională, prima instanță

a fost învestită cu obligarea la daune materiale și morale datorate

faptei culpabile a reclamantei de a obține, pe calea ordonanței

președințiale, oprirea de la vânzare a tuturor produselor „Moxiclav”.

Curtea a reținut că prejudiciul invocat de

pârâtele-reclamante nu este cauzat de fapta personală a

reclamantei-pârâte, ci este efectul unei hotărâri judecătorești,

neputând fi calificată ca un abuz de drept, ci ca o aplicare a

principiului liberului acces la justiție consfințit de art. 21 din

Constituția României.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că

recursul este nefondat și l-a respins, având în vedere dispozițiile

art. 312 alin.(1) C.proc.civ.