ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3131/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3131/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență,constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 10.01.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic vis-a-vis de terenul în suprafață de 30.500 mp extravilan situat pe raza comunei Priseaca, T 36, P 16, cu vecini: N - C., E- Scornicești, S- D., V - Ps - 278, jud. Olt.

Prin sentința civilă nr. 4156 din 31.05.2018, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Analizând competența din punct de vedere teritorial, Judecătoria Pitești a constatat că, că terenul se afla situat în loc. Priseaca, jud. Olt, astfel că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Slatina.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 3379 din 13.08.2018, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul, pentru soluționarea conflictului de competență, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, prin decizia nr. 8 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, s-a statuat că "acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare. Competența teritorială de soluționare a unui astfel de acțiuni (…) se determină în condițiile art. 5, art. 7 și respectiv, art. 10 pct. 1 din vechiul C. proc. civ. (…)".

Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic privind terenul în suprafață de 30.500 mp, categoria extravilan, situat pe raza județul Olt.

Din cele de mai sus, rezultă că acțiunea formulată de către reclamant, are caracterul unei acțiunii personale imobiliare, iar, competența instanței pentru soluționarea cererii reclamantului este determinată de domiciliul pârâtului, conform art. 107 C. proc. civ.

Un alt aspect, pe care l-a reținut Judecătoria Slatina, este că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență, în cazul acțiunii personale imobiliare, ar ii putut fi invocată numai de către pârât prin întâmpinare (și nu de către instanță din oficiu).

Mai mult, conform notei de ședință și înscrisurilor atașate depuse de către pârât, acesta are domiciliul în municipiul Pitești, județul Argeș.

În concluzie, având m vedere cele reținute anterior, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Analizând conflictul negativ de competență în condițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, având în vedere următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 8 din 10 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii s-a stabilit că acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare. Totodată, prin aceeași decizie în interesul legii, s-a statuat că, din punct de vedere teritorial, competența de soluționare a unei acțiuni înregistrate înainte de 15 februarie 2013, se determină în pe baza dispozițiilor art. 5, 7 și, respectiv, art. 10 pct. 1 C. proc. civ. de la 1865.

Pentru art. 5 din C. proc. civ. de ia 1865 este echivalent art. 107 din noul C. proc. civ., art. 7 își are corespondentul în prevederile art. 108-110 din noua lege procesuală, iar art. 10 pct. 1 din vechiul cod are un echivalent în dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din noul cod.

Prin urmare, instanța a fost sesizată cu soluționarea unei acțiuni personale imobiliare, prin care reclamantul urmărește valorificarea unui drept de creanță, corelativ unei obligații de a face, rezultat în urma încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul B., cu privire la un bun imobil.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată ca în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 107 raportate la cele ale art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., care stabilesc competența alternativă în soluționarea prezentei cauze, normele fiind, în acest caz, dispozitive, motiv pentru care reclamantul a avut posibilitatea să aleagă între instanța de la domiciliul pârâtului sau instanța locului prevăzut în contract pentru executarea obligației, competența teritorială fiind relativă, iar normele care o reglementează, de ordine privată, având, în principiu, caracter dispozitiv.

În speță, având în vedere natura și obiectul dreptului exercitat pe calea acțiunii deduse judecății, aceasta fiind o acțiune personală imobiliară, competența în soluționarea acesteia se stabilește potrivit dispozițiilor dreptului comun înscrise în art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța unde domiciliază pârâtul, normă ce are caracter relativ, fiind de ordine privată.

În plus, fiind vorba despre o normă de competență, teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, instanța sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă; prin urmare, instanței din oficiu nu îi era permis să invoce din oficiu excepția de necompetență de ordine privată.

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Pitești, reclamantul și-a exercitat dreptul de a alege între instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea prime instanței sesizate de reclamantă de la domiciliul pârâtului.

Pentru aceste motive, văzând și prevederile art. 130 alin. (3) și (4) C. proc. civ., Judecătoria Pitești, ca primă instanță sesizată de reclamantă, nu mai putea să dispună, nici din oficiu, nici la cererea pârâtului sau a oricărei alte părți, declinarea competenței în favoarea instanței locului prevăzut în contract pentru executarea obligației.

Față de cele anterior arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 117 alin. (2) teza a doua C. proc. civ. coroborat cu art. 116 din același cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, secția civilă.