ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1289/2018

Ședința publică din data de 19 aprilie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București sub nr. x, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. și ZZ. au chemat în judecată pârâta S.C. AAA. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv al clauzei care permite băncii ajustarea ratei dobânzii în mod unilateral, fără a preciza condițiile precise în care poate interveni o asemenea modificare și al clauzei privind comisionul de risc/administrare (art. 3 lit. d) și art. 5 lit. a) din Condițiile speciale ale convențiilor de credit încheiate cu pârâta) și al clauzei care dă dreptul băncii să declare scadent anticipat în situația în care împrumutatul nu-și îndeplinește orice obligație din contract (art. 8.1 lit. b) din Condițiile generale), iar pe cale de consecință să constate nulitatea absolută a acestora și să repună părțile în situația anterioară, prin obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite în temeiul clauzelor nule, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4761 din 16 aprilie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Judecătoria Sectorului 2 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 1706 din 6 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, a disjuns cauza în privința reclamanților L., II., PP. și QQ. pentru care a format un nou dosar, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a VI-a Civilă cu privire la cererile celorlalți reclamanți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă prin sentința civilă nr. 192 din 15 noiembrie 2015 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 4245 din 11 iulie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților A., B., C., D., F., G., J., I., H., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., W., X., Z., AA., BB., CC., DD. EE., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., OO., NN., PP., QQ., TT., UU., VV., XX., YY., ZZ.; s-a admis acțiunea formulată de către reclamanții E., V., Y., FF., RR., SS., VV. și WW. în contradictoriu cu pârâta BBB. S.A.. S-a constatat caracterul abuziv și s-a declarat nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în art. 3 lit. d), din) condițiile speciale, și art. 5 lit. a) din condițiile speciale comisioane de risc, art. 8.1 lit. b) din condițiile generale din contractele de credit nr. x/11.10.2007 privind pe E., x/11.10.2008 privind pe Y., x/14.08.2008 privind pe V., x/06.09.2007 privind pe FF. x/05.11.2007 privind pe RR., SS., x/16.10.2008 privind pe VV. și WW.. S-a dispus restituirea sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor nule; a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată 1631,96 RON și s-a luat act de renunțarea la judecată a celorlalți reclamanți.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta BBB. S.A..

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 977/A din 26 mai 2017 a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanta-pârâtă BBB. S.A., în contradictoriu cu intimații-reclamanți E., V., Y., FF., RR., SS., VV. și WW., împotriva sentinței civile nr. 4245 din 11 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, fiind obligată pârâta BBB. S.A. la plata cheltuielilor de judecată avansate de către intimații-pârâți RR. și SS., în cuantum de 806,00 RON.

Împotriva deciziei civile nr. 977/A din 26 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pârâta BBB. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta a menționat că înțelege să atace decizia recurată doar în ceea ce-i privește pe reclamanții RR. și SS., referitor la convenția de credit nr. x/11.05.2007.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 octombrie 2017, intimații-reclamanți RR. și SS. au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată, depus la data de 30 octombrie 2017, recurenta BBB. S.A. a solicitat respingerea ca neîntemeiate a susținerilor intimaților-reclamanți.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 29 noiembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 6 decembrie 2017.

Părțile au depus la data de 18 decembrie 2017, respectiv 19 decembrie 2017, puncte de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu a recursului.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În prealabil, Înalta Curte reține că decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

Față de data pronunțării deciziei recurate, respectiv 26 mai 2017, prezentul recurs nu intră sub incidența modificărilor generate de decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Prezentul litigiu are ca obiect o acțiune prin care s-a solicitat constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzelor inserate în convenția de credit nr. x/11.05.2007, evaluabilă în bani, valoarea estimată de către reclamanți, potrivit anexei nr. 2 la cererea de chemare în judecată, fiind de 48.612 RON - echivalentul a 12.143,63 CHF.

Conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013:

"(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 483 alin. (2), penultima teză C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că recursul este inadmisibil, întrucât valoarea ce vizează anularea unor clauze abuzive din convenția de credit nr. x/11.05.2007 este de 48.612 RON - echivalentul a 12.143,63 CHF, astfel încât, acțiunea se situează sub plafonul prevăzut de lege, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

În speță, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispozițiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă BBB. S.A. împotriva deciziei nr. 977/A din 26 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă BBB. S.A. împotriva deciziei nr. 977/A din 26 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2018.