ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1390/2019

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30.10.2015 pe rolul Judecătoriei sectorului 6, București, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C.: constatarea nulității absolute a clauzelor prevăzute la art. 5.1 lit. b), c) și d) și 5.2 din contractul de facilitate de credit și de garanție nr. 104185 din 10.03.2008; obligarea pârâtelor la restituirea tuturor sumelor încasate în temeiul clauzelor contestate; obligarea pârâtelor la conversia creditului în RON la un curs CHF - RON superior cu 10% celui existent la data încheierii contractului de credit. Prin încheierea de ședință din 16.09.2016, cauza a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2342 din 17.03.2016 Judecătoria Sectorului 6, București a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 22.04.2016, sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 3616/10.06.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul București, secția a VI-a civilă (investit prin declinarea competenței de către Judecătorie), s-a admis excepția lipsei de interes cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a clauzelor prevăzute la art. 5.1 lit. d) și 5.2 din contractul de facilitate de credit și garanție nr. 104185 din data de 10.03.2008 și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C..

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate iar pe fond admiterea cererii introductive.

Prin încheierea de ședință din data de 28.02.2017 judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea de către CJUE a sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014, prin care instanța română a dispus în temeiul art. 276 TFUE sesizarea CJUE cu o serie de întrebări preliminare privind interpretarea unor dispoziții ale Directivei 93/13.

La data de 25.04.2018 s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, cu citarea părților, pentru discutarea perimării, în conformitate cu art. 420 alin. (1) Noul C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1169 din 22 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a constatat perimat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3616/10.06.2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte B. S.A. și C..

La data de 25 mai 2018, recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1169 din 22 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În cuprinsul declarației de recurs, recurentul-reclamant a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, arătându-se că motivele detaliate urmează a fi depuse după comunicarea deciziei; în drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 12 iulie 2018, recurentul-reclamant a transmis la dosarul cauzei motivele de recurs, arătându-se, în esență, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, indicându-se motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și solicitându-se casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la instanța de apel pentru judecarea apelului.

Intimatele-pârâte B. S.A. și C. au transmis întâmpinare prin care au solicitat, în sinteză, respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.

În cauză nu s-a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport reținându-se că motivele de recurs au fost înaintate la dosar la 12 iulie 2018 cu depășirea termenului procedural, tot prin raport invocându-se motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizând încălcarea normelor procedurale referitoare la instituția perimării.

Prin încheierea din 6 decembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în raport cu data comunicării deciziei atacate (4 iunie 2018) și data transmiterii la dosar a motivelor de recurs (12 iulie 2018), acestea au fost înaintate cu depășirea termenului procedural prevăzut de dispozițiile art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabile și în recurs, coroborate cu art. 487 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care nu se impun a fi analizate.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, prin prisma motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., constată că recursul este fondat, sens în care îl va admite, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe de apel în vederea continuării judecății, pentru următoarele considerente:

În speță, se constată că, la termenul 28 februarie 2017, instanța de apel din oficiu a pus în discuție suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 C. proc. civ. până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C.J.U.E.) a sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014, aspect asupra căruia avocatul intimatelor-pârâte prezente a apreciat că se impune respingerea, având în vedere că CJUE s-a pronunțat deja în cauze similare, nefiind necesară o nouă dezlegare.

Prin încheierea din 28 februarie 2017 instanța de apel, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a procedat la suspendarea judecății cauzei până la soluționarea de către C.J.U.E. a sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014.

La data de 25.04.2018 instanța a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, cu citarea părților, pentru discutarea perimării, în conformitate cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., iar prin decizia civilă recurată a constatat perimat apelul formulat de apelantul-reclamant.

Suspendarea judecății presupune întreruperea cursului normal al cercetării procesului civil pentru ivirea unor incidente procedurale din motive subiective sau obiective, față de care suspendarea operează urmare a convenției părților, de drept sau este lăsată la aprecierea instanței.

Un caz expres prevăzut de lege pentru care se suspendă de drept cursul judecății este acela al sesizării C.J.U.E. pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare potrivit art. 412 pct. 7 din C. proc. civ. pentru instanța care a făcut o asemenea sesizare, ceea ce presupune că față de celelalte instanțe suspendarea nu este obligatorie.

Problema care se pune în speță este aceea dacă reluarea judecării procesului se face prin cererea de redeschidere formulată de una dintre părțile din proces sau dacă judecata cauzei suspendate se impune a fi reluată din oficiu.

În conformitate cu dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., "Judecarea cauzelor se suspendă de drept … în cazul în care instanța formulează o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană".

Potrivit art. 415 pct. 3 C. proc. civ., "Judecata cauzei suspendate se reia:… în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene".

Folosind regula interpretării acestor texte de lege prin analogie, se apreciază că ne aflăm, din punct de vedere juridic, într-o situație similară celei prevăzute de dispozițiile menționate, sens în care se impune reluarea judecării procesului, din oficiu, nefiind vorba de vreo culpă a părții.

Se constată că instanța a invocat, din oficiu, incidentul procedural al suspendării și a apelat la această măsură apreciind că este necesară în pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Prin urmare, pentru situația de față nu sunt incidente dispozițiile art. 415 C. proc. civ. privind reluarea judecării procesului la solicitarea părților, obligația de a dispune repunerea pe rol a cauzei în vederea judecății sale, atunci când a încetat motivul ce a dus la suspendarea cauzei, incumbă instanței din oficiu.

Este adevărat că, în speță, instanța de apel a apreciat asupra oportunității măsurii suspendării până la pronunțarea hotărârii preliminare, în temeiul art. 413 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ.

Cu toate acestea, deși atributul suspendării facultative a cauzelor similare este lăsat, exclusiv, la dispoziția instanțelor, după ce acestea au apreciat că soluționarea cauzei depinde de modul în care C.J.U.E. va răspunde întrebărilor preliminare, acestea au obligația să repună cauzele pe rol din oficiu.

Așadar, având în vedere că suspendarea nu a fost dispusă la cererea părților, ci instanța a apelat la măsura suspendării judecării pricinii, pentru reluarea acesteia trebuia ca instanța să repună cauza pe rol, din oficiu, nefiind necesară o manifestare de voință din partea părților în acest sens, motiv pentru care termenul de perimare nu a început să curgă.

Pentru a fi incidentă instituția perimării trebuie să existe o culpă a părții, astfel cum rezultă din interpretarea art. 416 alin. (1) C. proc. civ. iar această condiție nu este îndeplinită atunci când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu de către instanță, perimarea neoperând în această situație.

Prin urmare, în mod greșit, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimarea de drept a apelului, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 416 alin. (3) teza I C. proc. civ. potrivit căruia actul de procedură trebuia efectuat din oficiu.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 497 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1169 din 22 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2019.