ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 968/2019

Ședința publică din data de 7 mai 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la 12 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a solicitat desființarea rezoluției nr. 9931 din 21 septembrie 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt și înlăturarea mențiunii din registrul comerțului privind radierea societății A. S.R.L.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. (3)-(5) din O.U.G. nr. 116/2009.

Prin sentința nr. 478/2017 din 7 noiembrie 2017, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. I.P.U.R.L. și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt.

Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii.

Prin decizia nr. 332/2018 din 14 martie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis plângerea, a anulat rezoluția nr. 9931 din 21 septembrie 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt și a dispus înlăturarea mențiunii din registrul comerțului privind radierea societății A. S.R.L.

Împotriva deciziei instanței de apel, B. I.P.U.R.L., prin practician în insolvență C. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 11 decembrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul are ca obiect plângerea împotriva rezoluției nr. 9931 din 21 septembrie 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt.

Potrivit art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 116/2009, "împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare, pentru părți, și de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată".

Conform art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009, "hotărârea pronunțată în soluționarea plângerii este executorie și este supusă numai recursului".

Textele de lege anterior evocate reglementează reguli de procedură în materia cererilor întemeiate pe dispozițiile O.U.G. nr. 116/2009.

Având în vedere că O.U.G. nr. 116/2009 a fost adoptată la momentul la care era în vigoare C. proc. civ. din 1865, iar plângerea din prezenta cauză a fost formulată după intrarea în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, urmează a fi evocate dispozițiile relevante pentru admisibilitatea căilor de atac din Legea nr. 76/2012.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, "dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară", iar conform art. 7 alin. (2) din același act normativ, "dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

Din coroborarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 cu cele ale art. 6 alin. (3) și (7) din O.U.G. nr. 116/2009 rezultă că hotărârile pronunțate cu privire la plângerile împotriva rezoluțiilor emise de directorul oficiului registrului comerțului sunt supuse numai apelului.

În aceste condiții, devine incident art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, care statuează că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că acțiunea introductivă este întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 116/2009 rezultă că decizia pronunțată de instanța de apel este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 332/2018 din 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 6 alin. (3) și (7) din O.U.G. nr. 116/2009 și art. 7 alin. (1)-(2) din Legea nr. 76/2012 raportat la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 și art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B. I.P.U.R.L., prin practician în insolvență C., împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B. I.P.U.R.L., prin practician în insolvență C., împotriva deciziei nr. 332/2018 din 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 mai 2019.