ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4792/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4792/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra cererii de completare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Decizia pronunțată în recurs
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2421 din 11 iunie 2020, a respins recursurile formulate de reclamantul SN Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu S.A. împotriva sentinței nr. 228 din 17 octombrie 2017 și sentinței nr. 87 din 8 mai 2018 ale Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs, în ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 228/17.10.2017, a reținut că prima instanță s-a pronunțat în limitele investirii fără să încalce principiul disponibilității părții.
În ceea ce privește susținerile în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile faptei de discriminare directă, prevăzută de art. 2 alin. (1) coroborate cu art. 7 lit. f) din O.G. nr. 137/2000, republicată, deoarece nu a produs efecte juridice, se reține că prevederea analizată a produs efecte juridice prin aceea că inițiativa a aparținut sindicatului reprezentativ, neavând relevanță dacă au beneficiat de negocierea contractelor individuale de muncă și ceilalți salariați.
Totodată, a reținut că sunt neîntrunite motivele de nelegalitate și în ceea ce privește critica legată de soluționarea greșită a excepțiilor lipsei de obiect a acțiunii, ca urmare a modificării prevederii din contractul colectiv de muncă.
Referitor la motivele de nelegalitate formulate împotriva sentinței civile nr. 87/08.05.2018, de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 228/17.10.2017, în sensul că a obligat reclamantul la 1.000 RON cheltuieli de judecată către pârâtul Sindicatul Liber AIC-MK, instanța de control judiciar a reținut, de asemenea, că este nefondat, dat fiind că recursul împotriva sentinței civile nr. 228/17.10.2017 a fost respins.
În fine, nu a fost primită nici critica care se referă la dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., cu privire la care s-a apreciat că prima instanță nu le-a aplicat corect, datorită disproporției vădite a cheltuielilor de judecată solicitate (1.000 RON) în raport de complexitatea cauzei și de efectele actelor procedurale realizate de către apărătorul pârâtului Sindicatul Liober AIC-MK, în raport cu Decizia nr. 3/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul privind recursul în interesul legii.
Cererea de completare a dispozitivului deciziei de recurs
Prin cererea înregistrată la data de 19 iunie 2020, în dosarul nr. x/2017, intimatul-pârât Sindicatul Liber AIC - MK a solicitat completarea deciziei pronunțate în recurs, în sensul de a conține și dispoziții privind cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit dovezilor depuse la dosar, având în vedere soluția pronunțată în cauză.
Apărarea recurentei-reclamante
Prin întâmpinare, recurenta-reclamantă SN Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu S.A. a solicitat respingerea cererii de completare, ca nefondată, iar în subsidiar reducerea onorariului avocațial, conform prevederilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.
Totodată, a solicitat obligraea Sinadicatului intimat la plata cheltuielilor ocazionate de contravaloarea serviciului de expediere a întâmpinării formulate.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare a deciziei pronunțate în recurs.
Examinând cererea formulată de intimatul-pârât, în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Argumente de fapt și de drept relevante
Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".
Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele textului de lege sus-menționat, cheltuielile de judecată efectuate de intimatul-pârât în calea de atac a recursului, exercitată în cauză, în cuantum de 3000 RON, fiind solicitate și dovedite cu factura nr. x/02.06.2020 seria x și chitanța seria x nr. x/02.06.2020, aflate la dosar.
În ceea ce privește aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., în privința onorariului avocațial, se consideră că nu se impune cenzurarea acestuia, suma solicitată cu acest titlu în cauză nefiind vădit disproporționată în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat.
Totodată, prin Decizia nr. 165/2018, în legătură cu obligativitatea plății cheltuielilor de judecată, incluzând onorariul avocatului, de către partea care pierde procesul, Curtea Constituțională, analizând constituționalitatea dispozițiilor art. 451, a reținut că "obligativitatea plății cheltuielilor de judecată are la bază ideea de culpă procesuală, însă, dat fiind că partea care pierde procesul este obligată să suporte și onorariul avocatului părții adverse, pentru opozabilitate, cuantumul acestuia trebuie să fie însușit de către instanța de judecată".
Soluția pronunțată asupra cererii de completare a deciziei pronunțate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea privind completarea dispozitivului deciziei pronunțate în recurs, în sensul obligării recurentei-reclamante la plata sumei de 500 RON către intimatul-pârât Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local Constanța, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de intimatul-pârât Sindicatul Liber AIC - MK.
Dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 2421 din 11 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că obligă recurenta-reclamantă SN Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu S.A la plata sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât Sindicatul Liber AIC - MK.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2020.