ÎCCJ, decizie (scj.ro #85450)

Hotărârea guvernului. Act administrativ cu caracter normativ. Anulare.

Competența instanței de contencios administrativ. Termenul de sesizare a

instanței cu cererea de anulare a hotărârii

Instanța de contencios administrativ este competentă a verifica

legalitatea actelor administrative cu caracter normativ ale Guvernului care nu

sunt exceptate de la control, prin art.2 din Legea nr.29/1990. Data publicării

unei hotărâri a Guvernului în Monitorul Oficial nu întotdeauna are semnificația

unei comunicări, în sensul art.5 din Legea nr.29/1990 pentru a marca curgerea

termenelor prevăzute de acest text.

Decizia

nr.434 din 7 februarie 2002

La data de 10

aprilie 2002,  reclamanta Societatea Comercială “F” SA a chemat în

judecată Guvernul României, solicitând, în contadictoriu și cu Ministerul

Sînătății și Societatea Comercială “S” SA, anularea parțială a Hotărârii

Guvernului nr.315/1998 privind aprobarea achiziționării de seringi și ace

medicale sterile de unică folosință, de către unitățile sanitare organizate ca

instituții publice, în sensul de a înlătura din această hotărâre dispoziția

potrivit căreia unitățile sanitare vor achiziționa seringi și ace medicale de

unică folosință numai de la Societatea Comercială “S” SA întrucât aceasta

încalcă prevederile Constituției și cele ale Legii concurenței nr.21/1996.

În motivarea

acțiunii s-a arătat că în circuitul productiv al fostului Combinat de Fibre

Artificiale Suceava, societatea reclamantă, împreună cu Departamentul

Industriei Chimice au inițiat negocieri cu investitorii străini în vederea

realizării pe amplasamentul societății a unei fabrici de producere a seringilor

și a acelor de unică folosință, că Departamentul de Control al Guvernului

României cu adresa nr.290/1992, a comunicat că necesarul intern de astfel de

produse a fost estimat de Ministerul Sînătății la peste 500 mil.buc./an și sunt

necesare, oportune și eficiente pentru piața internă. Ulterior, reclamanta, a

obținut și autorizația de funcționare nr.9 din 17 decembrie 1999, eliberată de

Ministerul Sînătății, dar nu a putut desface marfa pe piața internă întrucât

prin Hotărârea Guvernului nr.315/1998 s-a monopolizat întreaga producție în

favoarea Societății Comerciale “S” SA.

Curtea de Apel

Suceava – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.77

din 26 aprilie 2000, a respins excepția de tardivitate formulată  de

Guvernul României, a admis acțiunea și a anulat parțial Hotărârea Guvernului

nr.315/1998 în sensul includerii în această hotărâre și a agentului economic

reclamant.

Instanța a reținut,

pe de o parte, că sunt îndeplinite cerințele art.1 și 5 din Legea nr.29/1990

privind condițiile sesizării instanței, în raport cu data emiterii autorizației

de funcționare și că, datorită Hotărârii Guvernului nr.315/1998, reclamanta nu

poate să-și desfacă produsele pe piața internă.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs atât Guvernul României cât și Ministerul Sînătății.

Printr-un prim motiv

de recurs Guvernul României a susținut că în mod greșit a respins instanța de

fond excepția tardivității introducerii acțiunii, din 10 aprilie 2000, deși, în

raport cu data publicării Hotărârii Guvernului nr.315/1998 în Monitorul Oficial

nr.221 din 17 iunie 1998, termenul de un an prevăzut, de art.5 alin.5 din Legea

nr.29/1990, s-a împlinit pe 17 iunie 1999.

Altă critică adusă sentinței atacate de Guvernul României se referă la

necompetența materială a nstanței de a judeca pricina, susținându-se că

Hotărârea Guvernului  nr.315/1998  nu putea fi cenzurată de instanța

de contencios administrativ, în cauză fiind aplicabile dispozțiile art.2 lit.c

din Legea nr.29/1990 și cele ale Legii nr.21/1996 potrivit căreia Consilul

Concurenței și Oficiul Concurenței sunt investite cu o competență materială

specială în domeniu.

