ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1374/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1374 din 2 martie

2006

Prin rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Oradea, la 27 septembrie 2005, în dosarul nr. 152/P/2005, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimații A.A. și S.G.I., procurori la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș în legătură cu care s-au efectuat acte

premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor personale prevăzută de art. 246 C. pen., ca urmare a sesizării

formulate de P.T.

La 28 octombrie 2005, petiționarul a adresat Curții de

Apel Oradea o plângere formulată împotriva acestei rezoluții și care a fost

înregistrată pe rolul secției penale și pentru cauze cu minori al acelei curți

cu numărul de dosar 4951/P/2005.

Plângere lui P.T. având același obiect a fost adresat

instanței respective și la 2 noiembrie 2005 fiind înregistrată pe rolul Curții

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, cu numărul de dosar

5005/P/2005.

Ulterior, cele două cauze au fost conexate sub numărul

de dosar 4951/P/2005, iar prin sentința penală nr. 58/ P pronunțată la 14

decembrie instanța astfel sesizată a respins plângerea.

În motivarea sentinței s-a reținut în esență că petiționarul

nu a respectat prevederile art. 278 C. proc. pen., în sensul de a adresa

procurorului general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea plângere

împotriva rezoluției din 27 septembrie 2005.

În aceeași ordine de idei s-a apreciat că, în raport

cu prevederile art. 278

1

C. proc. pen., plângerea adresată direct

instanței este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen

legal petiționarul P.T., cauza fiind apoi înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 4951/P/2005.

În motivarea recursului, conținută în două scrisori expediate

16 ianuarie 2006 și 23 ianuarie 2006 și comunicate ulterior în dosarul acestei

Curți, petiționarul a susținut, printre altele că a formulat în termen legal

plângerea care, potrivit ar. 278 C. proc. pen., se adresează procurorului

general a parchetului care a dat rezoluția vizată.

În ceea ce îi privește intimații A.A. și S.G. nu s-au

prezentat în fața acestei curți și nici nu au făcut cunoscut în scris punctul

lor de vedere referitor la recursul declarat în cauză.

Recursul este nefondat.

În acest sens, Curtea are în vedere că înscrisurile

depuse de petiționarul P.T. în cele două dosare conexate de instanța de fond

precum și în dosarul de recurs nu fac dovada că acesta ar fi dat curs

prevederilor art. 278 C. proc. pen., în sensul de a se adresa, în termenul

legal, procurorului general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel cu plângere

împotriva rezoluției date de acel parchet la 27 septembrie 2005.

Așa fiind, sentința pronunțată în cauză pe baza unei

corecte interpretări a prevederilor art. 278 și art. 278

1

C. proc. pen., apare ca

temeinică și legală, petiționarul nefiind îndreptățit, potrivit respectivelor

reglementări, să se adreseze direct instanței de judecată, înainte de a formula

plângerea prevăzută de primul dintre cele două articole citate.

În acest context celelalte critici formulate de P.T. ca

motive de recurs, dar care vizează nemulțumirile sale în raport cu Rezoluția

dată la 27 septembrie 2005 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea sunt

irelevante, întrucât nu pot fi analizate în cadrul procedural definit prin

demersurile petiționarului.

În același sens, Curtea constată că în speță nu își

găsesc incidența nici unul dintre motivele legale de recurs care, potrivit art.

385

9

alin. (2) C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi analizate, inclusiv

din oficiu.

Prin urmare, Curtea va face aplicarea art. 385

15

pct.

1 lit. b) din același cod, în sensul respingerii recursului ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare

prilejuite de judecarea cauzei în recurs.