ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1643/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în contradictoriu cu A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 9930 din 21 septembrie 2017 a directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, solicitând desființarea acesteia și înlăturarea din Registrul Comerțului a mențiunii privind radierea operatorului economic A. S.R.L.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. (3) - (5) din O.U.G. nr. 116/2009.

Prin sentința nr. 756/2017 din 13 decembrie 2017, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii sus-menționate, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a declarat apel.

Prin decizia nr. 206/2018 din 28 februarie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelul declarat și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a anulat rezoluția nr. 9930 din 21 septembrie 2017 pronunțată de directorul O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt și a înlăturat din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt mențiunea privind radierea A. S.R.L.

Împotriva deciziei evocate, a declarat recurs B.., în calitate de lichidator judiciar al A. S.R.L., solicitând casarea în întregime a acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În memoriul depus la dosar, recurenta a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând astfel că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, precum și faptul că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În motivare, recurenta a prezentat istoricul litigiului, după care a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea art. 253 alin. (3) și art. 260 alin. (4) și (5) din Legea nr. 31/1990 republicată.

În dezvoltarea susținerilor formulate, autoarea recursului a reprodus textele legale pretins a fi fost încălcate, criticile formulate vizând în mare parte situația de fapt în cauză și interpretarea probelor de către instanța de apel, exprimându-și de fapt nemulțumirea față de soluția pronunțată.

La 15 iunie 2018, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante și intimatului Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, așa cum confirmă dovezile de înmânare aflate la dosar.

La 10 iulie 2018, intimata-reclamantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a depus la dosar, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat în principal, respingerea recursului ca inadmisibil.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei, care nu a formulat răspuns la aceasta.

Prin rezoluția completului din 10 august 2018, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 19 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părților la 25 mai 2020, respectiv, la 26 mai 2020, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

La 27 mai 2020, intimata-pârâtă Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt și-a exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport, solicitând instanței să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.

Prin rezoluția din 21 iulie 2020, Completul de filtru nr. 5 a stabilit termen în vederea examinării recursului, la data de 22 septembrie 2020.

La termenul din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Așadar, legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obținerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătorești.

Totodată, legalitatea căilor de atac este, în egală măsură, atât un principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, cât și un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Cu referire la litigiul pendinte, Înalta Curte are în vedere faptul că acțiunea introductivă are ca obiect plângerea împotriva rezoluției nr. 9930 din 21 septembrie 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, prin care s-a solicitat desființarea acestei rezoluții și înlăturarea mențiunii din registrul comerțului privind radierea societății A. S.R.L.

Potrivit art. 6 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 116/2009, "împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare, pentru părți, și de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată".

Conform art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009, "hotărârea pronunțată în soluționarea plângerii este executorie și este supusă numai recursului".

Textele de lege anterior evocate reglementează reguli de procedură în materia cererilor întemeiate pe dispozițiile O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului.

Având în vedere că O.U.G. nr. 116/2009 a fost adoptată la momentul la care era în vigoare C. proc. civ. din 1865, iar plângerea a fost formulată după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., urmează a fi evocate dispozițiile relevante din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, "dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară".

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, "dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

Din coroborarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 cu cele ale art. 6 alin. (3) teza I și art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009, rezultă că hotărârile pronunțate cu privire la plângerile împotriva rezoluțiilor emise de directorul oficiului registrului comerțului sunt supuse numai apelului.

Or, conform art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 116/2009, rezultă că decizia pronunțată de instanța de apel este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Nu în ultimul rând, instanța supremă are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs" și că, în baza alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Reținând, așadar, incidența criteriului materiei, din coroborarea dispozițiilor evocate, rezultă că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță, fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012, art. 6 alin. (3) teza I și art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009, raportat la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, prin întâmpinare și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă B.., lichidator judiciar al A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 206/2018 din 28 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, prin întâmpinare.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B.., lichidator judiciar al A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 206/2018 din 28 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2020.