Prin motivele de

recurs formulate de  Ministerul Sînătății se susține, că hotărârea

instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor art.5 alin.final din Legea nr.29/1990. Că, pe de altă parte,

hotărârea se întemeiază pe o eroare de fapt reținându-se eronat că Hotărârea

Guvernului nr.315/1998 prejudiciază pe reclamantă. Hotărârea Guvernului se

referă doar la necesarul de seringi pentru unitățile sanitare organizate ca

instituții publice și doar la un număr limitat de seringi și ace; că, deși

unitățile sanitare organizate ca instituții publice reprezintă principalul

achizitor de seringi și ace, acestea nu sunt singurele achizitoare, iar

necesarul este mult mai mare, pentru diferență organizându-se licitații la care

participa și societatea comercială reclamantă.

Recursurile nu sunt

fondate.

Cu privire la primul

motiv de recurs formulat de ambii recurenți referitor la greșita respingere a

excepției  de tardivitate a introducerii acțiunii se reține că este de

necontestat că Hotărârea Guvernului nr.315/1998 a fost publicată în Monitorul

Oficial nr.221 din 17 iunie 1998.

Rațiunea reclamației

prealabile instituită de art.5 din Legea nr.29/1990 constă în a obliga

autoritatea emitentă să se pronunțe cu privire la desființarea actului sau să

ia măsuri pentru emiterea actului administrativ pretins de reclamantă.

Autoritatea emitentă a actului administrativ este astfel în drept și îi revine

în același timp obligația să cerceteze permanent legalitatea și oportunitatea

actelor pe are le emite și să ia măsuri pentru desființarea celor care se

dovedesc a nu fi în conformitate cu prevederile legale și nu sunt corelate cu

ansamblul reglementărilor interne sau devin inoportune ori contrare interesului

public.

Într-adevăr,

alineatul final al art.5 din Legea nr.29/1990 prevede că în toate cazurile

prevăzute de această lege, introducerea cererii la instanță nu se va putea face

mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui

anulare se cere.

Dar, pentru a se

putea considera comunicat un act administrativ cu caracter normativ este

obligatoriu a fi avut în vedere segmentul social, economic etc., căruia îi este

aplicabil pentru a aprecia dacă modalitatea de publicare poate fi asimilată

noțiunii de comunicare.

La data publicării

Hotărârii Guvernului nr.315/1998, societatea comercială reclamantă nu avea

autorizație de funcționare pentru activitatea de fabricare de seringi

hipodermice cu ac de unică utilizare, încât, prin urmare, nu se poate considera

că acesteia i s-a comunicat vreun act administrativ în legătură cu această

activitate, pentru că nu există în sfera acelora cărora li se dresa actul

respectiv.

Dispozițiile art.5

din Legea nr.29/1990 nu pot fi interpretate și aplicate izolat, fără a  fi

avute în vedere atât dispozițiile art.1 din Legea nr.29/1990 potrivit cărora

orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile

sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ, se poate adresa

instanței judecătorești competente pentru recunoașterea dreptului pretins și

repararea pagubei care I-a fost cauzată cât și art.48 (1) din Constituția

României conform căruia numai persoana vătămată într-un drept al său de o

autoritate publică, printr-un act administrativ este îndreptățită să obțină

recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

Dacă s-ar accepta

teza susținută de cele două recurente, ar însemna ca orice persoană care nu

face parte din sfera de adresabilitate a unui act administrativ normativ să

poată solicita anularea acestuia, fără să invoce încălcarea vreunui drept al

său recunoscut de lege sau a unui interes legitim, ceea ce ar fi contrar

dispozițiilor art.1 din Legea nr.29/1990 și art.48 (1) din Constituția

României.

