ÎCCJ, decizie (scj.ro #84324)

Cercetare abuzivă. Elemente constitutive Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege. Infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției Indice alfabetic: Drept penal - cercetare abuzivă C. pen ., art . 266 alin. (2) Fapta inculpatului, având calitatea de ajutor de șef de post la poliția unei comune, de a întrebuința violențe împotriva unei persoane în exercitarea activității de cercetare penală, pentru a obține de la aceasta o declarație de recunoaștere a unei fapte de furt, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cercetare abuzivă prevăzută în art . 266 alin. (2) C. pen . I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 6218 din 26 octombrie 2006 Prin sentința penală nr . 195 din 3 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Bihor în fond, după desființare, inculpatul D.I.

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de cercetare abuzivă prevăzută în art . 266 alin. (2) C. pen . Instanța a reținut că, la 17 iulie 2001, inculpatul, care avea calitatea de ajutor de șef de post la Poliția comunei H., a întrebuințat violențe împotriva minorului P.F., în exercitarea activității de cercetare penală, în vederea obținerii declarației de recunoaștere a unei fapte de furt săvârșită la 16 iulie 2001. Prin decizia nr . 218/A din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea , secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins apelul declarat de inculpat.

Recursul declarat de inculpat, prin care a solicitat achitarea în temeiul art . 11 pct . 2 lit . a) combinat cu art . 10 alin. (1) lit . c) C. proc . pen . sau, în subsidiar, în temeiul art . 11 pct . 2 lit . a) combinat cu art . 10 alin. (1) lit . b 1 ) C. proc . pen . pentru infracțiunea prevăzută în art . 266 alin. (2) C. pen ., analizat prin prisma cazului de casare prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 18 C. proc . pen ., este nefondat . Înalta Curte de Casație și Justiție constată că s-a dat eficiență dispozițiilor art . 63 alin. (2) C. proc . pen . referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului D.I., plutonier major la Postul de poliție al comunei H., de a-i aplica mai multe lovituri cu bastonul și lancea unui steag minorului P.F., pentru a-l determina să recunoască o infracțiune de furt, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 4 zile de îngrijiri medicale, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de cercetare abuzivă prevăzută în art . 266 alin. (2) C. pen . În cauză există o deplină concordanță între evaluarea probelor, de către instanța de fond în rejudecare după desființare și de către instanța de apel, și soluțiile pronunțate, prin stabilirea vinovăției inculpatului D.I.

în săvârșirea infracțiunii de cercetare abuzivă prevăzută în art . 266 alin. (2) C. pen ., în baza procesului de evaluare a materialului probator administrat, acesta fiind autorul faptei, respectiv cel care în exercitarea activității de cercetare penală cu privire la fapta de furt sesizată l-a lovit pe minorul P.F. pentru a-l determina să recunoască fapta de furt. Totodată, nu poate fi avută în vedere nici solicitarea privind achitarea inculpatului pentru lipsa pericolului social al faptei, în temeiul art . 11 pct . (2) lit . a) raportat la 10 alin. (1) lit . b 1 ) C. proc . pen ., cu referire la art . 18 1 C. pen ., deoarece nu sunt îndeplinite criteriile legale pentru aplicarea acestor prevederi.

În contextul cauzei, fapta săvârșită de inculpat întrunește toate trăsăturile esențiale ale unei infracțiuni, și anume prezintă pericol social, a fost săvârșită cu vinovăție, sub forma intenției directe și este prevăzută de legea penală, în dispozițiile art . 266 alin. (2) C. pen . Prin modalitatea, mijloacele, împrejurările și urmările concrete ale faptei săvârșite de către inculpat, în calitatea de ajutor de șef de post la Poliția comunei H., constând în exercitarea unor violențe, concretizate în lovirea unui minor suspectat de furt în cursul cercetării, pentru a-l determina să recunoască comiterea acelei fapte, producându-i leziuni ce au necesitat 4 zile de îngrijiri medicale, s-a adus atingere unei valori sociale importante a statului de drept, și anume activității de înfăptuire a justiției, constrângerea fiind incompatibilă cu principiul aflării adevărului ce guvernează procesul penal.

În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta în mod constant nu a recunoscut fapta, încercând să acrediteze ideea că nu el este autorul, iar anterior a mai fost achitat în temeiul art . 11 pct . 2 lit . a) raportat la art . 10 alin. (1) lit . b 1 ) C. proc . pen . cu referire la art . 18 1 C. pen . pentru infracțiunea de purtare abuzivă prevăzută în art . 250 alin. (2) C. pen . În consecință, recursul inculpatului a fost respins.