ÎCCJ, decizie (scj.ro #86752)

Contestație la executare cu privire la

înțelesul hotărârii ce se execută.

Motive invocate care nu se includ

în

dispozițiile art. 400 alin. (2) Cod procedură civilă

Cuprins

pe materii :

Drept procesual civil.

Executarea hotărârii judecătorești.

Acte

de executare.Contestație la executare. Contestație la titlu. Obiectul

contestației.

Index alfabetic :

Drept procesual civil.

-

Acte de executare.

-

Contestație la executare.

-

Contestație la titlu.

Cod procedură civilă : art. 399 alin. (1), 400 alin. (2)

Modalitatea defectuoasă în care

dispozițiile clare ale hotărârii, (ce recunosc, în procedura Legii

nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, fără

să pună acordarea acestora în sarcina unității

deținătoare, având în vedere modalitatea de valorificare a acestora,

conform normelor speciale în materie) sunt aduse la îndeplinire, nu deschide

calea contestației la titlu.

Cum pretinsa vătămare

semnalată de contestator decurge din actul de executare îndeplinit, calea

procedurală de îndreptare a acestei neregularități, nu este

aceea a contestației la titlu, reglementată de art. 400 alin. (2)

C.proc.civ., ci aceea a contestației la executarea propriu-zisă, în

condițiile prevăzute de art. 399 alin. (1) teza I C.proc.civ.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia civilă nr. 718 din 6 februarie 2008

Prin contestația la executare,

înregistrată sub nr. 1303/96/2006 pe rolul Tribunalului Harghita,

Consiliul județean Harghita a solicitat suspendarea executării silite

și anularea somației emise în executarea sentinței civile nr.

1857/2005 a Tribunalului Harghita, susținând că cele dispuse prin

această hotărâre au fost aduse deja aduse la îndeplinire, prin

înaintarea dosarului Autorității pentru Restituirea

Proprietăților.

Conform precizării formulate ulterior,

s-a arătat că obiectul contestației la executare îl

reprezintă lămurirea înțelesului titlului, reprezentat de

sentința nr. 1857/2005 a Tribunalului Harghita.

Contestația, astfel precizată, a

fost respinsă prin sentința civilă nr. 138 din 8 februarie 2007

a Tribunalului Harghita, reținându-se în considerentele acesteia că

hotărârea a cărei lămurire s-a solicitat, este clară

și nu prezintă ambiguități.

În situația în care contestatorul se

consideră vătămat prin actele de executare îndeplinite, acesta

are posibilitatea ca, în condițiile art. 399 C.proc. civ., să

formuleze contestație la executare propriu-zisă, la instanța de

executare.

Apelul declarat de contestator împotriva

acestei sentințe, a fost respins prin decizia civilă nr. 55/A din 9

mai 2007 a Curții de Apel  Târgu – Mureș.

S-a apreciat ca fiind corectă

dezlegarea dată de prima instanță contestației la titlu,

față de împrejurarea că hotărârea a cărei

lămurire s-a cerut pe această cale, conține dispoziții

clare, nesusceptibile de echivoc și de interpretare.

Astfel, conform sentinței

menționate, admițându-se plângerea formulată în condițiile

Legii nr. 10/2001, s-au stabilit pe seama reclamanților măsuri

reparatorii în echivalent bănesc, în cuantum de 8.839 RON, pentru

construcții demolate și teren aferent; a fost obligat Consiliul local

Harghita la plata sumei de 531,90 RON cheltuieli de judecată.

Cum contestatorul și-a întemeiat

contestația pe prevederile art. 400 alin. (2) C.proc.civ., rezultă

că, în mod corect, nu se putea proceda pe acest temei, la explicarea

înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului unei

hotărâri clare.

Eventualul prejudiciu încercat prin

întocmirea actelor de executare deschide calea contestației reglementate

de art. 399 C.proc.civ., așa cum corect a apreciat și prima

instanță.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către contestator, care a susținut caracterul nelegal al acesteia,

sub următoarele aspecte:

Instanțele au interpretat în mod

greșit contestația formulată și textele de lege incidente,

reținând că nu este posibil ca pe calea contestației la titlu

să se adauge la hotărâre sau să se stabilească procedura de

urmat pentru punerea în executare a acesteia, câtă vreme nu s-a solicitat

o asemenea măsură.