Din probele

administrate în cauză rezultă că reclamanta, după obținerea autorizației, la 17

decembrie 1999, nu a manifestat pasivitate, ci, dimpotrivă, a adresat cereri

Guvernului României, Ministerului Sînătății, Ministerului Finanțelor,

Ministerului Industriei și Comerțului, Consiliului Concurenței și Oficiului

Concurenței. Cererea adresată la 10 aprilie 2000 Curții de Apel Suceava nu este

deci tardivă.

Cu privire la

motivul prin care s-a susținut necompetența materială a instanței de contencios

administrativ de a cenzura Hotărârea Guvernului nr.315/1998 se reține că nu

sunt aplicabile dispozițiile art.2 lit.c din Legea nr.29/1990 potrivit cărora

se exceptează de la controlul instanței speciale actele administrative dacă

pentru desființarea sau modificarea acestora se prevede, prin lege specială, o

altă procedură judiciară.

Atribuțiile Consiliului

Concurenței sunt prevăzute  în art.27 din Legea nr.21/1996 și cele ale

Oficiului Concurenței în art.37 din aceeași lege, iar potrivit acestora, în

esență, aceste autorități sesizează Guvernul asupra unei situații de monopol și

propun luarea măsurilor considerate necesare pentru controlul prețurilor,

avizează  proiectele de hotărâri ale Guvernului care pot avea impact

anticoncurențial și propun modificarea actelor normative care au un asemenea

efect, dar nu au competența de a anula hotărârile de guvern adoptate.

De altfel,

reclamanta s-a adresat în prealabil și Consiliului Concurenței, iar acesta,

prin adresa nr.1090 din 17 martie 2000, sub semnătura președintelui acestei

autorități i-a comunicat, pe de o parte, că nu poate aviza favorabil inițierea

unei hotărâri de guvern prin care să se extindă prevederile Hotărârii

Guvernului nr.315/1998, iar, pe de altă parte că, în vederea creării unui mediu

concurențial normal pe piața românească a seringilor și  a acelor sterile

de unică folosință condițiile pentru aceasta existând deja din punctul de

vedere al ofertei, se impune abrogarea Hotărârii Guvernului nr.315/1998. Că în

acest sens este necesar ca societatea reclamantă să întreprindă demersurile

necesare la Ministerul Sînătății pentru inițierea unui Proiect de Hotărâre de

Guvern prin care, cu avizul Ministerului Finanțelor și a Ministerului

Justiției, să se propună abrogarea Hotărârii Guvernului nr.315/1998.

Consiliul

Concurenței s-a și adresat Guvernului României – Secretariatul General cu

propunerea de a se abroga Hotărârea Guvernului nr.315/1998, urmând ca

achizițiile pentru asigurarea necesarului de seringi și ace medicale sterile de

unică folosință, să se efectueze în conformitate cu prevederile legislației în

vigoare privind achizițiile publice în România.

Și punctul de vedere

al Ministrului Finanțelor Publice adresat Guvernului României este în sensul că

situația poate fi soluționată prin abrogarea prevederilor Hotărârii Guvernului

nr.315/1998.

Referitor la motivul

de recurs formulat de Ministerul Sînătății prin care se pretinde lipsa

vătămării drepturilor reclamantei se constată că atât Consiliul Concurenței,

cât și Ministerul Finanțelor recunosc că menținerea unui regim

preferențial pentru Societatea Comercială “S” SA creează o discriminare inacceptabilă

pentru Societatea Comercială “F” SA și creează o disfuncționalitate provocată

de cerere pe piața românească a produselor în cauză; că, în condițiile unei

piețe concurențiale, menținerea preferințelor nu se mai justifică, iar

controlul prețurilor produselor Societății Comerciale “S” SA nu mai are suport

legal în prevederile art.4 din Legea nr.21/1996.

Prin urmare,

constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, au fost respinse

ambele recursuri.