ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5683/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu sub nr. 3779/236/2011 la data de 28 martie 2011 petenta SC A. SRL a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție din 4 martie 2011întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. – Agenția de Control și Încasare Giurgiu prin care a solicitat anularea procesului verbal menționat. Plângerea s-a întemeiat în drept pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001. Prin sentința civilă nr. 162 din 11 ianuarie 2012, Judecătoria Giurgiu, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț. Pentru a hotărî în acest sens, Judecătoria Giurgiu, a reținut că fapta constatată prin procesul vebal de contravenție a fost săvârșită pe raza localității S.M., localitate ce se află în circumscripția Judecătoriei Târgu Mureș.

În consecință, față de dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care dispun că plângerea însoțită de copia procesului verbal de contravenție se depune la organul din care face pate agentul constatator, care, împreună cu dosarul cauzei o trimite de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost constatată contravenția, instanța a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Tg. Mureș în aplicarea prevederilor menționate corob. cu art. 158 alin. (3) C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Neamț sub același număr, instanță care, prin sentința civilă nr. 283 din 7 februarie 2012, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Tg.

Mureș, pe baza acelorași considerente ca cele redate în sentința civilă nr. 162 din 11 ianuarie 2012 a Judecătoriei Giurgiu. Prin sentința civilă nr. 4112 din 21 mai 2012, Judecătoria Tg. Mureș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, declinâna competența în favoarea Judecătoriei Giurgiu și a constatat ivit conflictul negativ de competență înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vedeerea pronunțării regulatorului de competență. Această instanță, pe baza documentației înaintate la dosar de către intimată, a constatat că fapta contravențională imputată reclamantei prin procesul verbal de contravenție a fost săvârșită pe raza Judecătoriei Giurgiu, astfel că, în aplicarea acelorași texte – art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 și art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a procedat la declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea instanței în circumscripția căreia se află localitatea unde fapta a fost săvârșită. Înalta Curte constată că în mod corect Judecătoria Tg. Mureș a constatat ivit conflictul negativ de competență în raport de dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., întrucât înregistrarea cauzei pe rolul Judecătoriei Tg. Neamț este rezultatul unei erori materiale a Judecătoriei Giurgiu care, în loc de declinarea dispusă în favoarea Judecătoriei Tg. Mureș a menționat din eroare în cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr. 162 din 11 ianuarie 2012 că declinarea operează în favoarea Judecătoriei Tg.

Nemaț. Ca atare, Judecătoria Tg. Neamț nu a fost sesizată în mod legal prin declinarea de competență, astfel că, această instanță era îndreptățită să pronunțe doar o încheiere de scoatere de pe rol și de înaintare a dosarului în favoarea Judecătoriei Tg. Mureș, astfel cum în în mod real a dispus Judecătoria Giurgiu; față de aceste constatări, reiese că cele două instanțe implicate în mod veritabil în conflictul negativ de competență sunt Judecătoria Giurgiu și Judecătoria Tg. Mureș, cum în mod legal a constatat cea din urmă instanță sesizată prin declinarea de competență. Competența de soluționare a plângerii contravenționale ce formează obiectul dosarului revine Judecătoriei Giurgiu, potrivit celor ce urmează.

Prin procesul verbal din 4 martie 2011 de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de agentul constatator C.N.A.D.N.R. SA – Giurgiu, s-a reținut în sarcina reclamantei, săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 61 din O.G. nr. 43/1997, anume, circulația pe drumurile publice (ruta Alba Iulia – Giurgiu) cu depășirea dimensiunilor legale de gabarit, fără a deține autorizație specială de transport; din cuprinsul aceluiași proces-verbal reiese că fapta contravențională a fost constatată de controlorul de trafic al C.N.A.D.N.R., la ieșirea din localitatea Giurgiu. Potrivit art. 62 din O.G. nr. 43/1997, dreptul comun pentru contestarea procesului verbal de contravenție îl constiuie O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002. Or, conform art. 32 alin. (1) din acest act normativ: „Plângerea se depune l a judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția .” Înalta Curte constată că ambele instanțe aflate în conflict au identificat corect norma de competență teritorială exclusivă aplicabilă, în realitate, disputa pornind de la constatări de fapt eronate, întrucât Judecătoria Giurgiu a reținut ca loc al săvârșirii contravenției localitatea S.M. (localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Tg. Mureș) raportându-se la un alt proces-verbal de contravenție atașat la dosar de reclamantă (proces-verbal din 4 martie 2011, iar nu la cel contestat în cauză.

Față de cele ce preced, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, în temeiul art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2012.