ÎCCJ, decizie (scj.ro #84691)

Apel.

Primul termen de judecată. Cerere de amânare pentru lipsă de apărare. Asistență

juridică obligatorie

Cererea

inculpatului formulată la primul termen de judecată de a se amâna judecata în

vederea angajării unui apărător este fondată.

Respingerea

cererii când prezența apărătorului este obligatorie, cu motivarea că inculpatul

apelant a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, și judecarea

cauzei cu desemnarea unui apărător, din oficiu pentru inculpat echivalează cu o

judecată în lipsa apărătorului, caz de casare prevăzut în art.385 alin.1 pct.6

C.proc.pen.

Decizia Secției penale nr.1122 din 28

februarie 2002

Prin sentința nr.570 din 13 octombrie 2000, Tribunalul București, secția I-a

penală, a condamnat pe inculpatul C.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de

înșelăciune, falsificare de valori, falsificare de instrumente oficiale și

folosirea instrumentelor oficiale false.

Instanța a reținut că, în perioada 20 iunie 1996 – 28 iulie 1997, prin acte

repetate, inculpatul a achiziționat bunuri în valoare totală de 40 de milioane

de lei,  folosind în acest scop ordine de plată și ștampile falsificate.

Curtea de Apel București, secția I-a penală, prin decizia nr.680 din 12

decembrie 2000 a respins apelul inculpatului.

Inculpatul a declarat recurs, susținând că instanța de apel a respins

nejustificat cererea sa de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui

apărător, deși cauza se afla la primul termen, încălcând astfel dreptul său de

apărare.

Recursul este fondat.

Potrivit art.6 alin.1 și 2 C.proc.pen., dreptul la apărare este garantat

învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal,

organele judiciare fiind obligate să asigure părților deplina exercitare a

drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege.

Conform art.197 alin.2 și 3 din același cod, încălcarea dispozițiilor

referitoare la  asistarea inculpatului de către apărător, când este

obligatorie potrivit legii, atrage nulitatatea absolută a actului, nulitatea

putând fi invocată în orice stare a procesului, chiar și din oficiu.

Din actele dosarului rezultă că în ședința publică din 5 decembrie 2000

apelantul inculpat, fiind prezent, a solicitat instanței amânarea judecării

cauzei în vederea angajării unui apărător.

Deși cauza se afla la primul termen, cu motivarea că inculpatul a avut

suficient timp pentru angajarea unui apărător, instanța a procedat la judecarea

apelului desemnând  un apărător din oficiu, ceea ce constituie o încălcare

a dispozițiilor legale menționate.

Cum această încălcare nu poate fi înlăturată în nici un mod, decizia pronunțată

de instanța de apel fiind lovită de nulitate absolută, recursul declarat de

inculpat a fost admis și s-a casat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei

curții de apel pentru rejudecarea apelului.