ÎCCJ, decizie (scj.ro #84324)

Cercetare abuzivă.

Elemente constitutive

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială.

Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor

activități reglementate de lege. Infracțiuni care împiedică înfăptuirea

justiției

Indice alfabetic:

Drept penal

- cercetare abuzivă

C.

pen

.,

art

. 266 alin. (2)

Fapta inculpatului, având calitatea de ajutor

de șef de post la poliția unei comune, de a întrebuința violențe împotriva unei

persoane în exercitarea activității de cercetare penală, pentru a obține de la

aceasta o declarație de recunoaștere a unei fapte de furt, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de cercetare abuzivă prevăzută în

art

. 266 alin. (2) C.

pen

.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia

nr

. 6218 din 26 octombrie 2006

Prin sentința penală

nr

. 195 din 3 iunie 2005,

pronunțată de Tribunalul Bihor în fond, după desființare, inculpatul D.I. a

fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de cercetare abuzivă prevăzută în

art

. 266 alin. (2) C.

pen

.

Instanța a reținut că, la 17 iulie 2001, inculpatul, care avea calitatea de

ajutor de șef de post la Poliția comunei H., a întrebuințat violențe împotriva

minorului P.F., în exercitarea activității de cercetare penală, în vederea

obținerii declarației de recunoaștere a unei fapte de furt săvârșită la 16

iulie 2001.

Prin decizia

nr

. 218/A din 13 decembrie 2005 a Curții

de Apel

Oradea

, secția penală și pentru cauze cu

minori, a fost respins apelul declarat de inculpat.

Recursul declarat de inculpat, prin care a solicitat achitarea în temeiul

art

. 11

pct

. 2

lit

. a) combinat cu

art

. 10 alin.

(1)

lit

. c) C.

proc

.

pen

. sau, în subsidiar, în temeiul

art

.

11

pct

. 2

lit

. a) combinat

cu

art

. 10 alin. (1)

lit

. b

1

)

C.

proc

.

pen

. pentru

infracțiunea prevăzută în

art

. 266 alin. (2) C.

pen

., analizat prin prisma cazului de casare prevăzut în

art

. 385

9

alin. (1)

pct

.

18 C.

proc

.

pen

., este

nefondat

.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că s-a dat eficiență dispozițiilor

art

. 63 alin. (2) C.

proc

.

pen

. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că

fapta inculpatului D.I., plutonier major la Postul de poliție al comunei H., de

a-i aplica mai multe lovituri cu bastonul și lancea unui steag minorului P.F.,

pentru a-l determina să recunoască o infracțiune de furt, cauzându-i leziuni

care au necesitat pentru vindecare 4 zile de îngrijiri medicale, întrunește

atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de

cercetare abuzivă prevăzută în

art

. 266 alin. (2) C.

pen

.

În cauză există o deplină concordanță între evaluarea probelor, de către

instanța de fond în

rejudecare

după desființare și de

către instanța de apel, și soluțiile pronunțate, prin stabilirea vinovăției

inculpatului D.I. în săvârșirea infracțiunii de cercetare abuzivă prevăzută în

art

. 266 alin. (2) C.

pen

., în

baza procesului de evaluare a materialului probator administrat, acesta fiind

autorul faptei, respectiv cel care în exercitarea activității de cercetare

penală cu privire la fapta de furt sesizată l-a lovit pe minorul P.F. pentru

a-l determina să recunoască fapta de furt.

Totodată,

nu poate fi avută în vedere nici solicitarea privind achitarea inculpatului

pentru lipsa pericolului social al faptei, în temeiul

art

.

11

pct

. (2)

lit

. a)

raportat la 10 alin. (1)

lit

. b

1

) C.

proc

.

pen

., cu referire la

art

. 18

1

C.

pen

.,

deoarece nu sunt îndeplinite criteriile legale pentru aplicarea acestor

prevederi.

În contextul cauzei, fapta săvârșită de inculpat întrunește toate trăsăturile

esențiale ale unei infracțiuni, și anume prezintă pericol social, a fost

săvârșită cu vinovăție, sub forma intenției directe și este prevăzută de legea

penală, în dispozițiile

art

. 266 alin. (2) C.

pen

.

Prin modalitatea, mijloacele, împrejurările și urmările concrete ale faptei

săvârșite de către inculpat, în calitatea de ajutor de șef de post la Poliția

comunei H., constând în exercitarea unor violențe, concretizate în lovirea unui

minor suspectat de furt în cursul cercetării, pentru a-l determina să

recunoască comiterea acelei fapte, producându-i leziuni ce au necesitat 4 zile

de îngrijiri medicale, s-a adus atingere unei valori sociale importante a

statului de drept, și anume activității de înfăptuire a justiției,

constrângerea fiind incompatibilă cu principiul aflării adevărului ce

guvernează procesul penal.

În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta în mod constant nu a

recunoscut fapta, încercând să acrediteze ideea că nu el este autorul, iar

anterior a mai fost achitat în temeiul

art

. 11

pct

. 2

lit

. a) raportat la

art

. 10 alin. (1)

lit

. b

1

)

C.

proc

.

pen

. cu referire

la

art

. 18

1

C.

pen

.

pentru infracțiunea de purtare abuzivă prevăzută în

art

.

250 alin. (2) C.

pen

.

În consecință, recursul inculpatului a fost respins.