ÎCCJ, decizie (scj.ro #86752)

Contestație la executare cu privire la înțelesul hotărârii ce se execută. Motive invocate care nu se includ în dispozițiile art. 400 alin. (2) Cod procedură civilă Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Executarea hotărârii judecătorești. Acte de executare.Contestație la executare. Contestație la titlu. Obiectul contestației. Index alfabetic : Drept procesual civil. - Acte de executare. - Contestație la executare. - Contestație la titlu. Cod procedură civilă : art. 399 alin. (1), 400 alin. (2) Modalitatea defectuoasă în care dispozițiile clare ale hotărârii, (ce recunosc, în procedura Legii nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, fără să pună acordarea acestora în sarcina unității deținătoare, având în vedere modalitatea de valorificare a acestora, conform normelor speciale în materie) sunt aduse la îndeplinire, nu deschide calea contestației la titlu.

Cum pretinsa vătămare semnalată de contestator decurge din actul de executare îndeplinit, calea procedurală de îndreptare a acestei neregularități, nu este aceea a contestației la titlu, reglementată de art. 400 alin. (2) C.proc.civ., ci aceea a contestației la executarea propriu-zisă, în condițiile prevăzute de art. 399 alin. (1) teza I C.proc.civ. ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 718 din 6 februarie 2008 Prin contestația la executare, înregistrată sub nr. 1303/96/2006 pe rolul Tribunalului Harghita, Consiliul județean Harghita a solicitat suspendarea executării silite și anularea somației emise în executarea sentinței civile nr. 1857/2005 a Tribunalului Harghita, susținând că cele dispuse prin această hotărâre au fost aduse deja aduse la îndeplinire, prin înaintarea dosarului Autorității pentru Restituirea Proprietăților.

Conform precizării formulate ulterior, s-a arătat că obiectul contestației la executare îl reprezintă lămurirea înțelesului titlului, reprezentat de sentința nr. 1857/2005 a Tribunalului Harghita. Contestația, astfel precizată, a fost respinsă prin sentința civilă nr. 138 din 8 februarie 2007 a Tribunalului Harghita, reținându-se în considerentele acesteia că hotărârea a cărei lămurire s-a solicitat, este clară și nu prezintă ambiguități. În situația în care contestatorul se consideră vătămat prin actele de executare îndeplinite, acesta are posibilitatea ca, în condițiile art. 399 C.proc. civ., să formuleze contestație la executare propriu-zisă, la instanța de executare. Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentințe, a fost respins prin decizia civilă nr. 55/A din 9 mai 2007 a Curții de Apel Târgu – Mureș.

S-a apreciat ca fiind corectă dezlegarea dată de prima instanță contestației la titlu, față de împrejurarea că hotărârea a cărei lămurire s-a cerut pe această cale, conține dispoziții clare, nesusceptibile de echivoc și de interpretare. Astfel, conform sentinței menționate, admițându-se plângerea formulată în condițiile Legii nr. 10/2001, s-au stabilit pe seama reclamanților măsuri reparatorii în echivalent bănesc, în cuantum de 8.839 RON, pentru construcții demolate și teren aferent; a fost obligat Consiliul local Harghita la plata sumei de 531,90 RON cheltuieli de judecată. Cum contestatorul și-a întemeiat contestația pe prevederile art. 400 alin. (2) C.proc.civ., rezultă că, în mod corect, nu se putea proceda pe acest temei, la explicarea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului unei hotărâri clare.

Eventualul prejudiciu încercat prin întocmirea actelor de executare deschide calea contestației reglementate de art. 399 C.proc.civ., așa cum corect a apreciat și prima instanță. Decizia a fost atacată cu recurs de către contestator, care a susținut caracterul nelegal al acesteia, sub următoarele aspecte: Instanțele au interpretat în mod greșit contestația formulată și textele de lege incidente, reținând că nu este posibil ca pe calea contestației la titlu să se adauge la hotărâre sau să se stabilească procedura de urmat pentru punerea în executare a acesteia, câtă vreme nu s-a solicitat o asemenea măsură.

Îndrumarea contestatorului, conform considerentelor sentinței și deciziei, la a formula contestație împotriva executării silite, dacă se consideră vătămat prin executarea silită, este neîntemeiată, deoarece, în speță, nu se contestă măsurile de executare silită, ci greșita interpretare a părții dispozitive a hotărârii ce constituie titlu, fiind necesară lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului. Raportat la natura litigiului soluționat prin sentința a cărei executare s-a solicitat, rezultă neîndoielnic, că obligația stabilită pe seama Consiliului județean Harghita a fost îndeplinită prin emiterea dispoziției nr. 777/2006, conform căreia s-a transmis propunerea de acordare a măsurilor reparatorii către Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, singura competentă să aprecieze asupra măsurilor reparatorii cuvenite.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. Recursul nu este fondat. Astfel cum în mod corect au reținut instanțele de fond și de apel, hotărârea, ce face obiectul contestației, nu conține dispoziții contradictorii, echivoce, care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcție de care să se realizeze executarea. Conform dispozitivului sentinței, urmare a anulării dispoziției emise de Consiliul județean în soluționarea notificării, a fost stabilit în favoarea reclamanților dreptul la măsuri reparatorii în echivalent bănesc, în cuantum de 8.839 RON. Susținerea recurentului, în sensul că instanțele ar fi denaturat înțelesul contestației și al textelor de lege incidente, nu poate fi primită, având în vedere temeiul juridic pe care acesta și-a fundamentat demersul judiciar.

Astfel, analiza instanțelor s-a realizat în cadrul procesual stabilit de către contestator, prin indicarea dispozițiilor art. 400 alin.(2) C.proc.civ., raportat la care s-a concluzionat asupra netemeiniciei contestației. În fapt, nemulțumirea contestatorului nu vizează conținutul titlului, sesizând de altfel, în mod corect, că acesta nu stabilește obligații în sarcina sa, ci doar recunoaște îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii, ci modalitatea în care s-a procedat la punerea în executare a acestuia, prin emiterea de către executor a somației, la adresa Consiliului județean Harghita.

Modalitatea defectuoasă în care dispozițiile clare ale hotărârii, (ce recunosc, în procedura Legii nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, fără să pună acordarea acestora în sarcina unității deținătoare, având în vedere modalitatea de valorificare a acestora, conform normelor speciale în materie) sunt aduse la îndeplinire, nu deschide calea contestației la titlu. Contrar susținerii recurentului, instanțele fondului au reținut corect că pretinsa vătămare semnalată de contestator decurge din actul de executare îndeplinit. Calea procedurală de îndreptare a acestei neregularități, nu este însă, aceea a contestației la titlu reglementată de art. 400 alin. (2) C.proc.civ., ci aceea a contestației la executarea propriu-zisă, în condițiile prevăzute de art. 399 alin. (1) teza I C.proc.civ.

În consecință, s-a constatat că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale, raportat la cadrul juridic în care s-a desfășurat judecata, că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor în materie, atunci când s-a concluzionat că, față de o hotărâre al cărei dispozitiv este clar, nu poate fi admisă contestația la titlu. Ca atare, nesubzistând motivul de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. (încadrabil în realitate, în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.civ., față de normele de procedură a căror încălcare s-a pretins), recursul a fost respins ca nefondat.