ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1269/2019

Ședința publică din data de 11 iunie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 447/F din 14 aprilie 2016, Tribunalul Specializat Argeș a respins excepțiile tardivității și prematurității formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, a admis cererea creditoarei A. S.R.L. și, în temeiul art. 72 din Legea nr. 85/2014, a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei Societatea B., a numit-o pe Insolvența 2007 S.P.R.L. în calitate de administrator judiciar provizoriu și a luat primele măsuri dintre cele reglementate de Legea nr. 85/2014.

Împotriva acestei sentințe, Societatea B. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La 8 ianuarie 2018, C. a formulat cerere de intervenție accesorie, prin care a arătat ca înțelege să susțină poziția procesuală a apelantei.

Prin încheierea din 8 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins în principiu cererea de intervenție accesorie, a repus pe rol apelul și a stabilit termen de judecată la 19 februarie 2018.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de intervenție cuprinse în încheierea sus-menționată, C. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulate.

În motivare, a arătat că prin cererea de intervenție accesorie formulată la primul termen de judecată stabilit în apel și-a argumentat interesul prin prisma calității sale de asociat și administrator al debitoarei, dar și a împrejurării că este parte în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Costești și în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Argeș, ambele influențate în mod direct de soluția ce urma a fi pronunțată de instanța de apel în dosarul nr. x/2016.

Subsumat motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut că instanța de apel s-a pronunțat asupra cererii de intervenție imediat ce a luat act de depunerea acesteia la dosar și, deși reprezentantul său a fost prezent, nu a motivat în niciun fel respingerea cererii.

O altă critică, pe care recurentul a înțeles să o circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează încălcarea art. 64 alin. (1) C. proc. civ.

În acest sens, a arătat că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității, pronunțându-se asupra cererii de intervenție în ședință publică, imediat ce a luat act de conținutul acesteia, fără a o pune în discuția părților și fără a motiva respingerea acesteia.

De asemenea, a susținut că în ședința publică din 8 ianuarie 2018, după respingerea cererii de intervenție, instanța a închis dezbaterile și a rămas în pronunțare pe excepții și pe fondul cererii principale, deși a arătat că înțelege să declare recurs împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea.

Or, potrivit art. 64 alin. (4) C. proc. civ., "judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție."

În opinia recurentului, procedând astfel, instanța a încălcat dispozițiile legale sus-menționate, dar și dreptul său la apărare și la un recurs efectiv.

Calea extraordinară de atac pendinte a fost depusă la Curtea de Apel Pitești, în termenul prevăzut la art. 64 alin. (4) C. proc. civ. și înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pe rolul căreia a fost înregistrată la 26 februarie 2018.

La 18 martie 2018, recurentul a depus o cerere de completare, prin care a arătat că este de acord cu soluționarea recursului de completul de filtru.

La 12 aprilie 2018, intimata D. S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al Societății B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și a arătat că este de acord cu soluționarea caii de atac de completul de filtru, iar la 27 aprilie 2018 intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar ca nefondat și a arătat că este de acord cu soluționarea recursului de completul de filtru.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2018, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, punându-li-se în vedere că pot depune puncte de vedere la acesta.

În speță, părțile nu au înțeles să uzeze de acest beneficiu.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte urmează să îl admită în considerarea celor ce succed:

În mod prioritar, se cuvine menționat că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Criticile dezvoltate de recurent vizează în principal nemotivarea încheierii de respingere a cererii sale de intervenție accesorie în interesul apelantei și pronunțarea acesteia cu încălcarea prevederilor art. 64 C. proc. civ.

Autorul a circumscris criticile evocate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Or, în speță, recurentul a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 64 C. proc. civ., care, în forma aplicabilă litigiului potrivit art. 24 C. proc. civ., prevăd că:

"(1) Instanța va comunica părților cererea de intervenție și copii de pe înscrisurile care o însoțesc.

(2) După ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată.

(3) încheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odată cu fondul.

