ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 340/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 12.10.2017, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a solicitat desființarea rezoluției nr. x/21.09.2017 a directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt și înlăturarea mențiunii radierii SC A. SRL din registrul comerțului.

Prin Sentința nr. 757/13.12.2017, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins plângerea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamanta, iar prin Decizia nr. 208/28.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost admis apelul, a fost schimbată în tot sentința, în sensul că a fost admisă plângerea, a fost anulată rezoluția nr. x/21.09.2017 a directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt și a fost înlăturată mențiunea privind radierea societății din evidențele registrului comerțului.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. I.P.U.R.L., motivele fiind, în esență, următoarele:

SC A. SRL a fost dizolvată în conformitate cu prevederile art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, prin rezoluția directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 4042/04.05.2017, fiind numit lichidator B. I.P.U.R.L.

Imediat după numire, lichidatorul a îndeplinit toate sarcinile prevăzute în competența sa și a întocmit raportul final asupra operațiunilor de lichidare privind debitoarea, precizând că societatea nu este înregistrată în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile, care prin valorificare să poată acoperi debitele restante, aspect rezultat din adresa Primăriei Municipiului Slatina nr. 41376/24.05.2017 și că figurează cu debite restante față de bugetul general consolidat al statului în sumă de 3.653 RON.

Lichidatorul a întocmit și raportul preliminar de lichidare, procedând la închiderea conturilor prin repartizarea capitalului social, a pierderilor și a sumelor înaintate pentru creditare, astfel că la final a fost întocmit bilanțul de sfârșit de lichidare, în conformitate cu art. 263 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 255 - 256 din Legea nr. 31/1990, lichidarea presupune efectuarea unor operațiuni al căror scop este achitarea datoriilor societății prin valorificarea bunurilor acesteia; or, în cauză, potrivit raportului de lichidare, societatea nu este înregistrată cu bunuri mobile sau imobile.

În acest context, pornind de la faptul că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, lichidatorul a întocmit raportul de lichidare și a solicitat radierea societății din evidentele registrului comerțului. Solicitarea a fost admisă prin rezoluția nr. x/21.09.2017 a directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, fiind dispusă radierea societății din evidențele registrului comerțului.

Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., decizia recurată conține motive contradictorii și sunt aplicate greșit unele norme ale dreptului material.

În cuprinsul deciziei se face abstracție de existența documentului emis de Primăria Municipiului Slatina, prin care se comunica lichidatorului judiciar că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri impozabile. În lipsa oricăror dovezi că în averea societății ar exista alte bunuri care să poată fi valorificate în vederea repartizării sumelor obținute către creditorul bugetar, nu se poate reține că lichidatorul nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile prevăzute expres în art. 253 alin. (3) și art. 260 alin. (4) și (5) din lege.

Art. 253 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcției, ca împreună cu directorii și administratorii, respectiv cu membrii directoratului societății, să facă un inventar și să încheie un bilanț, care să constate situația exactă a activului și pasivului societății, și să le semneze.

Instanța de apel, invocând nerespectarea de către lichidatorul judiciar a acestor prevederi, a făcut abstracție de faptul că în raportul final de lichidare s-a arătat că lichidatorul nu a primit niciun document contabil de la reprezentanții SC A. SRL, fiind pus în imposibilitate obiectivă de a face un inventar, de a încheia un bilanț și de a constata situația exactă a activului și pasivului societății.

Art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că, în termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerțului, pentru menționare în registrul comerțului, un raport privind situația economică a societății. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplinește condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență, lichidatorul are obligația de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului.

Cu privire la acest aspect, în primul raport depus la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt s-a menționat că, în lipsa oricăror documente provenite de la societate, lichidatorul a luat în considerare declarația de creanță/fișa pe plătitor transmisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, prin care s-a comunicat valoarea debitului cu care societatea figurează în evidențele fiscale și anume 3.653 RON.

Raportat la prevederile art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, care prevede un prag minim al creanței de 40.000 RON pentru a putea fi introdusă o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, lichidatorul judiciar a respectat întocmai prevederile art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Art. 260 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că nerespectarea obligației de depunere a raportului prevăzut la alin. (4) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 RON la 100 RON. Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se realizează, din oficiu sau la sesizarea oricărei părți interesate, de către persoana competentă cu soluționarea cererilor de înregistrare în registrul comerțului. Sancțiunea se aplică și lichidatorului care nu introduce cererea de deschidere a procedurii de faliment în termenul prevăzut la alin. (4).

În decizia atacată se afirmă că lichidatorul judiciar nu și-ar fi îndeplinit sarcinile prevăzute de lege. Art. 260 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată prevede obligații ale celor îndrituiți să sancționeze activitatea necorespunzătoare a lichidatorului judiciar și nu obligații ale lichidatorului judiciar, aspect care reprezintă o aplicare greșită a normelor de drept material.

Faptul că debitoarea este înregistrată cu o datorie la bugetul general consolidat al statului în sumă de 3.653 RON nu este relevant, deoarece nu există nici o prevedere legală care ar condiționa radierea de plata debitelor existente.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., art. 253 alin. (3), art. 260 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Părțile nu au prezentat asemenea puncte de vedere.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este declarat împotriva Deciziei nr. 208/28.02.2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă plângerea formulată împotriva rezoluției nr. x/21.09.2017 a directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, reclamanta solicitând desființarea acesteia și înlăturarea mențiunii din registrul comerțului privind radierea SC A. SRL.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului statuează că: "În soluționarea cererilor potrivit art. 1 și 2, directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate autorizează, prin rezoluție, constituirea societăților comerciale, efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerțului, a publicității, precum și înregistrarea în registrul comerțului a declarațiilor-tip pe propria răspundere și a datelor cuprinse în acestea, după caz, conform prevederilor legale în vigoare". Conform alin. (3) al aceluiași articol, împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare, pentru părți, și de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată, hotărârea pronunțată în soluționarea plângerii fiind executorie și supusă numai recursului [alin. (7)].

Calea de atac a recursului, reglementată de dispozițiile legale mai sus menționate trebuie calificată ca fiind "apel", prin raportare la prevederile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."

Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data introducerii acțiunii (12.10.2017), orice înregistrări în registrul comerțului sunt executorii și sunt supuse numai apelului.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) teza a 2-a C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. I.P.U.R.L., împotriva Deciziei nr. 208/28.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2019.

GGC - GV