ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5683/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu sub

nr. 3779/236/2011 la data de 28 martie 2011 petenta SC A. SRL a formulat plângere

contravențională împotriva procesului verbal de contravenție din 4 martie 2011întocmit

de intimata C.N.A.D.N.R. – Agenția de Control și Încasare Giurgiu prin care a solicitat

anularea procesului verbal menționat.

Plângerea s-a întemeiat în drept pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

Prin sentința civilă nr. 162 din 11 ianuarie 2012, Judecătoria

Giurgiu, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu și

a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

Pentru a hotărî în acest sens, Judecătoria Giurgiu, a reținut

că fapta constatată prin procesul vebal de contravenție a fost săvârșită pe raza

localității S.M., localitate ce se află în circumscripția Judecătoriei Târgu Mureș.

În consecință, față de dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2)

din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care dispun că plângerea

însoțită de copia procesului verbal de contravenție se depune la organul din care

face pate agentul constatator, care, împreună cu dosarul cauzei o trimite de îndată

judecătoriei în a cărei circumscripție a fost constatată contravenția, instanța

a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei

Tg. Mureș în aplicarea prevederilor menționate corob. cu art. 158 alin. (3) C.

proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Neamț sub

același număr, instanță care, prin sentința civilă nr. 283 din 7 februarie 2012,

a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea competenței

în favoarea Judecătoriei Tg. Mureș, pe baza acelorași considerente ca cele redate

în sentința civilă nr. 162 din 11 ianuarie 2012 a Judecătoriei Giurgiu.

Prin sentința civilă nr. 4112 din 21 mai 2012, Judecătoria Tg.

Mureș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, declinâna competența în favoarea

Judecătoriei Giurgiu și a constatat ivit conflictul negativ de competență înaintând

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vedeerea pronunțării regulatorului

de competență.

Această instanță, pe baza documentației înaintate la dosar de

către intimată, a constatat că fapta contravențională imputată reclamantei prin

procesul verbal de contravenție a fost săvârșită pe raza Judecătoriei Giurgiu, astfel

că, în aplicarea acelorași texte – art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și

art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a procedat la declinarea competenței soluționării

cauzei în favoarea instanței în circumscripția căreia se află localitatea unde fapta

a fost săvârșită.

Înalta Curte constată că în mod corect Judecătoria Tg. Mureș

a constatat ivit conflictul negativ de competență în raport de dispozițiile

art. 20 pct. 2 C. proc. civ., întrucât înregistrarea cauzei pe rolul Judecătoriei

Tg. Neamț este rezultatul unei erori materiale a Judecătoriei Giurgiu care, în loc

de declinarea dispusă în favoarea Judecătoriei Tg. Mureș a menționat din eroare

în cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr. 162 din 11 ianuarie 2012 că declinarea

operează în favoarea Judecătoriei Tg. Nemaț.

Ca atare, Judecătoria Tg. Neamț nu a fost sesizată în mod legal

prin declinarea de competență, astfel că, această instanță era îndreptățită să pronunțe

doar o încheiere de scoatere de pe rol și de înaintare a dosarului în favoarea Judecătoriei

Tg. Mureș, astfel cum în în mod real a dispus Judecătoria Giurgiu; față de aceste

constatări, reiese că cele două instanțe implicate în mod veritabil în conflictul

negativ de competență sunt Judecătoria Giurgiu și Judecătoria Tg. Mureș, cum în

mod legal a constatat cea din urmă instanță sesizată prin declinarea de competență.

Competența de soluționare a plângerii contravenționale ce formează

obiectul dosarului revine Judecătoriei Giurgiu, potrivit celor ce urmează.

Prin procesul verbal din 4 martie 2011 de constatare și sancționare

a contravenției, întocmit de agentul constatator C.N.A.D.N.R. SA – Giurgiu, s-a

reținut în sarcina reclamantei, săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de

art. 61 din O.G. nr. 43/1997, anume, circulația pe drumurile publice (ruta Alba

Iulia – Giurgiu) cu depășirea dimensiunilor legale de gabarit, fără a deține autorizație

specială de transport; din cuprinsul aceluiași proces-verbal reiese că fapta contravențională

a fost constatată de controlorul de trafic al C.N.A.D.N.R., la ieșirea din localitatea

Giurgiu.

Potrivit art. 62 din O.G. nr. 43/1997, dreptul comun pentru contestarea

procesului verbal de contravenție îl constiuie O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic

al contravențiilor,

aprobată

cu modificări prin Legea nr. 180/2002.

Or, conform art. 32 alin. (1) din acest act normativ: „Plângerea

se depune l

a judecătoria

în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția

.”

Înalta Curte constată că ambele instanțe aflate în conflict au

identificat corect norma de competență teritorială exclusivă aplicabilă, în realitate,

disputa pornind de la constatări de fapt eronate, întrucât Judecătoria Giurgiu a

reținut ca loc al săvârșirii contravenției localitatea S.M. (localitate aflată în

circumscripția Judecătoriei Tg. Mureș) raportându-se la un alt proces-verbal de

contravenție atașat la dosar de reclamantă (proces-verbal din 4 martie 2011, iar

nu la cel contestat în cauză.

Față de cele ce preced, Înalta Curte stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, în temeiul art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Giurgiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2012.