ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 901/2019

Ședința publică din data de 18 aprilie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1387, pronunțată la data de 28 septembrie 2017, în dosarul nr. x/2015, a respins apelurile formulate de către apelantul - reclamant A. și apelanta - intervenientă forțată B., împotriva încheierii de ședință din data de 21.04.2016 și sentinței civile nr. 304/01.02.2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2015 și de către apelanta - pârâtă C. S.A. București, împotriva sentinței civile nr. 304/01.02.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2015, ca nefondate; a luat act că apelantul - reclamant A. și apelanta - intervenientă forțată B. și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată din apel pe cale separată și a luat act că apelanta - pârâtă C. S.A. nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen, reclamantul A., cât și pârâta C. S.A. BUCUREȘTI- recurs incident.

Prin încheierea de ședință de la 10 octombrie 2018, pronunțată în Complet de Filtru, în dosarul nr. x/2015, s-au respins excepția tardivității recursului incident invocată de recurentul- reclamant A., și excepția nulității recursului invocată de recurenta- pârâtă C. S.A.; a fost admis în principiu recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1387 din 28 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și recursul incident declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva aceleiași decizii, și s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 30 ianuarie 2019, cu citarea părților, termen preschimbat ulterior, pentru 18 aprilie 2019.

Prin cererea scrisă de renunțare la judecată, înregistrată la data de 17 decembrie 2018, sub nr. x, recurentul- reclamant A. a arătat că înțelege să își retragă recursul formulat și să renunțe la judecata căii de atac a recursului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul I.C.C.J., secția a II-a civilă, în temeiul art. 406 alin. (1) din Noul C. proc. civ.

Cererea de renunțare la judecată a fost formulată personal, semnată, și, în acest sens, recurentul- reclamant a atașat o copie a cărții sale de identitate.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat, având în vedere cererea de renunțare la recurs, va luat act de manifestarea de voință a recurentului- reclamant.

Într-adevăr, recurentul- reclamant și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă", însă în speța de față nu sunt aplicabile aceste dispoziții deoarece, din conținutul cererii depuse, rezultă cu certitudine că, recurentul-reclamant a renunțat la recursul formulat, nu la judecarea cererii de chemare în judecată:

"înțelegem să ne retragem recursul formulat și să renunțăm la judecata căii de atac a recursului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul I.C.C.J., secția a II-a civilă".

În aceste condiții devin aplicabile dispozițiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Având în vedere faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de recurs, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți;

Respectând, astfel, principiul disponibilității părților care guvernează procesul civil, Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul- reclamant A. a renunțat la judecata căii extraordinare de atac, sens în care va lua act de cererea formulată.

Date fiind dispozițiile legale arătate și aspectele asupra cărora sunt limitate dezbaterile în ipoteza intervenirii manifestării procesuale a renunțării la judecată, când instanța nu mai poate face acte de cercetare judecătorească asupra altor chestiuni legate de drepturile deduse judecății ori de calitățile părților implicate în litigiu, Înalta Curte, în temeiul art. 463 din C. proc. civ., va lua act de cererea de renunțare la judecata căii de atac deja exercitată de către reclamantul A..

Cât privește recursul incident declarat de pârâta C. S.A. BUCUREȘTI, față de soluția dată recursului principal, Înalta Curte, în temeiul art. 491 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., raportat la art. 463 și art. 496 din același Cod, va respinge recursul incident, ca rămas fără efect.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurentul- reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1387 din 28 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge recursul incident declarat de recurenta- pârâtă C. S.A. BUCUREȘTI împotriva aceleiași decizii, ca rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2019.