ÎCCJ, decizie (scj.ro #84691)

Apel. Primul termen de judecată. Cerere de amânare pentru lipsă de apărare. Asistență juridică obligatorie Cererea inculpatului formulată la primul termen de judecată de a se amâna judecata în vederea angajării unui apărător este fondată. Respingerea cererii când prezența apărătorului este obligatorie, cu motivarea că inculpatul apelant a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, și judecarea cauzei cu desemnarea unui apărător, din oficiu pentru inculpat echivalează cu o judecată în lipsa apărătorului, caz de casare prevăzut în art.385 alin.1 pct.6 C.proc.pen. Decizia Secției penale nr.1122 din 28 februarie 2002 Prin sentința nr.570 din 13 octombrie 2000, Tribunalul București, secția I-a penală, a condamnat pe inculpatul C.C.

pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, falsificare de valori, falsificare de instrumente oficiale și folosirea instrumentelor oficiale false. Instanța a reținut că, în perioada 20 iunie 1996 – 28 iulie 1997, prin acte repetate, inculpatul a achiziționat bunuri în valoare totală de 40 de milioane de lei, folosind în acest scop ordine de plată și ștampile falsificate. Curtea de Apel București, secția I-a penală, prin decizia nr.680 din 12 decembrie 2000 a respins apelul inculpatului. Inculpatul a declarat recurs, susținând că instanța de apel a respins nejustificat cererea sa de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător, deși cauza se afla la primul termen, încălcând astfel dreptul său de apărare.

Recursul este fondat. Potrivit art.6 alin.1 și 2 C.proc.pen., dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal, organele judiciare fiind obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege. Conform art.197 alin.2 și 3 din același cod, încălcarea dispozițiilor referitoare la asistarea inculpatului de către apărător, când este obligatorie potrivit legii, atrage nulitatatea absolută a actului, nulitatea putând fi invocată în orice stare a procesului, chiar și din oficiu. Din actele dosarului rezultă că în ședința publică din 5 decembrie 2000 apelantul inculpat, fiind prezent, a solicitat instanței amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.

Deși cauza se afla la primul termen, cu motivarea că inculpatul a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, instanța a procedat la judecarea apelului desemnând un apărător din oficiu, ceea ce constituie o încălcare a dispozițiilor legale menționate. Cum această încălcare nu poate fi înlăturată în nici un mod, decizia pronunțată de instanța de apel fiind lovită de nulitate absolută, recursul declarat de inculpat a fost admis și s-a casat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei curții de apel pentru rejudecarea apelului.