ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2225/2019

HOTĂRÂRE

27.11.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2225/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019, mai mulți reclamanți, printre care și A. și B., au învestit Tribunalul Vâlcea cu un conflict de muncă, în contradictoriu cu pârâții Ministerului Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți și Tribunalul Dolj.

La termenul de judecată din data de 03.06.2019, Tribunalul Vâlcea, raportat la calitatea reclamanților A. și B. (agent procedural, respectiv aprod, în cadrul Judecătoriei Filiași), a dispus disjungerea acțiunii pentru aceștia și formarea unui dosar separat.

Urmare a disjungerii, cauza privind pe acești reclamanți a fost înregistrată sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 765/03.06.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanții, agent procedural, respectiv aprod, în cadrul Judecătoriei Filiași, au învestit instanța cu un litigiu din materia dreptului muncii.

De asemenea, a reținut că potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii și art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, cererile având ca obiect soluționarea unor conflicte de muncă individuale se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În continuare, a evocat dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 și, subliniind că reclamanții fac parte din categoria personalului conex, respectiv agent procedural și aprod în cadrul Judecătoriei Filiași, aflată în circumscripția Curții de Apel Craiova, a apreciat că aceștia nu se regăsesc în categoria personalului prevăzut de art. 127 C. proc. civ., astfel că instanța competentă să judece litigiul este cea din circumscripția curții de apel unde își desfășoară activitatea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 27.09.2019.

Prin sentința nr. 2985/29.10.2019, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și a subliniat că din interpretarea acestora rezultă că legiuitorul a avut în vedere o obligație a reclamantului, în ipoteza de la alin. (1) și o facultate a acestuia, în ipoteza de la alin. (2): astfel, dispozițiile art. 127, alin. (1), deși au denumirea marginală de "competență facultativă", obligă reclamantul, raportat la calitatea sa de angajat/persoană care funcționează în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una dintre instanțele de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

Or, în cauză, reclamanții si-au îndeplinit obligația instituită de art. 127 C. proc. civ. și au sesizat o instanță învecinată cu instanța de care aparține structura teritorială în care își desfășoară efectiv activitatea.

A apreciat Tribunalul Dolj că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil în speță, chiar dacă reclamanții au calitatea de agent procedural, respectiv aprod la instanța inferioară celei sesizate, "având în vedere că noțiunea de "instanță competentă să soluționeze cauza" a fost definită prin decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, iar finalitatea textului este de a evita cazurile de bănuială legitimă care duceau la formularea de cereri de strămutare.

În continuare, a evocat cele reținute de instanța de contencios constituțional prin paragrafele 22, 30, 32 și 47 ale deciziei nr. 290/2018 și a subliniat că aceste considerente își găsesc aplicare și în prezenta cauză, în care figurează ca pârâți Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj.

Față de considerentele expuse, notând că reclamanții au înțeles să învestească Tribunalul Vâlcea cu soluționarea prezentei cauze, a reținut că, în aplicarea dispozițiilor legale speciale, derogatorii de la dispozițiile comune în materie, în temeiul legal oferit de art. 127 C. proc. civ., coroborat cu considerentele deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale, dar și în baza principiului disponibilității consacrat de art. 9 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Vâlcea.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanții, având calitatea de agent procedural, respectiv aprod la Judecătoria Filiași, au învestit Tribunalul Vâlcea cu un litigiu având ca obiect raporturile de muncă dintre aceștia și Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți și Tribunalul Dolj.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Totodată, potrivit alin. art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

În speță, Tribunalul Dolj are calitatea de pârât, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor alin. (2) al art. 127 C. proc. civ., astfel că nu prezintă relevanță calitatea reclamanților de agent procedural, respectiv aprod la Judecătoria Filiași.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Reclamanții au învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Vâlcea, aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Craiova, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Dolj, instanță competentă, potrivit legii, să soluționeze cauza.

Așa fiind, instanța supremă constată că aceștia și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Vâlcea.