ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 709/2019

Ședința publică din data de 28 martie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 2 aprilie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul MINISTERULUI ECONOMIEI COMERȚULUI ȘI TURISMULUI, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 270.165,83 RON, prejudiciu cauzat ca urmare a rambursării cu întârziere a sumei de 564.111,78 RON în baza contractului de credit de investiții pentru proiecte finanțate din fonduri europene, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea modificatoare din 3 iulie 2015, reclamanta a stabilit cadrul procesual, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE și MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI TURISMULUI.

Prin sentința civilă nr. 3061/2016 din 19 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Bucuresti - sectia a VI-a în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI A RELAȚIILOR CU MEDIUL DE AFACERI, respingându-se cererea în contradictoriu cu acest pârât. A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtului MINISTERULUI FONDURILOR EUROPENE, ca prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 1069 A din 9 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3061/2016 din 19 mai 2016, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ECONOMIEI și MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE. A fost anulată în parte sentința apelată, în sensul că a fost respinsă excepția prescripției cu privire la prejudiciul aferent perioadei 01.04.2012-07.03.2014 și a fost reținută cauza spre judecare.

A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.

Prin decizia civilă nr. 2271 A din 8 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE (fost MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE), reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 70.122,39 RON, cu titlu de prejudiciu (dobânda). Au fost respinse în rest pretențiile, ca neîntemeiate.

Pârâtul a declarat recurs împotriva acestei decizii.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus asemenea puncte de vedere.

Prealabil, se impune disjungerea judecării recursului declarat de recurentul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE (fost MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE) împotriva deciziei civile nr. 2271 A din 8 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și formarea unui dosar nou, cu termen de judecată la data de 28 martie 2019, în complet de filtru.

Analizând recursul declarat de recurentul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE (fost MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE) împotriva deciziei civile nr. 1069 A din 9 iunie 2017, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Valoarea obiectului litigiului este în cuantum de 270.165,83 RON.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 2 aprilie 2015, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 12 februarie 2013.

Prin decizia nr. 369/30.05.2017, pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reținut că, efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Decizia nr. 369/30.05.2017 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 20.07.2017.

Hotărârilor pronunțate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369/30.05.2017 a Curții Constituționale, cum este și cazul deciziei recurate în prezenta cauză, li se aplică prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma anterioară deciziei CCR nr. 369/2017.

În speță, valoarea pretențiilor se situează sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia sunt definitive, de la data pronunțării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge judecarea recursului declarat de recurentul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE (fost MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE) împotriva deciziei civile nr. 2271 A din 8 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și dispune formarea unui dosar nou, cu termen de judecată la data de 28 martie 2019, în complet de filtru.

Respinge recursul declarat de recurentul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE (fost MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE) împotriva deciziei civile nr. 1069 A din 9 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2019.