ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3804/2018

Ședința publică din data de 27 septembrie 2018

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 31 august 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C., a solicitat instanței să dispună:

- constatarea ca abuzivă a clauzei contractuale regăsită la art. 4.3 si 4.5 Contract de credit nr. x din 18.06.2007 "Formula de calcul a dobânzii este: produsul dintre soldul creditului, rata dobânzii procentuale si numărul de zile scurs de la data la care a fost datorata rata anterioara împărțit la 360 de zile(..,) 4.5 Pe parcursul derulării contractului, cu excepția perioadei menționate la 4.1, banca își rezerva dreptul de a modifica dobânzile si comisioanele bancare" să se utilizeze formula de calcul prevăzuta de O.U.G. nr. 50/2010, dobânda variabila = indice LIBOR + marja Băncii pe toata perioada contractuală, iar în situația în care va reieși un excedent, acesta sa fie restituit;

- constatarea ca abuzivă a clauzei contractuale regăsită la art. 4.10 lit. a) contract de credit nr. x din 18.06.2007 "comision de acordare de 1%, calculat la valoarea creditului, plătibil o singură dată, la acordarea creditului" - solicită restituirea;

- constatarea ca abuzivă a clauzei contractuale regăsită la art. 4.10 lit. b) contract de credit nr. x din 18.06.2007 "comision de administrare lunară a creditului de 0,10% aplicabil la valoarea soldului creditului"- solicita restituirea;

- constatarea ca abuzivă a prevederii contractuale legate de art. 5.1 Contract de credit nr. x din 18.06.2007 "Rambursarea ratelor lunare se va face in moneda in care s-a acordat creditul, la o data de scadenta stabilita de împrumutat, începând cu luna următoare după acordarea creditului."

- să dispună obligarea pârâtei la stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF/RON la momentul semnării contractului (1.9355 RON la 18.06.2007), curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului de credit;

- să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculată pentru sumele ce urmează a fi restituite de la data plății lor și până la data achitării efective a debitului;

- să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces, în raport de dispozițiile art. 451 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 753 din data de 26.01.2017, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă în data de 29.03.2017 sub nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 1585/2017 din 28 aprilie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea privind pe reclamantul A. și pe pârâtele B. S.A. și C. și a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarei clauze din contractul de credit nr. x/18.06.2007, în varianta sa inițială: art. 4.3, în ceea ce privește mențiunea "banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile și comisioanele bancare" și a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 2035 din 23 noiembrie 2017 a respins apelurile declarate de apelantul-reclamant A. și de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1585 din 28 aprilie 2017 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, ca nefondate.

Împotriva deciziei civile nr. 2035 din 23 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă au declarat recurs recurentul-reclamant A. și recurenta-pârâtă B. S.A..

Recurentul-reclamant A. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, anularea deciziei recurate în tot, cu privire la respingerea constatării ca fiind abuzive a clauzelor referitoare la comisionul de acordare și de administrare prevăzute la art. 4.10 lit. a) și 4.10 lit. b), precum și a clauzei de risc valutar prevăzută la art. 5.1 din contractul de credit, cu consecința admiterii acțiunii pe fond cu privire la aceste clauze contestate. Solicită restituirea tuturor cheltuielilor de judecată din prima instanță, apel și recurs.

Susține, în esență, că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material, soluționând în mod eronat clauzele contestate raportat la art. 4 din Legea nr. 193/2000, precum și neținând seama de jurisprudența CJUE în materie, respectiv cauza Andriciuc (C-186/16), mergând mai degrabă pe un raționament de inadmisibilitate a introducerii cererii pe clauza de risc valutar, decât pe o analiză a acesteia.

Prin recursul formulat, recurenta- pârâtă B. S.A. solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată și obligarea intimaților reclamanți la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În raport de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată, în esență, că soluția instanței de apel este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CE, respectiv art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, varianta în vigoare la data încheierii contractului de credit cu intimații.

Recurenta-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a arătat, cu titlu prealabil că recursul formulat de reclamant nu conține critici punctuale de netemeinicie și nelegalitate împotriva deciziei recurate, ci doar reiterează aceleași motive cuprinse și în cererea de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., ale cărui concluzii au fost de respingere a recursurilor, ca inadmisibile.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 iunie 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursurilor.

La termenul din data de 27 septembrie 2018, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepția inadmisibilității recursurilor, soluționarea acestei excepții făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reține că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., "competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) din același act normativ, "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Conform art. 101 alin. (2) C. proc. civ., în cererile privitoare la constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății.

În speță, se reține că, în temeiul contractului de credit nr. x din 18.06.2007 încheiat cu pârâta B. S.A., reclamantul A. a contractat un împrumut în valoare de 99.000 CHF, pe o durată de 288 luni.

Reclamantul a contestat clauzele cuprinse în art. 4.3, art. 4.5, art. 4.10 lit. a) și b).) și art. 5.1 din contractul de credit nr. x/18.06.2007, solicitând restituirea sumelor reținute cu titlu de comision de acordare și comision de administrare lunară a creditului. De asemenea, reclamantul a solicitat să se dispună înghețarea cursului de schimb CHF/RON la momentul semnării contractului (1.9355 RON la 18.06.2007), curs care sa fie valabil pe toată perioada derulării contractului de credit și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculată pentru sumele ce urmează a fi restituite de la data plății lor și până la data achitării efective a debitului.

În condițiile în care valoarea totală a contractului de credit nr. x din 18.06.2007, ale cărui clauze se solicită a se constata ca fiind abuzive, este de 99.000 CHF (respectiv 402.078,6 RON - 1CHF =4,0614 RON la momentul promovării acțiunii-31.08.2016), anularea unor clauze punctuale nu poate depăși această sumă.

Totodată, este de reținut că decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 își produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, întrucât potrivit dispozițiilor art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 31 august 2016, așadar, înainte de publicarea în M. Of. a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că, într-o interpretare și aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanșării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituționalitate vor privi toate hotărârile judecătorești pronunțate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanșării procesului.

Prin urmare, în condițiile în care recursurile declarate în cauză nu îndeplinesc condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă B. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2035 din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibile.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2018.