Îndrumarea contestatorului, conform

considerentelor sentinței și deciziei, la a formula contestație

împotriva executării silite, dacă se consideră vătămat

prin executarea silită, este neîntemeiată, deoarece, în

speță, nu se contestă măsurile de executare silită, ci

greșita interpretare a părții dispozitive a hotărârii ce

constituie titlu, fiind necesară lămurirea înțelesului,

întinderii și aplicării dispozitivului.

Raportat la natura litigiului soluționat

prin sentința a cărei executare s-a solicitat, rezultă

neîndoielnic, că obligația stabilită pe seama Consiliului

județean Harghita a fost îndeplinită prin emiterea dispoziției

nr. 777/2006, conform căreia s-a transmis propunerea de acordare a

măsurilor reparatorii către Autoritatea pentru Restituirea

Proprietăților – Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, singura competentă să aprecieze asupra

măsurilor reparatorii cuvenite.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Recursul nu este fondat.

Astfel cum în mod corect au reținut

instanțele de fond și de apel, hotărârea, ce face obiectul

contestației, nu conține dispoziții contradictorii,

echivoce,  care să impună necesitatea unor lămuriri sau

interpretări, în funcție de care să se realizeze executarea.

Conform dispozitivului sentinței,

urmare a anulării dispoziției emise de Consiliul județean în

soluționarea notificării, a fost stabilit în favoarea

reclamanților dreptul la măsuri reparatorii în echivalent bănesc,

în cuantum de 8.839 RON.

Susținerea recurentului, în sensul

că instanțele ar fi denaturat înțelesul contestației

și al textelor de lege incidente, nu poate fi primită, având în

vedere temeiul juridic pe care acesta și-a fundamentat demersul judiciar.

Astfel,  analiza instanțelor s-a

realizat în cadrul procesual stabilit de către contestator, prin indicarea

dispozițiilor art. 400 alin.(2) C.proc.civ., raportat la care s-a

concluzionat asupra netemeiniciei contestației.

În fapt, nemulțumirea contestatorului

nu vizează conținutul titlului,  sesizând de altfel, în mod

corect, că acesta nu stabilește obligații în sarcina sa, ci doar

recunoaște îndreptățirea reclamanților la măsuri

reparatorii, ci modalitatea în care s-a procedat la punerea în executare a

acestuia, prin emiterea de către executor a somației, la adresa

Consiliului județean Harghita.

Modalitatea defectuoasă în care

dispozițiile clare ale hotărârii, (ce recunosc, în procedura Legii

nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, fără

să pună acordarea acestora în sarcina unității

deținătoare, având în vedere modalitatea de valorificare a acestora,

conform normelor speciale în materie) sunt aduse la îndeplinire, nu deschide

calea contestației la titlu.

Contrar susținerii recurentului,

instanțele fondului au reținut corect că pretinsa

vătămare semnalată de contestator decurge din actul de executare

îndeplinit.

Calea procedurală de îndreptare a

acestei neregularități, nu este însă, aceea a contestației

la titlu reglementată de art. 400 alin. (2) C.proc.civ., ci aceea a

contestației la executarea propriu-zisă, în condițiile

prevăzute de art. 399 alin. (1) teza I C.proc.civ.

În consecință, s-a constatat

că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale, raportat la

cadrul juridic în care s-a desfășurat judecata, că s-a

făcut o corectă aplicare a prevederilor în materie, atunci când s-a

concluzionat că, față de o hotărâre al cărei

dispozitiv este clar, nu poate fi admisă contestația la titlu.

Ca atare, nesubzistând motivul de

nelegalitate invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. (încadrabil

în realitate, în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.civ., față

de normele de procedură a căror încălcare s-a pretins), recursul

a fost respins ca nefondat.