ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2105/2019

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 28 iulie 2008, sub nr. x/2008, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a contravalorii celor 618 părți sociale deținute de asociatul decedat, C., în capitalul social al pârâtei;

- instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile și mobile din patrimoniul pârâtei, până la realizarea integrală a creanței și înscrierea sechestrului în cartea funciară a imobilelor asupra cărora se va institui această măsură.

În drept, au fost invocate prevederile art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 591 și urm. C. proc. civ., art. 21 pct. c lit. c) din Legea nr. 7/1996.

Prin sentința nr. 809/2019 din 5 iunie 2019, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a respins ca rămasă ca fără obiect acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub dosarul nr. x/2008.

Prin încheierea din 9 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2008, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea și casarea încheierii atacate.

În motivarea recursului, s-a susținut că instanța de apel a pronunțat o încheiere cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind dezvoltate următoarele argumente:

Demersul judiciar al reclamantei a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2008, soluționat prin sentința civilă nr. 809 din 5 iunie 2019 și în cadrul căreia s-a consemnat declarația reclamantei cu privire la renunțarea exercitării căii de atac a apelului împotriva hotărârii.

Totodată, pe rolul aceleiași instanțe a fost înregistrată, sub dosarul nr. x/2008, cererea formulată de A. privind restituirea taxei judiciare de timbru, în cuantum de 6.186,52 RON, care a fost soluționată prin sentința nr. 931 din 28 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și împotriva căreia reclamanta a declarat apel la 24 iulie 2019.

La 14 august 2019, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au fost înregistrate două dosare, respectiv nr. 2339/90/2008*, deși nu exista o cerere de apel motivată în fapt și în drept împotriva sentinței civile nr. 809 din 5 iunie 2019 a Tribunalului Vâlcea, și nr. 2339/90/2008/a1, având ca obiect apelul declarat de A. împotriva sentinței nr. 931 din 28 iunie 2019 a Tribunalului Vâlcea, cu privire la soluția de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru.

În acest context al înregistrării a două cauze pe rolul Curții de Apel Pitești, recurenta a susținut că instanța de apel nu a parcurs procedura de regularizare reglementată de art. 200-201 C. proc. civ. și că a efectuat citarea părților litigante chiar în ziua înregistrării celor două dosare - 14 august 2019, cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea încheierii din 9 septembrie 2019.

Astfel, în lipsa parcurgerii procedurii de regularizare, s-a ajuns la dispoziții potrivnice, iar recurentei i s-au produs grave prejudicii față de măsura suspendării judecării dosarului nr. x/2008, ce are ca obiect restituirea taxei judiciare de timbru.

În continuare, recurenta a mai susținut că instanța a omis să constate că apelul declarat de A. vizează sentința civilă nr. 931 din 28 iunie 2019 a Tribunalului Vâlcea, pronunțată în dosarul nr. x/2008, și nicidecum sentința civilă nr. 809 din 5 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2008, cum din eroare s-a menționat în cuprinsul încheierii recurate.

În cauză, se susține că instanța de apel ar fi dispus în mod greșit suspendarea judecării apelului promovat în cadrul dosarului nr. x/2008, ca urmare a constatării lipsei părților într-un dosar - nr. x/2008, în care nu există cerere de apel.

În ceea ce privește cererea de apel, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub dosarul nr. x/2008, formulată împotriva sentinței civile nr. 931 din 28 iunie 2019 a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, recurenta a susținut că a fost promovată cu respectarea cerințelor de la art. 194 C. proc. civ., că cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și că a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, dată fiind starea de sănătate a recurentei care nu i permitea deplasarea la instanță.

Totodată, recurenta a mai dezvoltat aprecieri proprii cu privire la modalitatea de înregistrare a celor două cauze și măsurii dispuse de către instanță.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Cu titlu prealabil, se reține că recurenta deși a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, aceste norme procedurale nu sunt incidente, față de împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 28 iulie 2008, anterior intrării în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, recursul urmând a fi analizat din perspectiva C. proc. civ. de la 1865, motivul de casare invocat de recurentă având corespondență în art. 304 pct. 5 din acest act normativ.

De altfel, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, potrivit art. 24 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Totodată, având în vedere inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2000, criticile recurentei referitoare la lipsa parcurgerii procedurii de regularizare a cererii instituită de art. 200 din același Cod nu pot fi reținute, având în vedere că această etapă premergătoare se aplică doar litigiilor începute după intrarea în vigoare a noului Cod.

Recurenta a depus cerere de apel înregistrată la Tribunalul Vâlcea în data de 25 iulie 2019, cu mențiunea că privește sentința nr. 809 din 5 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

La termenul din 9 septembrie 2019, recurenta a fost citată de instanța de apel în dosarul nr. x/2008, citația fiind semnată de primire de către destinatară.

Susținerile recurentei privind erorile de înregistrare legate de obiectul căii de atac a apelului care ar privi sentința nr. 931/2019 și nu sentința nr. 809/2019, în legătură cu care prin procesul-verbal din 25 iunie 2019 s-a consemnat declarația de renunțare, au format obiectul analizei instanței de apel, prin încheierea din data de 21 octombrie 2019, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea din data de 9 septembrie 2019 și excedează limitelor învestirii, întrucât încheierea din 21 octombrie 2019 nu formează obiectul recursului în cauză.

Obiectul căii de atac vizează măsura suspendării judecării pricinii dispusă de către instanța de apel, din perspectiva art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, pentru lipsa nejustificată a părților.

Din analiza înscrisurilor de la dosar rezultă că niciuna dintre părțile litigante nu a solicitat judecarea pricinii în lipsă, iar la strigarea cauzei la termenul din 9 septembrie 2019 niciuna dintre părți nu s-a prezentat, context în care se constată că instanța de apel în mod corect a dat eficiență dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispunând luarea măsurii suspendării judecării cauzei.

Prin edictarea acestor dispoziții, respectiv art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., legiuitorul a stabilit împrejurarea că în lipsa exprimării neechivoce a intenției de soluționare a cauzei și în lipsa părților litigante, părțile se prezumă că s-au desistat, iar suspendarea soluționării judecării cauzei nu apare ca o posibilă opțiune, ci ca o obligație legală, fiind instituită printr-o normă imperativă.

Rațiunea normei enunțate rezidă în respectarea principiilor disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare al părților, care guvernează procesul civil și care împiedică instanța de judecată să procedeze la judecata cauzei în absența părților, în condițiile în care niciuna nu a cerut soluționarea în lipsă.

Prin urmare, cum în cauză părțile nu s-au prezentat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea în lipsă, instanța de apel în mod corect a dispus suspendarea judecării cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 9 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2019.