ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1996/2019

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, petenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 9954/21.09.2017 a directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, solicitând desființarea acesteia și înlăturarea mențiunii din registrul comerțului privind radierea S.C. A. S.R.L.

Prin sentința nr. 678 din 29 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă plângerea formulată de petenta Administratia Județeană a Finanțelor Publice Olt-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta, prin decizia nr. 211/2018 din 28 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, apelul fiind admis. A fost schimbată în tot sentința, în sensul că a fost admisă plângerea și anulată rezoluția nr. 9954/21.09.2017 a directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt. A fost înlăturată mențiunea privind radierea societății din evidențele registrului comerțului.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta B. I.P.U.R.L., în calitate de lichidator al S.C. A. S.R.L., motivele fiind, în esență, următoarele:

În cuprinsul deciziei recurate se face abstracție de faptul existenței la dosar a documentului provenit de la Primăria Municipiului Slatina prin care se comunica lichidatorului judiciar că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri impozabile. În lipsa oricăror dovezi că în averea societății ar exista alte bunuri care să poată fi valorificate în vederea repartizării sumelor obținute către creditorul bugetar, în mod nefondat s-a reținut că lichidatorului care nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile prevăzute expres la art. 253 alin. (3) și art. 260 alin. (4) și (5).

Instanța de apel, invocând nerespectarea de către lichidatorul judiciar a acestor prevederi a făcut abstracție de faptul că în raportul final de lichidare acesta a arătat că nu a primit nici un document contabil de la reprezentanții S.C. A. S.R.L., fiind pus în imposibilitatea obiectivă de a face un inventar, de a incheia un bilanț și de a constata situația exactă a activului și pasivului societății.

În primul raport depus la O.R.C. Olt, lichidatorul a menționat că în lipsa oricăror documente provenite de la societate, a luat în considerare declarația de creanță/fișa pe plătitor transmisă de A.J.F.P. Olt, prin care i s-a comunicat valoarea debitului cu care societatea figurează în evidențele fiscale, și anume 8.025 RON. Raportat la prevederile art. 5 pct. 72 din Legea 85/2014, care prevede un prag minim al creanței de 40.000 RON pentru a putea fi introdusă o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, lichidatorul judiciar a respectat întocmai prevederile art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată.

În accepțiunea prevederilor legale, pentru admiterea cererii de radiere nu este necesar ca debitoarea să facă dovada achitării datoriilor, astfel că existența debitului către bugetul de stat nu reprezintă un motiv de neînchidere a operațiunilor de lichidare și de respingere a solicitării de radiere a societății.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Intimata a prezentat asemenea punct de vedere.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este declarat împotriva deciziei nr. 211/2018 din 28 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 9954/21.09.2017 a directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, reclamanta solicitând desființarea acesteia și înlăturarea mențiunii din registrul comerțului privind radierea S.C. A. S.R.L.

Articolul 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului statuează că:

"În soluționarea cererilor potrivit art. 1 și 2, directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate autorizează, prin rezoluție, constituirea societăților comerciale, efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerțului, a publicității, precum și înregistrarea în registrul comerțului a declarațiilor-tip pe propria răspundere și a datelor cuprinse în acestea, după caz, conform prevederilor legale în vigoare". Conform alin. (3) al aceluiași articol, împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare, pentru părți, și de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată, hotărârea pronunțată în soluționarea plângerii fiind executorie și supusă numai recursului (alin. (7).

Calea de atac a recursului, reglementată de dispozițiile legale mai sus menționate trebuie calificată ca fiind "apel", prin raportare la prevederile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."

Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data introducerii acțiunii (12.10.2017), orice înregistrări în registrul comerțului sunt executorii și sunt supuse numai apelului.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) teza a 2-a C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. I.P.U.R.L., în calitate de lichidator al S.C. A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 211/2018 din 28 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2019.