ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3593/2018

Ședința publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 28 februarie 2012, sub nr. x/2012, reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar B. S.P.R.L. a solicitat obligarea pârâtei SN AEROPORTUL INTERNAȚIONAL MIHAIL KOGĂLNICEANU CONSTANȚA S.A. la plata sumei de 4.480.000 RON, reprezentând daune-interese aferente perioadei cuprinse între 9 noiembrie 2010 și până la 31 ianuarie 2012, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1082 și art. 1084 C. civ. din 1864.

Prin sentința civilă nr. 1680 din 16 iunie 2015, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta SN AEROPORTUL INTERNAȚIONAL MIHAIL KOGĂLNICEANU CONSTANȚA S.A.; a luat act că pârâta a renunțat la judecata cererii reconvenționale; a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., prin care a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța la 14 august 2015, sub nr. x/2015.

Prin decizia civilă nr. 127 din 7 martie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., împotriva sentinței civile nr. 1680 din 16 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă și a obligat apelanta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., prin care a solicitat admiterea căii de atac și, în principal, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. din 1865.

Prin întâmpinarea depusă la 4 iulie 2018, intimata-pârâta SN AEROPORTUL INTERNAȚIONAL MIHAIL KOGĂLNICEANU CONSTANȚA S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 301 teza I C. proc. civ. din 1865, "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Textul de lege anterior evocat stabilește că durata termenului de recurs este de 15 zile, iar momentul de la care începe să curgă coincide cu data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Astfel, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părții din exercițiul acestui drept.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că decizia pronunțată de instanța de apel a fost comunicată recurentei-reclamante la 24 mai 2018 .

Cum termenul de recurs de 15 zile prevăzut de art. 301 teza I C. proc. civ. din 1865 curge de la data comunicării hotărârii rezultă că acest termen a început să curgă la 24 mai 2018.

Fiind un termen stabilit pe zile, devin incidente dispozițiile art. 101 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, conform cărora, "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul".

În condițiile în care termenul de recurs de 15 zile a început să curgă la 24 mai 2018 rezultă că acesta s-ar fi împlinit în ziua de 9 iunie 2018.

Cum zilele de 9 și 10 iunie 2018 au fost nelucrătoare rezultă că termenul de recurs de 15 zile s-a prelungit până la prima zi de lucru următoare, conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ. din 1865, împlinindu-se la 11 iunie 2018.

Cu privire la data declarării recursului, instanța supremă constată că recurenta-reclamantă a expediat prin poștă electronică (e-mail) cererea de recurs la 12 iunie 2018, fiind înregistrată la 13 iunie 2018.

Cum modalitatea de transmitere prin poștă electronică a actelor de procedură nu este prevăzută la art. 104 C. proc. civ. din 1865 rezultă că data declarării recursului coincide cu data înregistrării cererii de recurs - 13 iunie 2018.

Având în vedere că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 301 teza I C. proc. civ. din 1865 devin incidente dispozițiile art. 103 alin. (1) din același act normativ, care sancționează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale.

Ca urmare a exercitării căii extraordinare de atac a recursului cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanța supremă constată că a intervenit decăderea părții din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecința pierderii de către recurenta-reclamantă a dreptului de a-i fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (1) și art. 301 teza I C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 127 din 7 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere soluția de respingere ca tardiv a recursului declarat în cauză, precum și dovezile privind achitarea onorariului avocat de către intimata-pârâtă, Înalta Curte, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, va obliga recurenta-reclamantă, ca parte căzută în pretenții în recurs, la plata către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 127 din 7 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.200 RON.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2018.