(4) încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanței competente să soluționeze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție."

Prin urmare, norma precitată cuprinde dispoziții de procedură, a căror încălcare poate fi subsumată, așa cum de altfel s-a reținut în raportul asupra admisbilității în principiu a recursului, cazului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care statuează că recursul este admisibil atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Or, verificarea actelor dosarului și a considerentelor închierii recurate relevă veridicitatatea susținerilor recurentului, potrivit cărora curtea de apel nu a comunicat părților cererea de intervenție și nu a pus-o în dezbaterea contradictorie a părților.

Astfel, cele consemnate în practicaua încheierii, respectiv "curtea constată că nu este necesară comunicarea cererii de intervenție, pe care o respinge în principiu", dovedesc încălcarea aliniatului 1 al art. 64 C. proc. civ., prin care legiuitorul impune comunicarea cererii de intervenție către părțile în litigiu, fără să lase judecătorului opțiunea îndeplinirii acestei măsuri.

De asemenea, atestă încălcarea principiului contradictorialității în procesul civil, câtă vreme instanța de apel a respins cererea de intervenție accesorie formulată de adminisrtratorul special C., prin mandatar, fără să o comunice părților adverse, în contextul în care la termenul din 8 ianuarie 2018 acestea au lipsit, cu excepția mandatarului E., astfel că nu se poate aprecia că măcar ar fi luat cunoștință de conținutul cererii în ședință publică.

În ceea ce privește critica dezvoltată de recurent referitor la ignorarea declarației orale făcute de mandatarul său, în sensul exercitării recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenție, instanța supremă înțelege să o înlăture, reținând că legiuitorul a instituit în sarcina judecătorului, prin din art. 64 alin. (4) C. proc. civ., obligația de a suspenda judecata cererii principale până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenție, doar dacă respingerea s-a făcut pentru motive de inadmisibilitate, situație care nu se verifică în speță.

Înalta Curte constată că este fondată și critica formulată de recurent și circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care statuează că este admisibil recursul exercitat împotriva unei hotărâri care "nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei."

Astfel, autorul prezentului demers judiciar a susținut că încheierea din 8 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 este nemotivată în ceea ce privește respingerea cererii de intervenție.

Conform art. 233 alin. (1) lit. j) C. proc. civ., încheierea va cuprinde soluția dată și măsurile luate de instanță, cu arătarea motivelor, în fapt și în drept.

Or, simpla lectură a considerentelor hotărârii atacate relevă faptul că instanța de apel s-a limitat să afirme într-o singură frază că respinge "în principiu" cererea de intervenție accesorie formulată de administratorul special al falitei Societatea B., C..

Astfel, Înalta Curte constată că încheierea recurată nu îndeplinește cerințele legale mai sus evocate, întrucât nu cuprinde motivele pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția de respingere a cererii de intervenție.

De altfel, este de remarcat că însăși formularea respinge "în principiu" este neavenită, incorectă și lipsită de fundament legal, sugerând că instanța ar avea posibilitatea să revină asupra acestei soluții cu ocazia judecării fondului, așa cum se întâmplă în cazul admiterii în principiu, ceea ce însă nu este posibil în cazul soluției de respingere a cererii de intervenție, situație în care nu se mai administrează probe în susținerea sau combaterea acesteia.

Totodată, examinarea încheierii atacate relevă faptul că instanța de apel nu a prezentat niciun argument care să conducă în mod logic la soluția pronunțată și să permită realizarea controlului judiciar.

De asemenea, curtea de apel nu a analizat și nu a înlăturat motivat susținerile recurentului, în sensul existenței interesului său în susținerea demersului judiciar exercitat de apelantă.

Considerentele expuse mai sus impun concluzia că este fondat nu doar motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, ci și cel statuat de același articol la pct. 6 teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași curți de apel spre o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul C., prin mandatar E., împotriva încheierii din 8 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Casează în parte încheierea atacată și trimite cererea de intervenție spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Menține măsura repunerii pe rol a apelului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2019.