ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 182/2018

HOTĂRÂRE

30.01.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 182/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 București, la data de 08 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL a chemat în judecată pârâtul C. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 3.040 RON reprezentând debit principal și la plata sumei de 1.835,16 RON reprezentând penalități de întârziere.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 și urm. C. proc. civ., art. 1270, art. 1272, art. 1170, art. 1164, art. 1516 și art. 1530 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 7216 din 20 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Buzău.

În motivarea sentinței, prima instanță a reținut, în esență, că, în raport cu dispozițiile art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Buzău, având în vedere că domiciliul pârâtului se află în Buzău.

Prin sentința civilă nr. 5100 din 16 octombrie 2017 pronunțată de Judecătoria Buzău, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a constatat că Judecătoria Sectorului 2 București a invocat în mod nelegal, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale. Prin aceeași sentință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. S-a constatat conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele acestei sentințe, a fost prezentată situația de fapt și motivarea dintr-un alt dosar, fiind menționate alte părți decât cele din dosarul nr. x/2017.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 noiembrie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în soluționarea regulatorului de competență, vor fi avute în vedere cererea de chemare în judecată, actele aflate la dosar și dispozițiile legale incidente în cauză, observând totodată că sentința pronunțată de Judecătoria Buzău conține considerente străine litigiului pendinte.

Astfel, instanța reține că obiectul dosarului îl reprezintă cererea de valoare redusă formulată de reclamantă, prin care solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 3.040 RON reprezentând debit principal și la plata sumei de 1.835,16 RON reprezentând penalități de întârziere.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Distinct de considerentele expuse anterior, se subliniază modalitatea în care legiuitorul a înțeles să reglementeze în Noul C. proc. civ. regimul excepțiilor de necompetență, statuând asupra posibilității invocării din oficiu a acestei excepții doar în cazul necompetenței generale a instanțelor și al necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică, cu distincțiile arătate în art. 130 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Necompetența de ordine privată poate fi invocată numai de către pârât, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.. În consecință, o asemenea necompetență nu poate fi invocată, din oficiu, de către instanța învestită cu soluționarea cauzei, textul legal fiind imperativ în ceea ce privește persoana care poate sesiza această neregularitate.

În raport cu considerentele anterior expuse, de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale alternative, în temeiul cărora reclamanta are opțiunea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Sectorului 2 București s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale precitate.

În consecință, în raport cu considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.